Nu înțeleg cum am putut să-mi cresc copiii așa – După moartea soțului, am rămas singură, cu lipsuri și probleme financiare, deși le-am dat totul copiilor: bani pentru case, sprijin mereu. Acum, la bătrânețe, văd cum fiica și fiul meu trăiesc bine, dar ignoră nevoile mele și nu mă ajută. Mă întreb dacă am greșit undeva ca mamă și ce să fac când pensia nu-mi ajunge, iar copiii nu vor să știe de necazurile mele.

Nu știu cum am putut să-mi cresc copiii așa

Acum un an am rămas singur. După ce l-am înmormântat pe soția mea, încet-încet mi-am revenit din șoc și mi-am dat seama că, pe lângă singurătate, am și altă problemă. Îmi lipsesc banii într-un mod drastic. Trăiesc foarte cumpătat, nu-mi permit niciun moft, și totuși mereu apar cheltuieli neprevăzute, mai ales cu medicamentele și vizitele la doctor.

Am crescut împreună cu soția mea doi copii, mereu ne-am străduit să-i ajutăm cu tot ce am putut, fiecare leu pe care-l aveam mergea la ei. Am contribuit cu o sumă mare ca să-și cumpere casele lor. Nu știu câte zile mai am de trăit, dar oricum, apartamentul meu îl vor moșteni băiatul și fata mea, doar dacă nu hotărăsc altfel în testament, lucru pe care nu am de gând să-l fac. Sunt oameni educați, știu cât valorează o proprietate, cunosc și ei ce înseamnă să primești o moștenire.

Am încercat de câteva ori să le dau de înțeles copiilor mei că mă chinui să țin pasul cu cheltuielile lunare. Dacă ei ar prelua plata facturilor la utilități, n-ar mai trebui să mă întreb de unde găsesc bani până la următoarea pensie. Fata mea se făcea că nu pricepe la ce mă refer, iar nora mea, care ține toți banii în familie, nu zicea nimic.

Cam știu cât câștigă fata și băiatul meu, mă bucur că-și permit mașini, vacanțe. Nepoții au mereu bani de buzunar, iar când îi văd cât de ușor cheltuiesc sume aproape cât pensia mea, mă întreb dacă am crescut copii atât de indiferenți încât nu vor să vadă lipsurile mele, nu caută în niciun fel să mă ajute. Totuși, noi le-am fost exemplu bun mergeam la bunici cu sacoșe pline de mâncare, le cumpăram medicamente, plăteam doctorii pentru ei.

O prietenă mi-a spus să mă mut la unul dintre copii, fără să le cer voie, și să-mi închiriez apartamentul. Nu-mi doresc să ajung să rezolv așa situația, dar, dacă următoarea discuție cu copiii nu aduce nicio schimbare, nu o să am de ales. Pur și simplu nu pot trăi din pensie, iar toți banii pe care i-am avut i-am dat copiilor…

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

five × 2 =

Nu înțeleg cum am putut să-mi cresc copiii așa – După moartea soțului, am rămas singură, cu lipsuri și probleme financiare, deși le-am dat totul copiilor: bani pentru case, sprijin mereu. Acum, la bătrânețe, văd cum fiica și fiul meu trăiesc bine, dar ignoră nevoile mele și nu mă ajută. Mă întreb dacă am greșit undeva ca mamă și ce să fac când pensia nu-mi ajunge, iar copiii nu vor să știe de necazurile mele.
„Cât poți să mai vorbești? Mai bine ai găti ceva gustos pentru feciorul meu!” Soacra ei nu rata niciodată șansa să-i apese Annei pe butoanele sensibile.