Cum ne-am despărțit noi doi
Da, am hotărât împreună că asta-i mai bine. Am vorbit calm, cu demnitate niciunul n-a făcut scene. Mai și glumeam, ca niște oameni cu carte.
Soția și-a strâns hainele. L-a luat și pe motanul nostru, Pufuleț.
A plecat.
S-a dus la sora ei mai mică pentru trei zile.
Două fete la un loc, în vacanță, cu chef de stat la taclale. Să lenevească oricât au chef, să râdă cu gura până la urechi, să mănânce ciocolată în pat, să se uite la filme, să își facă poze amuzante și, desigur, să răsfețe motănelul.
Ce-am făcut eu? Nimic extraordinar. N-am fugit după vin, n-am chemat gașca de amici la bere. Ce rost are?
Cel mult, am pus muzică tare de dimineață. Ah, și am spălat aragazul și frigiderul așa, de nebun.
Ieri, seara, s-au întors soția și motanul. Era ceva normal îmbrățișări, pupături, dragoste. Ba chiar am zis să ieșim amândoi la plimbare cu motanul pe afară. De obicei, tot ea iese și doar câteodată, în grabă. Am îmbrăcat motanul într-o hăinuță groasă și am pornit să facem o tură de bloc. Am mers alături, vorbind, amintindu-ne de tot felul, râzând. Motanul și-a pierdut cizmulița de iarnă și nici măcar n-am observat.
Noi, de obicei, seara citim sau ne uităm la filme. În seara aia, n-am mai făcut nimic. Am mers devreme la culcare.
…Știți, sunt convins că micile distanțări întăresc o familie. Chiar cred că, măcar o dată la jumătate de an, oricărui cuplu îi trebuie o pauză. Fără să se lase cu scandal sau replici de genul: plec la mama!. Nu, aici nu-i vorba de războaie. Mă refer la despărțirile sănătoase. Să cazi de comun acord: un timp scurt fiecare pe drumul lui la soră, la prieteni la un grătar pe la Orheiul Vechi, sau la o plimbare la Sovata sunt atâtea locuri frumoase aici.
Un mic concediu unul de celălalt e, de fapt, o treabă tare folositoare. Chiar dacă relația merge perfect. Căci, ce-i viața fără o picătură de dramatism? Family-bliss-ul e liniștitor, dar mai schimbi povestea altfel nici n-ar mai fi interesant.
Și, sincer, oricărui bărbat i se potrivește, din când în când, să fie singur. Nu cu sălbăticie, nu cu rachiu dis-de-dimineață, ci pur și simplu singur. Probabil și femeii îi prinde bine, nu mă declar expert. Dar parcă femeia e ființă mai sociabilă, cu nevoia sâ plutească printre cuvinte. Pe scurt, nu mă pricep aici.
Dar unui bărbat, o doză scurtă de singurătate îi e ca aerul. V-ați întrebat de ce se duc bărbații la pescuit? Le trebuie neapărat pește? N-au treabă cu peștele. Bărbatul are nevoie să stea o zi-două singur, privind apa sau ascultând păsările. Ca un fel de meditație.
Dar cel mai frumos e revederea. Asta e, dragilor! Bucuria, gingășia, valul de dor. Pentru asta trăim! Bună seara, iubito!
Și-apoi la somn, cât mai repede, să simți iar că ești acasă.
