Să-ți zic cum am ajuns, din băiatul vesel, cardul oficial al două fete care îmi scriu doar când le trebuie bani pentru popcorn la cinema și mă uită complet de Crăciun.
Acum trei ani s-a întâmplat totul. Eram la Chișinău când am cunoscut-o pe Ancuța femeie minunată, divorțată, cu două fete de 8 și 10 ani. M-am îndrăgostit ca un prostănac. Orbit, nici nu vedeam pe unde calc. Ancuța îmi spunea mereu:
Fetele te iubesc tare mult!
Și eu, naiv, o credeam. Aveau clar motive le duceam sâmbăta și duminica la Orășelul Copiilor, la Zoo, ori la plimbare cu rolele la Valea Morilor.
Într-o seară, în timp ce stăteam la un ceai din ala de la Platon, îmi spune Ancuța:
Of, dacă ar fi avut și ele numele tatălui măcar El nu le-a recunoscut niciodată oficial.
Eu, în apogeul lucidității mele (ghilimele mari!), răspund:
Ancuța, pot să le înfiez. Oricum le simt ca pe copiii mei.
Acuma, știi filmele alea unde totul se oprește și o voce zice: Aici s-a rupt filmul? Eh, la mine nu s-a auzit niciun clopoțel interior. Era cazul
Ancuța a început să plângă de fericire. Fetele au sărit pe mine cu pupici. Mă simțeam mare domn, deși adevărul e că eram jucăria perfectă.
A urmat tămbălăul: avocați, notar, tribunal Toate actele. Din ziua aia, fetele au devenit ofiacial Ana Țurcanu și Otilia Țurcanu. Numele meu, altfel spus.
Eu eram fericit. Ancuța radia. Am făcut și o mică petrecere în familie, cu tort de la Romanița.
Șase luni mai târziu. Repet: ȘASE.
Ancuța mă ia:
Trebuie să vorbim Nu știu cum să-ți spun, dar Andrei s-a întors.
Care Andrei? zic, deși știam.
Tatăl fetelor. S-a schimbat, vrea să repare totul, să fim o familie din nou.
Am rămas mut ca o statuie.
Și ce te gândești să faci?
Vreau să-i dau o șansă, măcar pentru fete.
Aha clar ca lumina zilei, ca și cum cineva mi-ar fi arătat ieșirea aprinsă cu becuri.
Ancuța, eu le-am înfiat! Sunt copiii mei în acte
Da, da Ne vom ocupa noi cumva. Dar acum cel mai important este ca fetele să aibă tatăl aproape.
Ne ocupăm noi De parcă e vorba de plata curentului.
M-am dus la avocat. Omul a tușit în cafea de râs și nervi:
Ai semnat act de înfiere completă?
Da.
Deci TU ești tata lor, cu tot ce vine: pensie alimentară, grădiniță, școală, medici. Tot.
Dar nu mai sunt cu mama lor
Nu contează, legea nu întreabă cine cu cine stă.
Deci, astăzi plătesc pensie alimentară Anei, care trăiește fericită cu Andrei în APARTAMENTUL MEU! Chipurile, pentru că fetele au nevoie de stabilitate, nu să fie mutate peste tot.
Apartamentul meu, plătit de mine, dar eu m-am mutat ca să fie prea traumatizant pentru fete.
Ce e cel mai strigător la cer?
Andrei, tatăl-fantomă, care nu a prins niciun leu atâta timp, acum e marele erou: le duce la parc, la săniuș pe deal la Buiucani, le ia la film. Eu primesc lunar pe mail:
S-a achitat pensia alimentară: 10.000 lei moldovenești
Cu o față tristă pusă la final ca și cum ar compensa ceva.
Luna trecută, Ana îmi scrie pe Facebook:
Salut, poți să-mi mai trimiți niște bani? Îmi vreau teniși noi.
Andrei nu-ți ia?
El a zis că tu ești tăticul din buletin. El e tată cu sufletul.
Tată cu sufletul.
Perfect! Eu sunt tatăl cardului bancar.
Ca idee, înfierea aproape că nu se poate anula. Judecătorul ar zice că sunt răul absolut, dacă aș încerca să renunț la fete.
Prietenii nici nu mă mai compătimesc.
Frate, tu când ai decis că e o idee genială toată treaba asta?
Eram îndrăgostit.
Păi, băiatu meu, dragostea nu trebuie să-ți toarne plumb în creier!
N-au dreptate? Ba au.
Acum, când văd un bărbat cu copii pe care îi crește, dar nu i-a făcut el vin să țip:
NU SEMNAȚI! Rămâneți verișori, iubiți, duceți-i doar la Prut la pește dar nu semnați, să nu va ardă!
Mama a zis doar atât:
Te-a făcut dragostea să fii cam prostuț, dar tot te iubesc, și m-a strâns la piept, de m-a dorut și mai tare.
Ieri opaaa:
Cheltuială extra: rechizite 1.500 lei moldovenești
Extra! De parcă școala pică din cer de fiecare dată.
Iar Ancuța postează pe Facebook poze cu familia ei fericită.
Fetele mele, cu NUMELE MEU, zâmbind lângă omul care le-a lăsat baltă ani la rând.
Cireașa de pe tort?
Otilia (care are 10 ani, să vezi și tu până unde s-a ajuns Instagram la 10 ani…) a pus în bio:
Fiica Ancuței și a lui Andrei
Al meu nume? Nicăieri.
Eu sunt sponsorul anonim al poveștii lor.
Așa am ajuns singur, cu 10.000 lei mai puțin pe lună, două fete care mă caută strict pentru transfer bancar și cu convingerea că ăsta a fost cel mai stupid gest posibil făcut din dragoste.
Singurul avantaj e că la mesele cu prietenii când mă întreabă dacă am copii, zic da și povestesc asta. Toți mor de râs.
Eu? Râd doar pe interior, cu lacrimi.
Voi? Ați semnat ceva din dragoste și pe urmă v-au usturat buzunarele sau doar eu sunt geniul care a dat și nume, și card, într-o promoție de familie?
