Acum câteva luni am început să postez conținut pe rețelele sociale – nu pentru faimă, nu pentru atenție, ci pur și simplu pentru că îmi place: rețete filmate în bucătăria noastră, momente simple din viața cu fiica mea, imagini autentice din casa noastră, absolut nimic regizat sau profesional. Totul însă a declanșat tensiuni acasă: soțul meu a devenit suspicios, acuzându-mă că vreau să atrag atenția altor bărbați, deși postările mele nu au nimic provocator, iar majoritatea celor 99 de urmăritori sunt din familie. Au urmat certuri, suspiciuni la fiecare filmare, întrebări la fiecare reacție de pe profil, solicitări să-i arăt mesajele personale. Acum aproape că m-am oprit să mai postez, fiindcă fiecare publicare devine motiv de ceartă. Ce pot face în această situație?

Cu câteva luni în urmă, am început să postez pe rețelele sociale. Nu pentru faimă. Nu pentru aplauze. Doar pentru că mă liniștește. Îmi place să filmez rețete, să împărtășesc frânturi din viața mea de zi cu zi cu fiica mea, unele clipe mărunte din căsuța noastră. Nimic regizat, nimic aranjat, nici urmă de profesionalism. Doar secvențe obișnuite din bucătărie sau sufragerie, pe măsură ce fac treburile zilnice.

De la început, soțul meu, Nelu, a început să strâmbe din nas. Prima dată au fost doar glume supărate. De ce fac asta? Cine ar vrea să mă urmărească? Ce rost are să urc filmulețe? I-am spus că nu caut nimic, doar îmi aduce un strop de bucurie și mă detașează de grijile cotidiene. Dar el nici nu voia să audă.

Într-o zi m-a privit pieziș și mi-a zis direct că probabil vreau să atrag bărbați străini. Să fiu plăcută, să fiu privită. Mă simțeam ca într-un vis ciudat, pierdută în ceață, și nu puteam înțelege de unde vine toată povestea asta. Filmările mele sunt cu mâncare, cu pachetul de la școală al fiicei mele, cu vreo ciorbă de burtă sau plăcinte cu brânză, nu cu poze în costum de baie sau dansuri lascive. Nici vorbă să-mi arăt trupul.

Partea și mai absurdă: am 99 de urmăritori. Nouăzeci și nouă. Și jumătate sunt din familie verii, mătușile mele Leontina și Dorina, niște prieteni vechi din liceu. I-am explicat, i-am arătat profilul, i-am citit comentariile. Cu tot cu like-uri în formă de prune sau vinete. Și chiar și așa, Nelu ținea morțiș că nu are importanță numărul, ci intenția. Că caut ceva.

Atunci au început certurile acelea bizare, ca niște umbre gri care lunecă pe pereți noaptea. Când ridicam telefonul să filmez, simțeam privirea lui, ca și cum ar fi un ochi de câine ciobănesc. Dacă postam ceva, voia să știe cine a vizualizat. Dacă apărea un emoticon, îl răstălmăcea ca fiind flirt. La un moment dat mi-a cerut să-i arăt mesajele private, deși n-aveam nimic. A zis că este o lipsă de respect față de el, ca bărbat și soț.

Curând, am început să ezit, de două ori înainte să apăs pe butonul de postare. Parcă umblam desculță prin iarbă udă, temătoare să nu mă împiedic. Fiecare acțiune pe care o făceam părea să fie o portiță către încă o ceartă. Ceva ce a pornit ca un refugiu, a devenit un izvor de tensiune și griji. El zicea că nu mai sunt eu, că m-am schimbat, că mi-am pus în cap să mă arăt la lume. Dar eu nu simțeam decât că orice gest de-al meu e prins în capcana interpretărilor.

Și azi postez mult mai puțin. Nu pentru că nu mi-aș dori, ci pentru că fiecare postare e ca un bulgăre care pornește avalanșa. Mă uit la telefon, suspin adânc, și mă întreb, ca într-un vis fără sfârșit Ce să fac eu, Magda, din Chișinău, ca să ies din ceața asta?

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

eight − 1 =

Acum câteva luni am început să postez conținut pe rețelele sociale – nu pentru faimă, nu pentru atenție, ci pur și simplu pentru că îmi place: rețete filmate în bucătăria noastră, momente simple din viața cu fiica mea, imagini autentice din casa noastră, absolut nimic regizat sau profesional. Totul însă a declanșat tensiuni acasă: soțul meu a devenit suspicios, acuzându-mă că vreau să atrag atenția altor bărbați, deși postările mele nu au nimic provocator, iar majoritatea celor 99 de urmăritori sunt din familie. Au urmat certuri, suspiciuni la fiecare filmare, întrebări la fiecare reacție de pe profil, solicitări să-i arăt mesajele personale. Acum aproape că m-am oprit să mai postez, fiindcă fiecare publicare devine motiv de ceartă. Ce pot face în această situație?
Bunica a găsit un portofel în parc—Proprietarul i-a schimbat viața pentru totdeauna