Alo, Natasa, salut! Poți să-ți ajuți fostul soț? – Salut, Vasile! Despre ce vorbești? Cum aș putea să te ajut? Îți trebuie bani sau ce? – Nu, nu e vorba de bani. Am nevoie de ajutor. Trebuie să joci rolul soției mele. Nu fosta, ci adevărata soție. Doar pentru o seară. – Pentru ce? Ce ți s-a mai întâmplat, Vasile? – M-am cuplat cu o fată, am zis că ne distrăm puțin și gata. Dar ea s-a îndrăgostit lulea, nu-mi dă pace. Vrea să mă însor cu ea! Dar pentru ce-mi trebuie mie atâta bătaie de cap? Suntem divorțați de jumătate de an, am crezut că am libertate și poftim… Ea nu cedează. – Ah, mare Don Juan, Vasile! Parcă nu te știam așa… Chiar așa greu ți-a fost căsnicia noastră? – Nata, ideea cu divorțul a fost a ta. Tu mi-ai spus că nu mai există iubire, că suntem prea diferiți și să nu ne mai chinuim unul pe altul. Și că nici copii nu vrei. Dar Liza visează să-mi dăruiască un băiețel. – Atunci bucură-te! Cineva te iubește și vrea un copil cu tine, asta chiar e ceva… – Eh, nu-i fata potrivită pentru mine. Dar eu pentru ea sunt bărbatul ideal. Visătoare, săraca. Eu nu i-am promis nimic! Vine la mine ca acasă, gătește, face curat… visează să fie soția mea. – Și eu ce să fac? Cum să apar din senin? – Spui că ai fost plecată cu serviciul, dar ai revenit. O să pari surprinsă, bineînțeles, că-s neserios. Dar nu mă lași, pentru că mă iubești și nu poți trăi fără mine. Ea sigur se va supăra, poate va plânge, dar tu rămâi fermă: e bărbatul meu și punct! N-o să-i mai rămână decât să plece și să mă lase în pace. – Visătorule! La ce idei poți ajunge… Trebuie să faci circ și să mă tragi și pe mine în poveste. Dar chiar trebuie să te ajut cu așa ceva?! Am rămas prieteni după divorț, dar asta nu-ți dă dreptul să mă folosești la așa ceva! – Nata, te rog, salvează-ți bietul fost soț. Hai că te duc la pescuit după, cum îți place ție – liniște, malul apei, o undiță… Și un grătar ca pe vremuri! – Tu chiar știi cu ce să mă convingi! Bine, fostule, te ajut! – Natasa, ai pe cineva acum? Mă refer la un bărbat… – Nu că te-ar privi, dar nu e nimeni. Încă nu am găsit vreo brumă de bărbat serios. Vreau să-mi iau apartament cu credit, că nu pot să tot stau prin chirii… – Dacă rămâneai cu mine, n-ai fi dus grija asta niciodată – casă, bani, vacanțe… – Fericirea nu stă în asta, Vasile! Bine, când trebuie să joc rolul de nevastă? – Poți vineri? Ia-ți niște lucruri personale, să creadă că realmente locuiești acolo. Să-i spui că eu am ascuns toate chestiile tale, să nu-și dea ea seama. Îți dau cheia de la apartament, să o aștepți pe Liza – eu am treabă și mă întârzii, cică. Ea vine, tu gătești în bucătărie, faci, de exemplu, carbonara, pastele mele preferate… Să fie pe la șase. Vin și eu, jucăm piesa de teatru și apoi pleci acasă. – Bine, m-ai convins. Of, de ce-s așa miloasă… Natasăi îi era curioasă Liza. Chiar simțea un strop de gelozie. Căci Vasile nu privise niciodată la alta, în afară de ea. Practic o răsfățase. Ei îi părea viața cu el plictisitoare la un moment dat. Voia ceva nou, altă bucurie. Oricum, se cunoșteau de pe băncile școlii. O adora. O alintate, prietenele erau invidioase – frumos, deștept, avea apartament, apoi făcuse și ceva afaceri… După ce a terminat liceul, Natasha a plecat să studieze și l-a uitat; el însă o tot vizita. Până la final de facultate, nici nu și-a dat seama când s-a măritat cu el! Au dus-o bine, nu au avut motive de ceartă. Dar a intervenit rutina. A cerut divorțul. Vasile a suferit, dar a acceptat – o iubea și nu voia să o vadă nefericită. Nimeni nu a înțeles-o pe Natasha – să lași un asemenea bărbat… Toți îi spuneau că-i nebună, își pierde norocul. Dar tocmai asta a împins-o și mai mult – voia să fie contră. A plecat, că așa a vrut. A închiriat un apartament, salarul îi permitea. Mașina, tot el i-a lăsat-o cadou. Aștepta viața să-i debordeze. Nimic! Pretendenții nu s-au prea înghesuit. Unul chiar i-a spus că Natasha nu-i frumoasă – doar o femeie normală. Surprinzător, căci Vasile îi spunea că e cea mai frumoasă femeie din lume. Ei, și-acum Vasile are pe Liza… Parcă îi era ciudă. Ce repede a uitat-o… Dar nu-i nimic, măcar să-o vadă pe fată și-o să se liniștească. Vineri, după serviciu, Natasha a strâns o valiză și a dat fuga la fostul soț să joace rolul de nevastă. A pus hainele în dulap, creme, parfumuri, a făcut puțină „dezordine” ca pe vremuri. A găsit ingrediente în frigider, a început să prepare pastele. Când a bătut la ușă, a apărut o domnișoară foarte frumoasă – înaltă, păr negru, ochi verzi, siluetă de invidiat, ca o Claudia Schiffer. „Ia te uită, ce frumusețe și-a găsit Vasile!” S-a strecurat un ac de gelozie în inima Natăliei. – Vasile?! Dumneavoastră cine sunteți? – Eu sunt prietena lui… Dar dumneavoastră? – Eu sunt soția lui! Legală! – Cum adică? El mi-a zis că e singur, că nu e însurat. – Da, soția a fost plecată cu serviciul o lună și iată-l… Gata, călia a dat-o în bară! Ce-ți mai trebuie să vii acasă neanunțată! El nu mă aștepta deloc și habar n-are ce-l așteaptă… – Dar eu… Eu îl iubesc, ce să fac? – Liza își ștergea lacrimile. – Nu știu ce să faci… Du-te acasă, draga mea… – Eu am crezut în el… Voiam și copil, să mă mărit… Vasile e un om minunat, generos, grijuliu, și ca bărbat… nu vă spun, e super… – Doamnă, lăsați detaliile! Îți cred cuvântul. Dar acum știi adevărul și nu mai are rost să plângi aici. Și eu mă descurc. Găsești tu un om bun pe care să-l iubești cu mintea întreagă. – Nu cedez așa ușor! Poate el mă iubește pe mine și nu pe dumneavoastră! Ne căsătorim, facem copii, mergem la pescuit, în concediu, la părinții mei în Grecia… O să aflăm acum când vine! Liza s-a așezat în bucătărie și a început să-i arate poze cu ea și Vasile din munți, de la teatru… Natasha simțea cum o cuprinde gelozia. Prima dată în viață era geloasă pe Vasile! Nici prin cap nu-i trecea înainte că ar putea să iubească pe altcineva, să fie fericit fără ea. Dar da, se poate. Și cu o așa frumusețe… Ea, Natasha, pe lângă Liza, un „șoricel palid”. Pescuit? Numai cu Vasile mergea și se distra! Să facă copii? O să facă și ea, câți vrea, cu Vasile și el va fi cel mai fericit! Atunci și-a dat seama cât de mult îl iubește. Pe cine a pierdut! Cum o răsfăța, și acum ea e singură… La el, fetele trag ca la miere… Nu, nu se poate asta! – Dragă, fă-ți bagajul din casa noastră până nu-ți smulg părul din cap! Hai, la ușă! Afară! Natasha a tras-o pe fată de mână și a scos-o afară. – Să nu te mai văd pe aici! Am nevoie de Vasile pentru mine, clar? A încuiat ușa. Liza a plecat. Ce i se întâmplă? Natasha nu se recunoștea… Iată trăirea, iată viața adevărată! Asta îi lipsea! Gelozia i-a arătat ce simte, a înviat-o! Doar Vasile îi trebuie, pe nimeni n-o lasă să i-l ia! *** – Vai, Vasile, ce leoaică ai avut acolo! Am jucat tot ce mi-ai cerut! M-a crezut! Să tot zici că nu degeaba învăț la actorie! – Mulțumesc, Liza! Zici că s-a înfuriat? Poate joacă rolul de nevastă rănită, cum am rugat-o eu? – Nu, Vasile, te asigur: chiar s-a aprins, a fost geloasă serios, simt asta ca femeie! Cred că te iubește, dar nu și-a dat seama până acum. Gelozia spune multe. N-a fost degeaba metoda pe care ți-am sugerat-o… N-aveai nimic de pierdut, dar așa s-a arătat. Noi, femeile, suntem ciudate… Să mergi la ea, că de-acum cred că va fi mai bună ca oricând. Ai riscat să o pierzi, nu-i era obișnuită, chiar dacă sunteți divorțați. Îmi ești dator cu o cutie de bomboane! – Mulțumesc! Salută-l pe Dumitru. Când vă căsătoriți, apropo? – O să-l salut! În toamnă, apoi mergem la părinți în Grecia… – Mult noroc și fericire! Eu mă duc să-mi construiesc fericirea de la capăt… Vasile a intrat în apartament. Natasha aranja masa, într-o rochie frumoasă. – Cum a fost, Natasa? – Perfect! Am scos-o afară! Sigur n-o să mai vină! Dar tu chiar nu ești îndrăgostit de ea? E o frumusețe! – Nu, nu sunt! Pe tine nu te pot uita… – Serios? Mă mai iubești? – s-a bucurat Natasha. – Da. Și niciodată n-am încetat… – Știi, abia acum am înțeles cât de important ești pentru mine. Nu te dau la nimeni! Vreau și băiat, și fată cu tine! Vasile, hai să ne recăsătorim! Vasile a zâmbit – planul a funcționat! Ah, câte nu face un bărbat pentru femeia pe care o iubește… Dă like și lasă un comentariu: tu ce ai fi făcut în locul lor?

Alo, Marioara, bună! Poți să-l scoți din încurcătură pe fostul tău bărbat?

Bună, Gelu! Dar despre ce e vorba? Cum aș putea să te ajut? Ai nevoie de bani sau ceva?

Nu, nu bani. E nevoie de ajutor. Trebuie să mă ajuți jucându-mi soția. Dar nu fosta, ci actuala. Numai pentru o seară.

Pentru ce? Ce se întâmplă, Gelu?

Eh, am început să mă văd cu o fată, am zis că doar ne distrăm și gata. Dar ea s-a îndrăgostit de mine, nu mă lasă nici să respir. Vrea să ne căsătorim. Dar de ce să mă însor iar? Noi am divorțat de vreo jumătate de an, am crezut că-s liber ca pasărea cerului, dar ea nu mă slăbește…

Eei, cuceritorule, Gelule! N-am băgat de seamă să fii așa până acum… Oare atât de greu ți-a fost căsnicia cu mine?

Marioaro, tu ai vrut să divorțăm. Tu ai zis că suntem diferiți, că dragostea a trecut, că nu are rost să ne chinuim degeaba. Nici nu vrei copii. Dar Ancuța visează să-mi dăruiască un băiat.

Ei, uite, să te bucuri, te iubește, vrea copil cu tine, cine mai găsește așa ceva azi…

Of, nu se poate cu ea, nu-i femeia mea. Eu am fost doar bărbatul visurilor ei. Naivă fată. Visătoare. Eu n-am promis nimic. Vine pe la mine ca acasă, gătește, face ordine, trăiește deja ca nevastă-mea.

Și ce să fac eu, la ce te aștepți de la mine?

O să spui că ai fost plecată cu serviciul și acum ai revenit acasă. Te vei mira, desigur, că m-am găsit a fi netrebnic. Dar nu vrei să mă lași, pentru că mă iubești prea tare și nu poți trăi fără mine… Se va necăji, va plânge, dar tu să fii tare: bărbatul meu și punct. N-are de ales decât să plece și să mă lase în pace.

Ai și imaginație, Gelule! Ce circ ai pus la cale! Și vrei să mă tragi și pe mine în asta? Ce să mă intereseze pe mine așa ceva, chiar și de-am rămas în relații bune? N-ai dreptul să mă folosești…

Marioara, te rog, ajută-ți fostul bărbat, nepriceputul. Și, dacă vrei, te duc la pescuit. Știi cât îți place să stai pe malul râului cu undița… Apoi, frigem niște mititei cum făceam altă dată…

Of, șiretule, știi cu ce să mă ademenești! Bine, fostule, te ajut!

Marioaro, dar ai acum pe cineva? Mă refer, la bărbat…

Nu-i treaba ta, însă nu. Nu am întâlnit încă un bărbat cumsecade. Vreau să iau o garsonieră prin credit, nu pot sta mereu cu chirie…

Dacă rămâneai cu mine, nu duceai grija asta, aveai cămin, bani, plecam mereu la munte, la mare

Nu-n asta stă fericirea, Gelule! Bine, când trebuie să joc rolul de nevastă?

Poți vineri? Să iei cu tine ceva de-ale tale, să pară că locuiești acolo. Spune-i Ancuței că am ascuns lucrurile tale, să nu suspiceze.

Îți dau cheia, îi spun să mă aștepte acasă, că stau peste program. Când apare, te găsește în bucătărie, gătești, să zicem, pastele mele preferate… Uite, la șase seara. După aceea, vin și eu, jucăm scena și tu pleci acasă.

Bine, m-ai convins. Of, câtă bunătate pe capul meu…

Marioarei îi era și ei curioasă să o vadă pe Ancuța. Chiar a simțit o urmă de gelozie. Gelu nu privise niciodată pe altcineva, doar pe ea.

Poate că o răsfăța prea mult, iar la un moment dat ea simțise că îi lipsește ceva. Vroia o bucurie nouă, ceva noutate. Iar Gelu îi fusese aproape toată viața. O venera.

Toate prietenele o invidiau. Chipeș, deștept, nici sărac, apartament părinții îi lăsaseră. După liceu, s-a apucat de afaceri.

După liceu, Marioara a plecat la facultate și l-a uitat. Dar el nu a uitat-o. O vizita din când în când, se plimbau, ieșeau la cafea, la picnic.

La finalul facultății, nici nu și-a dat seama cum s-a măritat cu el. Și nu trăiau rău, nici nu se certau aproape, să ai zici motiv. Dar apoi s-a plictisit.

A cerut divorțul. Gelu a suferit, dar a acceptat. O iubea și nu voia să o țină lângă el nefericită.

Nimeni nu i-a înțeles decizia. Asta-i nebunie, așa bărbat să lași… O făceau nebună, că-și alungă norocul.

Dar încăpățânarea ei s-a simțit și mai tare. A vrut – a divorțat. Și-a luat dreptul.

S-au despărțit rapid. Marioara s-a mutat într-o garsonieră cu chirie, noroc că își permitea. Mașina, luată de Gelu, a luat-o ea. El a insistat, cadou de despărțire.

Se gândea că viața o să-i aducă aventuri. Dar nu. Nu se călcau doritorii pe picioare să-i intre în grații. Unul i-a zis direct că nu-i vreo frumusețe, doar o femeie obișnuită.

Ciudat, era obișnuită ca fostul soț s-o vadă ca pe cea mai frumoasă femeie din lume.

Acum, la el a apărut Ancuța… Parcă nu-i prea convenea să-l vadă uitând-o atât de repede… Dar tot voia să vadă cu cine.

Vineri după serviciu, Marioara și-a strâns o sacoșă cu lucruri și s-a dus la Gelu, gata de teatru.

Și-a pus hainele în dulap, cremele și parfumurile pe etajeră. A pus și dezordinea obișnuită.

În frigider a găsit ce-i trebuia. S-a apucat de paste.
Se aude o bătaie la ușa de la intrare. Iat-o, începe spectacolul…

Bună! Credeam că e Gelu, a venit mai devreme…
În bucătărie a intrat o fată înaltă, foarte frumoasă, cu păr lung negru și ochi verzi. I-ar fi invidiat și o actriță din București.

Ia uite pe cine și-a găsit Gelu! – Marioara a simțit un cui în inimă.

Gelu?! Dar dumneavoastră cine sunteți?

Sunt prietena lui… Și dumneavoastră?

Eu sunt nevasta lui! Cu acte în regulă!

Adică soția? El mi-a zis că e liber.

Ehe, zice și el… Că mă plecasem cu serviciul o lună și a zburat cu gândul la alte flori… Ce surpriză mi-a făcut! Asta înseamnă să vii acasă pe neașteptate! Nu mă aștepta, habar n-are ce-l paște…

Dar eu ce fac acum, că tare îl iubesc, Ancuța a început să plângă și a scos o batistă.

Ei, nu știu ce să faci… Du-te acasă…

Dar eu l-am crezut! Chiar vroiam copii cu el, să ne căsătorim… Gelu e grozav, n-am mai întâlnit așa bărbat niciodată. Bun, sufletist, generos, și ca bărbat… înțelegeți, e minunat…

Hai, dragă, nu dăm detalii! Cred că n-ai știut de situația lui. Dar acum știi. N-are rost să stai să plângi aici. Eu mă descurc cu el. Și tu du-te, uită tot. O să găsești un băiat cumsecade și o să fii fericită.

Nu. Nu renunț așa ușor. Poate chiar pe mine mă iubește, nu pe dumneavoastră? Divorțați și ne căsătorim, copii facem, și-o să fim fericiți. O să mergem la pescuit, la mare, pe la părinții mei, stau la Atena. Acum când sosește vedem!

Ancuța s-a pus pe un scaun în bucătărie, și-a pus picior peste picior și a scos telefonul din poșetă.

Uitați, aici suntem la teatru, aici la munte, aici acasă la mine. Totul era bine, până n-ați apărut…

Marioara a simțit cum în ea se stârnesc gelozii nemaicunoscute. Niciodată nu-l gelozise pe Gelu. Nici nu crezuse vreodată că ar putea fi fericit cu altcineva. Fără ea. Acum pricepea că se poate.

Și cu o așa frumusețe lângă el. Pe lângă ea, Marioara se simțea o umbră.

La pescuit și la mare? Doar ei mergeau împreună! Copii? Marioara va face dacă vrea! Și Gelu va fi cel mai fericit bărbat! Și ea la fel!

Marioara s-a umplut de dragoste pentru fostul său soț. În sfârșit a înțeles ce bărbat a pierdut. Cum o răsfăța, o iubea, iar ea se trezea singură, fără rost.

Iar la el se țin fete ca Ancuța… Nu, asta nu se poate!

Dragă, părăsește căminul nostru, până nu-ți smulg părul din cap. Hai, ridică-te și ieși! Afară!

Marioara a apucat fata de braț și a tras-o spre ușă. Ancuța încerca să se împotrivească, dar Marioara a fost mai tare. A deschis ușa și a dat-o afară.

Să nu mai apare aici! Gelu e numai al meu, să fie clar?

A închis ușa. Ancuța s-a dus.

Marioara nu se mai recunoștea. Erau emoții, era viață! Asta-i lipsea de atâta vreme!

Gelozia i-a arătat ce simte! Parcă i s-au deschis ochii! Nimeni în afară de Gelu. Și nimănui nu-l dă!

***
Of, Gelule, dar leoaică ai avut în casă! Am făcut tot ce-ai zis! M-a crezut! Degeaba nu fac școala de teatru, am talent, nu glumă!

Mulțumesc, Ancuța, m-ai scos din belea! Spui că s-a înfuriat? Poate doar s-a prefăcut, cum am rugat-o eu…

Nu, pe bune, Gelu, a turbat de gelozie, îți spun ca femeie! Cred că te iubește, nu și-a dat seama până acum. Gelozia arată multe. Nu degeaba ți-am zis să încerci așa. N-aveai nimic de pierdut. Acum s-a dezvăluit. Suntem complicate noi femeile, dar unele situații ne trezesc la realitate.

Și trucul a ținut. Du-te la ea, sigur o să fie mieroasă acum. Doar ai riscat să o pierzi. Dar ea nu era obișnuită cu asta, chiar dacă erați divorțați. Să-mi dai ciocolată!

Mulțumesc! Salutări lui Doru. Când vă căsătoriți?

Transmit. În toamnă, plecăm în Grecia, la părinți.

Să fiți fericiți! Eu mă duc să-mi repar norocul…

Gelu a intrat în apartament. În bucătărie, Marioara așeza masa, îmbrăcată frumos.

Cum a mers, Marioaro?

Perfect! Am dat-o afară! Cred că nu mai revine niciodată! Dar tu nu te-ai îndrăgostit de ea? E tare frumoasă!

Nu, nu m-am îndrăgostit… Nu pot uita de tine…

Chiar? Încă mă iubești? Marioara, fericită.

Da, și n-am încetat niciodată.

Știi, abia acum mi-am dat seama cât de mult însemni pentru mine. Nu te dau nimănui! Și vreau copii cu tine, băiat și fată! Gelule, mă iei iar de nevastă?

Gelu a zâmbit larg. Uite că planul a funcționat! Of, bărbații ce n-ar face pentru femei…

Dați inimioare și scrieți ce părere aveți!