Văduva neagră
Frumușica și inteligenta Livia, absolventă a Facultății de Jurnalism, îl cunoaște înainte de festivitatea de absolvire pe Vlad, bărbat cu mult mai mare decât ea. Firește, Vlad Viorel Drăgan o remarcă primul pe Livia, cu silueta fină și delicatețea ei. În Chișinău, era cunoscut pentru piesele pe care le compunea și care se auzeau frecvent la radio local.
Vlad era omul tuturor, îi știa pe toți la televiziunea regională. N-a avut niciun obstacol să o angajeze pe Livia, imediat după facultate, ca prezentatoare la propria sa emisiune. În scurt timp, Livia lansează prima ei emisiune Dialoguri din suflet. Invita psihologi cunoscuți și alte personalități locale. Formatul era bazat pe întrebări și răspunsuri, ilustrate cu exemple din viața reală.
Bravo, Livia! o laudă Vlad, după ce vede emisiunea. E musai să sărbătorim!
Vlad Viorel are patruzeci și cinci de ani, a fost însurat de trei ori, dar energia lui nestăvilită și cercul larg de prieteni nu se potriveau vieții de familie. Artist, compozitor și se mândrea ca fiind aproape drept maestru emerit. Umplea restaurantele, cafenelele, saunele. Se simțea ca acasă peste tot, și consuma alcool în exces.
Timpul trece, Livia devine populară în Chișinău, se căsătorește cu Vlad. Emisiunea ei e urmărită de mulți, arată bine, se îmbracă cu gust, e mereu amabilă și respectuoasă. O numesc “frumoasa de la televizor”. Dar, deși pornește cu mari speranțe, realizează curând că a ales greșit. Vlad e mereu amețit.
Vlad, nu fi răutăcios! îi spune odată prietenul lui, Ștefan, când Vlad o jignește pe Livia, fiind amețit. O să te pună Livia la punct, nici nu știi ce ai lângă tine!
Nu, Ștefane, eu nu mi-am ales niciodată neveste prea deștepte… răspunde Vlad, considerându-se cel mai înțelept, și o ciupește ușor pe Livia de obraz, stând în cafenea.
Atunci când o cucerea, Vlad era manierat, îi aducea flori, cadouri, i-a dedicat două piese și asculta tot ce îi povestea. Dar, imediat după nuntă, atenția se cerea altundeva. O trata precum pe pisica casei, cu strigăte și indiferență.
Ce naivă am fost, credeam c-o să ajung celebră cu ajutorul lui…, își zice Livia.
La facultate a învățat franceză, nu tocmai utilă la călătorii. Vlad îi știe creierii:
Apucă-te de engleză! Că te faci de râs pe unde mergi. La sală îți pierzi vremea de pomană, mai bine ai face engleză.
Livia refuză să învețe din încăpățânare. Dar de-îndată ce Ștefan, amic citit, afirmă la masă:
Pentru o femeie modernă, engleza e la fel de naturală ca pantofii cu toc, a doua zi Livia caută cursuri, găsește un profesor bun.
Bine ai făcut, Ștefane, i-ai dat impulsul soției! Acum nu muzică în mașină, doar engleză, râde Vlad.
Locuiesc într-un apartament mare, moștenit de Vlad de la unchiul său, profesor de medicină. Au o menajeră, Viorica, trecută de 43 de ani, singură, invidioasă, dar pricepută să-și ascundă adevărata fire. Viorica vede tot, e ca umbra lor.
Dimineața, Livia se trezește, Vlad nici nu-i alături, a adormit la biroul său, beat. Coboară în bucătărie, Viorica ține o sticlă goală de coniac:
Seara era plină. Ce îi dau la micul dejun, dacă se trezește?
Zeamă de murături, mormăie Livia, și se duce la duș.
După șapte ani de căsnicie, Livia nu a făcut copii, lui Vlad nu-i trebuie, are băiat din prima căsătorie. S-a dezamăgit de tot. Oricum, era preocupată de carieră. După micul dejun, o trimite pe Viorica în birou la Vlad. Vlad e întins pe burtă, pe pernă se vede o pată roșie.
Livia! Trebuie chemată salvarea! strigă Viorica.
Ce are?
Nu știu.
După cincisprezece minute, Livia merge cu Vlad în salvare spre spital. Din UPU, Vlad e mutat direct la Terapie Intensivă.
Situația e gravă. Nu putem promite nimic, transmit medicii.
Spre seară, o sună:
Soțul dumneavoastră a decedat.
Nu pot să cred… murmură Livia, șocată. Nu era bătrân…
Înmormântarea e elegantă. Ștefan organizează totul, vin o mulțime de oameni, Vlad fusese renumit. La parastas, Ștefan rostește:
Să nu plângem, Vlad a trăit plin, merită liniște, a plecat eliberat.
Vlad a avut de toate… aude Livia șoapte în jur.
Livia se obișnuiește greu cu lipsa lui Vlad. Acasă e liniște apăsătoare. Viorica o privește cu încordare, așteptând să afle dacă rămâne sau nu. Colegii îi spun:
Livia, nici nu trebuie să fii tristă. Ai rămas tânără, liberă și ai bani. Două conturi bune au rămas, împărțite cu fiul lui și cu tine. Dar Livia oricum câștigă bine. Caută să se vadă cu prietenii, evită să stea singură, intră în câte o cafenea.
Livia intră într-o cafenea lângă casă, după filmarea unui nou episod. Soarbe încet un pahar de vin moldovenesc, gânditoare. Se apropie un bărbat robust, zâmbitor, și o roagă politicos să-i permită să se așeze la masa ei.
Permiteți? ea dă din cap. Ilie se prezintă, ea la fel. O frumusețe ca tine nu trebuie să fie tristă!
Am niște gânduri…
Ilie, pe la patruzeci de ani, brunet, mai robust, chipul bondoc, i-a amintit Liviei de ursulețul de pluș de acasă, iar asta a amuzat-o.
Permite-mi să te servesc: vin, cocktail, prăjitură, orice dorești!
Mulțumesc, o prăjiturică e suficient…
Ilie nu-i frumos, dar are farmecul lui. Știe istorisiri captivante și are mult umor, îi acaparează imediat atenția. Livia râde, se simte bine, Ilie o conduce acasă. Se înțeleg să iasă la întâlnire.
Dimineața, Livia îi spune Vioricăi:
Nu mai am nevoie de ajutorul tău, mă descurc singură cu tot!
Cum să mă lasi, Liviuță, după atâția ani de slujbe și devotament, unde să mă duc?
O să găsești tu familie, sau te faci portar…
Mă dai afară? plânge Viorica. M-am obișnuit cu voi…
Nu rămân să curăț eu geamuri și toalete… gândește Livia.
O privește pe Viorica, care-și șterge lacrimile.
Bine, Viorica, dacă chiar vrei, rămâi. Viorica se bucură, chiar o pupă pe Livia.
Vă iubesc pe tine și pe Vlad ca pe ai mei, iar el a plecat, iar tu vrei să scapi de mine…
Au continuat să trăiască împreună. Ilie pe care Livia îl alinta Ursuleț vine tot mai des în vizită. O adoră pe Livia și după trei luni, ea acceptă să se căsătorească cu el. Nunta e modestă, dar în luna de miere Ilie o duce în Maldive. E afacerist, își permite.
Livia se aștepta la standardele obișnuite avion direct, hotel decent, distracții turistice tipice. Dar ursulețul avea alte viziuni. Zboară la clasa întâi, sunt întâmpinați ca VIP, cu focuri de artificii, cocktailuri și dansuri tradiționale.
Vila lor e elegantă, cu patru camere, două băi, piscină și plajă privată.
Cât o fi plătit oare ursulețul meu…, se miră Livia.
Niciodată n-a întrebat cât de bogat este, știa doar că au bani. Ilie e calm, grijuliu, îi ajustează plapuma, o mângâie pe cap. Dimineața, are grijă să nu-i lipsească micul dejun.
Vlad era aspru, mă umilea, mă voia la nivelul lui. Ilie, deși nu e vreun Adonis, trăiește pentru mine, nu pentru sine, și mereu mă ascultă…
Viorica îl laudă pe Ilie, e fericită împreună cu ei, în casa lor mare de la marginea orașului. Doar că Livia descoperă că Ilie își face injecții cu un ac subțire.
Ce faci acolo? se sperie Livia.
E doar insulină. Sunt diabetic. Dar nu mă oprește să trăiesc normal.
În Maldive, Livia cugetă visătoare:
Am tras oare lozul câștigător?
Vacanța luxoasă îi place, dar se întristează gândindu-se că nu e cu un instructor atletic, ci cu un soț masiv, neîndemânatic.
Trebuie să-l pun pe Ursuleț la dietă și la sală!
Ilie se întristează, îi răspunde:
Mă apuc dacă vrei, dar am probleme de metabolism. Nu voi fi vreodată un Adonis, sunt dependent de insulină.
Și ce, nu contează, decide Livia.
Revine la muncă, se cufundă în gânduri. Se întreabă dacă va cunoaște adevărata dragoste, căci nu simte pasiune pentru Ilie. Visează la întâlniri cu bărbați musculoși, nu cu un ursuleț. Colegii o tachinează:
Vai, dar tu nu ai amant, chiar ești fată cuminte?
Dar nu e atât de virtuoasă, doar îi pare rău să-l rănească pe soțul blând. La petrecerea de Revelion, bea ceva mai mult, colegul Cătălin cheamă prietenul lui, Artur, să o ducă acasă.
Livia, te ducem și pe tine, o invită Cătălin, ea acceptă.
Artur o așează lângă el:
Cătăline, cum de nu mi-ai făcut cunoștință cu frumoasa Livia?, face glume, iar ea rămâne fascinată.
Artur, chipeș și elegant, conduce un jeep scump. O roagă să-i dea numărul. La scara blocului, o ajută să coboare, o ridică lângă maşină și o sărută pasional. Livia nu-l respinge, îi place Artur, cu forța și insistența lui.
Devine amantul perfect. Cu Ilie e caldă acasă, Artur e direct, fără tandrețe, o întâmpină la garsoniera lui și o domină. După, pur și simplu îi spune:
Bine e cu tine!
Livia e mulțumită. Ilie vine târziu acasă, prins cu afacerile la început de an, n-are timp să observe nimic suspect la soție. Într-o zi, Livia se grăbește spre Artur, e deja în pat când sună cineva insistent la ușă.
Să vezi ce îi fac, bombăne Artur, merge la ușă.
Livia recunoaște vocile lui Artur și ale lui Ilie, se sperie, trage hainele pe ea. În prag e deja Ilie, tăcut. Ar fi fost mai simplu să țipe la ea…
Ilie…nu e ce crezi…
Artur tace, putea să nu-l lase să intre.
Cine m-a trădat? întreabă Livia.
Ce mai contează? N-am crezut, dar am vrut să verific.
Ilie arată rău, e palid, transpirat, se prăbușește. Livia se apropie, îl aude respirând greu.
Sună salvarea, repede!
Artur sună. Livia îi caută prin buzunare, găsește pixul-injector pentru insulină. Îl cunoștea, Ilie nu pleca nicăieri fără el. Îi face injecția.
S-a salvat. Ar trebui să-și revină…dar nu își revine. Ambulanța ajunge, doctorul declară:
A decedat.
Livia e în șoc. Artur o duce acasă. Viorica o întâmpină:
Liviuță, ce-ai pățit, arăți îngrozitor…
Livia bănuieste:
Viorica putea să mă trădeze. Mereu a întrebat de Artur… mai bine tac, oricum nu recunoaște.
Se reface cu greu după înmormântare. Curând apare fiica lui Ilie din altă căsătorie, cu un avocat, și o pune pe Livia să părăsească casa, amenințând că nu va primi nimic, nici afacerea, nici casa. Îi aruncă pe masă un pachet gros cu lei și îi dă trei zile să plece, cu tot cu Viorica.
Livia renunță la tot. Se mută cu Viorica în apartamentul mare rămas de la Vlad Viorel Drăgan.
Timpul trece. Livia se reface, Artur o susține, se văd periodic. Știe că nu va fi niciodată soț dedicat, dar rămâne lângă el. Într-o zi, Cătălin îi dă vestea:
Livia, stai jos… Artur a murit într-un accident… instantaneu.
Se gândește cu groază:
De ce mor toți bărbații din viața mea? Sunt ca o văduvă neagră, așa o să-mi zică lumea. Poate aura mea e neagră, de asta dispar ei…
Curând, la emisiunea sa vine un bărbat tânăr, Marius. Simte cum Marius o privește cu dorință, dincolo de camere. După filmare, o invită la o cafenea.
Bine, acceptă, gata să revină la viață.
Marius îi cucerește inima, Livia se îndrăgostește pentru prima dată fericirea o umple cu adevărat.
Asta e iubirea. Nu pot respira fără Marius, nici să trăiesc. Dar mi-e și frică pentru el…
Marius e și el îndrăgostit, petrec mult timp împreună. Livia nu se întreabă cine este cu adevărat, știe doar că e singur, fără frați, cu tată la distanță. Marius locuiește cu ea, pleacă dimineața la muncă, Livia merge la televiziune spre amiază. Îi vine gândul să-l caute pe internet. Găsește rapid: Marius e în topul celor mai bogați moldoveni.
Nu-mi vine să cred! râde isteric, apoi îi e frică dacă pățește și el ceva?
Se liniștește, pleacă la serviciu. Spre seară, îl sună pe Marius, nu răspunde. Formează la biroul lui.
Bună ziua, îl pot avea pe Marius la telefon?
Cine îl caută? întreabă secretara.
Livia…
E la spital… și îi spune unde.
Livia zboară spre spital.
Ce are? întreabă alarma.
Doctorul o liniștește:
Nimic grav, va fi bine, inima a dat un semn, dar totul e sub control.
Pot să-l văd? Vă rog…
Zece minute, e ok.
Livia intră, Marius o aștepta, surâzând. Ea se așează lângă pat, el îi ia mâinile.
O să fie bine, te iubesc, când ies de aici, ne căsătorim! Ești de acord?
Evident! îl sărută. Avem o viață în față și fericirea… adevărată.
Vă mulțumesc pentru lectură, abonare și sprijin. Să aveți noroc în viață!
