Jurnal personal, 1 ianuarie
Astăzi a fost ziua de naștere a soacrei mele, Livia. Ziua de 1 ianuarie mereu o prindem la ea acasă, într-un apartament cochet din Chișinău, cu miros de cozonac proaspăt și cafea tare moldovenească. Am pornit spre ea cu sufletul strâns, pentru că aveam să port cu mine o veste pe care nu știam cum să o dau. De 17 ani sunt căsătorită cu Andrei, avem doi băieți, iar anul trecut am aflat că vom avea al treilea copil. La 38 de ani, cu un apartament mic de două camere în Buiucani și deja patru suflete sub același acoperiș, nu pot spune că nu m-am gândit dacă e sau nu momentul potrivit.
Mi-era teamă ca Livia să nu mă judece. E atât de greu în viața de zi cu zi, cu leii puțini și grijile multe, iar eu mereu am respectat-o e o femeie trecută prin multe, răbdătoare și deschisă. Totuși, orice nor de critică de la ea mă apasă.
Când am ajuns la ea, mi-a zâmbit cuminte și m-a chemat în bucătărie să o ajut cu salata de boeuf. Nu apuc să pun șorțul pe mine că mă întreabă, pe un ton blând:
Elisaveta, ai vreo veste pentru noi?
M-am blocat. Nu îi spusesem nimic, dar ochii ei m-au prins înainte să deschid gura. A zâmbit larg și m-a îmbrățișat, șoptindu-mi că de mult visează la o nepoțică.
Am fost uimită de cât de repede a înțeles totul, dar mai tare m-a surprins cât de mult s-a bucurat. M-a susținut din toată inima. Vara asta s-a născut Dorina, fetița noastră, și Livia a fost ca o stâncă pentru noi mereu lângă copil, mereu cu vorba bună și un sfat la nevoie. Ajutorul ei a însemnat lumea întreagă, și am simțit-o aproape ca pe propria mamă.
Iarna a revenit, iar sărbătorile ne-au prins din nou în jurul mesei, de data asta la fel, dar cu Dorina în brațe. Pentru că Livia a început să coacă pâine de casă tot mai des, i-am cumpărat un cuptor bun, nou-nouț, din banii strânși 6.500 lei moldovenești. Surpriza și bucuria din ochii ei au fost de neprețuit.
La final de zi, când să plecăm, Livia ne-a rugat să mai stăm o clipă. Și-a adunat emoțiile și ne-a spus, cu vocea tremurândă de fericire, că vrea să ne mulțumească: va veni să stea cu noi și vrea să ne dea apartamentul ei cu două camere, să avem spațiu pentru toți copiii. Nu mi-a venit să cred câtă generozitate poate încăpea într-o singură persoană.
Sunt profund recunoscătoare pentru tot. E o raritate să ai o soacră care să îți fie și prieten, să nu fie spaimă, ci alinare în casa ei. Trăim liniștiți, cu armonie și respect reciproc, iar eu simt că, alături de Livia, pot să devin și eu, cu timpul, acea femeie puternică și înțeleaptă care să adune la piept o întreagă familie.
