Mamă, ea este Sorina, rosti Mihai, cu obrajii ușor îmbujorați, aducând-o pe fată acasă, târziu în noapte.
Bună seara, răspunse Victoria, privind cu o răceală nemascată spre neașteptata oaspete. Ce moment grozav pentru prezentări! Mai lipsesc treizeci de minute până la miezul nopții…
I-am spus lui Mihai că e deja târziu, replică Sorina fără ezitare. Dar el ascultă? E atât de încăpățânat!
Frumos joc, gândi Victoria. S-a disculpat și tot pe el l-a aruncat sub autobuz. Antipatică fata asta.
Haideți, intrați, zise mama, sec, după care dispăru pe hol, îndreptându-se spre dormitor.
Ce putea face? N-avea să-și alunge unicul fiu din casă, noaptea, mai ales pentru o străină! Dacă vreau să trăiască împreună, să trăiască. Mama există să-și ocrotească fiul și să-i deschidă ochii. Iar ea, Victoria, avea să o facă rapid. Mihai, cu siguranță, o va trimite pe Sorina la plimbare, fără regrete! Poate chiar se va simți ușurat când se scapă de ea.
A petrecut noaptea frământându-se, țesând un plan să o alunge pe intrusă.
Nu era contra căsătoriei lui Mihai. Băiatul împlinise treizeci de ani, era mai mult decât pregătit pentru o viață în doi.
Dar nu cu ea!
În primul rând, fata era vădit mai tânără. Semn de cap ușor, nestatornicie.
Ce fel de soție, mamă sau gospodină putea fi?
Apoi, caracterul vorbea de la sine: să intri noaptea în casa altcuiva, fără vreun iertare pe buze! Mai mult, să dea vina pe fiul ei pentru orice…
Și să mai și doarmă peste noapte!
Oare era prima dată sau avea deja obiceiul ăsta?
În al treilea rând. Pur și simplu nu-i plăcea de ea.
Prin urmare, nici Mihai n-ar mai plăcea-o curând.
La ce să mai piardă vremea?
Până la urmă, nici n-avu nevoie de vreun plan.
Sorina singură îi oferi Victoriei suficiente motive să-și recapete autoritatea în casă.
Primul semnal venea dimineață.
Sorina intră în baie și nu ieși de acolo decât după aproape o oră.
Mihai tropăia nervos de colo-colo, abia-și ținuse în frâu nemulțumirea.
Mamă, ce se întâmplă? întrebă Victoria, prea dulce, mult prea dulce. Fata vrea să se aranjeze pentru tine, să-ți facă pe plac…
Dar trebuie să plec la serviciu!
Bate la ușă și explică-i că nu e singură în apartament, sugeră mama.
N-are rost, bodogăni el. Vorbim mai târziu. Dar tu, mamă, nu întârzii și tu?
Eu? Nu. Sunt deja gata. Am făcut plăcinte cu brânză. Vino la micul dejun.
Nici nu m-am spălat!
Nu-i nimic, te speli după. Acum hai, profită de ce-a mai rămas și mănâncă bine. Ai o zi lungă înainte.
Mihai se așeză la masă.
Chiar atunci, Sorina apăru din baie, cu un prosop înfășurat pe cap. Era radiantă.
În sfârșit! strigă Mihai și se repezi spre oglinda aburită. Se spălă pe fugă, se bărbieri rapid, înghiți plăcinta cea mai mică și, deja ieșind pe ușă, strigă:
Ne vedem diseară! Sper să vă înțelegeți!
Mihai! îl strigă Sorina. Azi trebuia să mergem după lucrurile mele, ți-ai amintit?
Mergem diseară, nu te supăra! vocea lui răsuna deja de pe scara blocului.
Victoria se ridică, închise ușa în urma fiului, se întoarse spre Sorina și, fără ocol, întrebă:
Nu ți-e rușine?
Nu, zâmbi fata. Ar trebui să-mi fie?
Mihai întârzie din cauza ta!
Nu întârzie. Probabil prinde un taxi, fiți liniștită, totul va fi bine.
Oricum, ține minte: nu ești singură aici. Dacă vrei să zăbovești în baie o oră dimineața, să te trezești mai devreme. Bine că azi nu lucrez!
N-am să mai fac, răspunse Sorina simplu. Îmi cer scuze.
Victoria rămase surprinsă. Aștepta ceartă. Dar asta…
Bine, mormăi, intrând în baie.
Prima dată privi tubul de pastă de dinți. Nou, desfăcut, deși cel vechi avea încă pastă.
Sorina, de ce ai început un tub nou?
Îmi place mai mult acesta…
Sper că îți vei aduce a ta, și șamponul la fel!
Bineînțeles, doamna Victoria…
Și prosoape!
O să aduc
Oricât încercă să stârnească scandal, Sorina nu-i dădea niciun motiv. Era de acord cu tot, încuviința cu sârguință, nota toate viitoarele obligații.
Obosită să găsească pretexte, Victoria decise să treacă direct la subiect.
Ce cauți aici?
Eu și Mihai ne iubim…
Normal că iubești un băiat ca el! Nu pricep un lucru: ce vede el la tine?
Nu l-am întrebat niciodată
Cine sunt părinții tăi?
Mama mea e croitoreasă la o fabrică.
Și tatăl?
Nu l-am cunoscut niciodată.
Înțeleg. Crescută fără tată. Cum crezi tu că poți fi o soție bună pentru fiul meu?
Am să încerc…
Încearcă tu cât vrei, nici nu contează, fată dragă. Fiul meu nu te iubește. Crede că da! Eu îl cunosc mai bine! N-o să se însoare niciodată cu tine! Pentru ce? Te-ai dăruit deja.
Mă iubește, vocea Sorinei tremura. Sunt sigură.
Te-nșeli. Crezi că ești prima?
Nu cred Dar nici nu contează
Nu contează? Într-o săptămână se va sătura de tine! Nici nu sunteți din același aluat! Inteligență! Ai auzit de cuvântul ăsta?
Am auzit. Doar că aici nu se potrivește.
De ce nu?
Am studii superioare.
Și ce dacă? Uite, mai bine te-ai duce acasă. Nu e locul tău aici. De dimineață tot încerc să-ți explic, tu nu pricepi.
Bine, voi pleca. Dar ce-i veți spune lui Mihai? Nu o să-i placă.
Nu e grija ta! Pleacă și nu te mai întoarce. Nu ești binevenită.
Victoria vorbea și se mira de sine însăși: ce-o apucase oare? N-a spus niciodată, nimănui, nici măcar un sfert din ce-i vărsase Sorinei. Cuvintele îi ieșeau acide, ca un venin.
Iar Sorina?
Fata o privea pe Victoria și înțelegea totul.
Mama era geloasă pe fiul ei! Nici 24 de ore nu petrecuseră împreună, și deja… Și totuși, când soarele se scufundă deasupra Chișinăului, Victoria simți pentru prima dată greutatea liniștii unui apartament în care râsul unui nepot nu va răsuna poate niciodată.
Prima impresie: O seară târzie, o fată necunoscută și o mamă româncă neîncrezătoare – Povestea Leonoarei la prima vizită acasă la Rodrigo, între suspiciuni, reproșuri și planuri de despărțire în inima Bucureștiului
