Stela este o femeie rea.
Foarte rea, parcă ți-e milă de cât de rea este această Stela.
Toți încearcă să-i spună femeii că nu e om bun.
Rea și, pe deasupra, și nefericită.
Desigur, nu are soț, băiatul ei e deja adult, locuiește separat.
Stela e singură, nimănui nu-i trebuie.
A venit la serviciu luni, iar toate colegele stau și se laudă cum au spălat, au făcut curat tot weekendul.
Care pe la țară a muncit, care a fiert dulceață.
Stela tace, ce să spună? Nu are ce, nu mai are bărbat, copilul e mare și-a luat zborul, așa că stă cu gândurile ei.
Astăzi a plecat mai devreme de la birou, toată lumea știe că, de câteva ori pe lună, Stela se strecoară înainte de ora cinci.
Toate dau din cap dezaprobator, fiindcă e clar unde se duce: să se vadă cu amantici ei mulți și necinstiți.
Toată lumea e convinsă la birou că Stela are o grămadă de iubiți, doar e așa și-așa.
Stela e rea, foarte.
Celelalte sunt doamne, toate măritate, cu treburi, doar Stela e rea.
Stela, zice mama, ce-i cu tine, fată?
Ce e, mamă?
Păi, nu reușești și tu nimic! Parcă nu găsești nici un bărbat, măcar și așa, să fie. Mare păcat, fată. Încă mai ai timp și să mai faci un copil, azi toată lumea naște după patruzeci.
Mamă, și la ce mi-ar folosi vreun bărbat așa, din întâmplare? De ce să fac al doilea copil cu cineva? Mamă zâmbește sincer Stela pentru ce? Am un fiu, pe Rareș, îmi ajunge cât pentru o viață
Iar bărbățelul, cum îi zici tu, cu ce să mă ajute, ce să fac cu el? Am pe cineva, am pe Viorel.
Stela! mama oftează Stela, trezește-te! Viorel nu e bărbatul tău!
Cum să nu fie? E al meu și încă foarte, râde Stela. Mă cheamă la întâlnire o dată pe săptămână, îmi aduce cadouri, mă ajută cu excursiile, nu mă bate la cap cu nimic, nu mă trimite la soacră la țară, nu-mi cere să-i spăl rufele, nu-i trebuie cină fierbinte mereu, nu-mi încarcă viața cu probleme, nu stă toată ziua tolănit pe canapea în sufragerie.
Rai.
Normal, pentru că toate astea îi revin soției lui și sărmana nu știe cum să țină piept.
Și tu ai vrea să le primesc eu pe toate?
Las că nu mai vreau, am patruzeci și un pic, să nu uităm, am fost de două ori, repet, de două ori, măritată și de atâta fericire eu am fugit de m-am împiedicat.
Primul soț, tatăl lui Rareș, dacă nu ți-ai uitat, tu m-ai împins să-l iau de bărbat abia trecută de optsprezece ani, că era mai în vârstă, mai înțelept, chipurile serios, mă iubea, mă respecta și, pe deasupra, avea și bani, nu-i așa mamă?
Cinci ani am stat ca la pușcărie, n-aveai voie să înveți, nici cu prietenele să ieși, nici măcar cu Rareș nu mă lăsa, că-s tânără și no să fac ceva greșit, doar să muncesc pentru el și maică-sa.
Ah, dar eram în belșug, da, ce fericire.
O dată pe lună mă scotea, ca pe animal la expoziție, să vadă lumea ce femeie corectă are, nu ca restul.
El, pe ascuns, nu se îngrețoșa cu păpușile lor, ba chiar vizita câteva…
Când am fugit și am cerut divorț, numai bunica m-a scăpat, tot voia înapoi, și chiloții trebuie să-i dau…
A doua oară, m-am măritat din dragoste. Învățam și munceam. Ții minte, mamă?
Ziua băgam la învățătură, să recuperez ce-am pierdut, seara munceam, să nu fiu povară la voi.
Stela! Cum poți? Ți-am reproșat eu ceva vreodată? Am refuzat eu, mamă-ta, o felie de pâine, o lingură de supă ție sau nepotului meu?
Nu tu, mamă, dar nu eraști doar tu Era și celălalt, care se temea să nu pun mâna pe câștigul tău.
La cine te referi?
La tata, altcineva? Și frate-tău, Mihai, care nici la treizeci de ani nu avea treabă, că avem mamă. Tu lucrai în două locuri, fugeai zilnic să cumperi ceva de-ale gurii pentru puii foamei, unul pe șezlong, altul pe laptop
Tu găteai, curățai, spălai
Din această dragoste iar m-am măritat, că fără iubire trăisem deja.
Ce s-a schimbat? Nimic. Am adunat și mai multe griji, Stela a devenit Stela-trebuie-să-le-facă-pe-toate.
Soțul iubit stătea pe canapea, Stela la lucru, apoi copila de grădiniță, nu care cumva să-l obosești pe bărbat cu copilul, că nu-i al lui, nici dacă ar fi tot nu era treaba lui.
Alergam la magazin, căci mașină n-aveam, la ce-mi trebuie, bărbatul are nevoie mai mare, ei, el merge la lucru cu tramvaiul?
Toate femeile așa trăiesc, ce-i cu tine, oboseală? Dar cină cine face?
Gata cina, aranjat masa, hrănit, spălat, călcat, hai să-l mulțumim pe domnul nu cumva să meargă la alta, că-i comoară
Nu destui bani? Păi lipsește copilului tău, dacă era al lui, moștenitor, altfel era, poate se implica, dar așa, nu, caută-l în altă parte pe fraierul care să te țină
Scuză-mă, n-ai avut noroc de unul bun…
Cum adică să nu dau bani de reparații la mașină? De ce, că-i a mea? Suntem familie, chipurile…
Ia să vezi, cât câștigi tu fără să faci nimic și cât câștig eu.
Ție ți-a ieșit soarta mai bine…
Ce, pleci?
Ei, du-te, cine te ia cu copilul, ha-ha-ha.
Așa, mamă, am fost cu cel care câștigă mai mult și cu cel care câștigă mai puțin. Diferență nu e!
Toți sunt mulțumiți, doar mie mi-e greu, mamă, doar mie mi-a fost rău.
Stela, așa trăiesc toți, tu ce vrei, fată?
Să le trăiască, mamă! Eu nu mai vreau, nu mai pot.
Cum ți-ai petrecut sâmbăta?
Ei, Mihai cu Maria, mi-au lăsat pe Oana și Vlad, am ieșit cu ei la plimbare, am făcut clătite, în rest nimic spectaculos, am șters praful, am aspirat, am mai spălat, seara am culcat copiii, l-am hrănit pe tata, am călcat, apoi m-am dus la culcare după miezul nopții.
Dimineața copiii, devreme, clătite vor din nou, gătește bunica și gata, după care Mihai și Maria au venit, le-am fript pui și am făcut salate, am copt pizza, am cinat cu ei, i-am condus, am strâns puțin și la unsprezece am adormit pe canapea, m-a trezit tata noaptea să merg la pat…
Mamă, nu-mi amintesc să te fi rugat să stai cu Rareș așa? Nu țin minte să ți-l fi lăsat și să fug să mă relaxez cu ochii pe pereți?
Stela, tu ai fost de mică descurcăreață, ceilalți… n-am cuvinte
Vrei să-ți zic, mamă, cum am petrecut weekendul trecut? Vineri seară m-a sunat Rareș, să-l iau pe Timi pentru două zile, voiau ei să meargă la munte.
Desigur că l-am luat, de ce nu?
Timi e pisoiul Marinei, prietena lui Rareș, da, mamă, dacă nu ai fi atât de prinsă cu Mihai și familia lui, poate ai ști ce face nepotul cel mare.
Așa că, seara, copilul și fata lui au adus pisica, mi-au adus și o pizza și au plecat.
Eu am mâncat o pizza delicioasă la ceas de noapte și m-am aruncat la seriale. N-a trebuit să mă trezesc bezmetică dimineața.
Am făcut cafea, am hrănit pisoiul, am pus câteva haine la spălat și am încercat să te sun, să te iau în oraș la muzeu sau la o vorbă.
A răspuns tata, erai ocupată, aveai mâinile ude, ceva spălai.
M-a făcut leneșă, că mama muncește din greu, se ține de nepoții mei, iar eu, ca o duduie, am timp de muzee.
Am vrut să mă supăr, dar am renunțat, la ce bun? Tata are dreptate mereu, nu?
Am fost la muzeu, ține minte, era expoziție cu pictorul tău favorit, știu cât îți plăcea cândva.
După aia am băut un ceai la cafenea, m-am uitat prin magazine, mi-am amintit de Timi, am revenit acasă, motanul dormea liniștit.
N-am avut chef de nimic, m-am aruncat pe canapea și am văzut serial.
Duminică am dormit amândoi până la unsprezece, am vrut să te chem la plimbare pe vaporaș, dar a răspuns Maria, plină de mâncare, că ești ocupată, probabil spălai vase sau strângeai masa.
Seara m-a sunat Viorel să mă invite la restaurant, și m-am dus. De ce nu, sunt liberă, nu-l iau la întrebări despre nevastă sau cum trăiește el, nu ne încărcăm cu probleme, fiecare cu ale lui.
Mi-am petrecut minunat seara și lunea am mers la muncă odihnită.
Am încercat să mă întâlnesc cu necăsătoriți, mamă. E jale.
Ba caută băieți ce vor mamă, ba divorțați cu două-trei neveste, cu copii după copii, certați cu viața.
Ce uiți așa, mamă?
Lumea s-a schimbat, să știi.
Unul mi-a zis că trebuie musai să-i primesc copiii, să-i cresc ca mama lor, că-s femeie și așa mi-e sortit.
El va da bani pentru copii, și soția lui, că orice ar fi e mama pruncilor lui.
Noi vom trăi din salariul meu, că restul lui îl pune deoparte pentru pasiunea de pescar.
Mă va hrăni cu pește gustos.
Dar copilului meu va ajuta? S-a ofensat și a zis că Rareș are tată, să se ocupe de el.
Corect?
Firește că l-am trimis la plimbare, Rareș are și mamă, adică pe mine.
Evident, am devenit, în ochii lor, rea, zgârcită și vicleană, am vrut să pun copilul meu pe spatele unui bărbat amărât și să trăiesc ca în Paradis
De asta, mamă, l-am lăsat pe Viorel în viața mea. Da, sunt rea la voi în minte, dar nu mi-e rușine deloc de felul în care trăiesc.
Mă doare și îmi pare rău că așa trăiești tu, de-aia încerc să te scot din casă, măcar pentru o zi, cum am făcut azi, am mințit că am nevoie de ajutor.
Mamă, mie îmi e bine, iar acum mergem să ne ocupăm puțin de noi tu să te bucuri, eu să mă bucur că sunt cu tine.
Ești nebună, Stela, dar cu tata ce facem?
Dar tatei ce are? E bolnav?
Nu, dar prânzul
Nu cred că n-ai mâncare pregătită.
Trebuie doar încălzită, și, oricum, Mihai
Mamă! Mă supăr știu, sunt rea, lasă-mă azi să fiu bună, hai la o plimbare te rog mult
Luni, la serviciu, femeile povestesc cât de obosite s-au făcut de odihnă.
Iar Stela zâmbește isteț, toți știu că e rea, dar ea merge cu pași de dans, cu o bucurie numai de ea știută.
E clar pentru toți ce gânduri are reaua Stela evident, numai prostiiDin când în când, colegele o privesc ciudat, parcă tot așteaptă să-și verse veninul despre Stela cea rea. Dar astăzi, în lumina soarelui ce pătrunde generos prin ferestrele biroului, Stela le întâmpină zâmbetul distant cu o privire calmă, liniștită poate chiar ușor jucăușă.
Iese la prânz, pe trotuar miroase a iarbă crudă și a cafea proaspătă de la chioșcul din colț. Și Stela, fără să grăbească pasul, își scoate telefonul și o sună din nou pe mama.
Mamă, hai să ne facem o tradiție: duminica e zi doar pentru noi, indiferent de câte vase, bărbați sau nepoți rămân nefăcuți.
La celălalt capăt se aude râsul mamei, ceva între uimire și bucurie, iar Stela simte, pentru prima dată de multă vreme, că nicio etichetă, niciun zvon nu îi poate zgâria sufletul.
Când închide, prinde ochii unei copile ce dansează pe trotuar, în rochiță cu buline. Stela îi zâmbește larg, scuturând parcă povara anilor grei, și își promite: de-acum, să fie rea va însemna doar să-și apere bucuria, să-și păstreze curajul de a-și trăi viața după pofta inimii. Pentru că, uneori, cea mai mare răutate e să nu lași pe nimeni să te facă nefericită.
Cu inima ușoară, Stela merge mai departe, purtându-și relele ca pe cele mai frumoase bijuterii și, pentru prima oară, parcă nimic nu mai apasă.
