O prietenă de-a mea locuiește chiar la malul mării. Toamna trecută și-a schimbat apartamentul cu trei camere pe o garsonieră. La început am fost surprinsă de decizia ei: condițiile din vechiul apartament erau foarte bune, chiar dacă camerele erau mici! Dar când mi-a povestit de ce a făcut acest pas, totul a devenit limpede. – Fetelor, nu o să vă vină să credeți! Dar viața mea în garsonieră e acum liniștită. E minunat să locuiești la mare! Dar când ai un „alai” de rude de prin provincie, care visează la vacanțe gratuite la mare… Vin în familie mare și, de obicei, fără să anunțe. Doar suntem rude, nu? „Ne descurcăm noi, încăpem cumva!” Era ca pe bandă rulantă! Vara, apartamentul meu cu trei camere se umplea până la refuz. Și se presupunea că eu, proprietara, dormeam în bucătărie – ce noroc! Așa că am schimbat apartamentul cu trei camere pe-o garsonieră, care-mi place și n-am niciun regret. În sfârșit am scăpat de musafirii nepoftiți. Acum, înainte să vină cineva, se gândește de două ori! Vara asta m-au vizitat doar câteva rude și o prietenă (pe ea am invitat-o, nu ne mai văzuserăm demult). Rudele m-au sunat să mă anunțe că vor veni. Le-am dat noua adresă: nici măcar nu s-au mirat că s-a schimbat. Peste câteva ore au ajuns: patru persoane la ușă – verișoara mea, soțul ei și cei doi copii. – Salut! Am ajuns! Când au văzut că am doar o singură cameră, au rămas mască. – Ni s-a spus că ai trei camere! I-am luat special și pe copii. Le-am zis că au fost informați greșit. Dar pot sta la hotel. – Prietena ta nu poate merge la hotel? Ne înghesuim noi cumva, suntem rude! Până la urmă i-am condus la hotel. Nu mai vreau străini în casa mea! Acum trăiesc liniștită și mă bucur de pace! De ce am dat apartamentul de trei camere de la mare pe o garsonieră: Povestea sinceră a unei moldovence care s-a săturat de rudele în vacanță

O prietenă de-a mea locuiește chiar pe malul Mării Negre, la Constanța. Toamna trecută, a făcut schimb: a dat garsoniera ei cu trei camere pe una cu o singură cameră. La început, m-a mirat alegerea ei locuința veche era foarte bună, chiar dacă nu era prea spațioasă!

Dar după ce mi-a povestit de ce a făcut asta, am înțeles totul.

Fetelor, nici nu vă închipuiți! Viața într-o garsonieră, pentru mine, înseamnă liniște și pace sufletească. Știți cum e să trăiești la malul mării! Dar, când ai un șir întreg de rude de prin sate uitate de lume, care visează pe tot parcursul anului la concedii gratuite pe litoral… Iar când vine vremea, apar cu toată familia, de cele mai multe ori fără să anunțe. Dar de ce să mai anunțăm? Suntem neamuri! Ne înghesuim cumva! Și se transformă totul în tăvălug, un du-te-vino nesfârșit! În plin sezon, apartamentul meu devenea neîncăpător. Și, ce să vezi, eu proprietăreasa ajungeam să dorm noaptea în bucătărie! Foarte comod, nu?

În cele din urmă, am dat apartamentul de trei camere pe o garsonieră, care îmi place și mă bucur de alegerea făcută. Așa am scăpat și de musafirii nepoftiți. Acum, înainte să bată la ușă, or să se gândească de două ori. Vara asta, au venit la mine niște rude ale rudelor și o prietenă veche, pe care chiar am poftit-o, că nu ne mai văzuserăm de ani buni. Rudele mi-au dat un telefon: Venim și noi la tine!

Le-am spus adresa nouă. Nici măcar nu au părut surprinse că am schimbat locul. După vreo două ceasuri, au ajuns: deschid ușa și mă trezesc cu patru persoane pe prag verișoara mea Marcela, soțul ei Mihai și cei doi copii ai lor.

Sărut-mâna, am ajuns!

Când au văzut că am doar o cameră, au amuțit pentru o clipă.

Ni s-a spus că ai trei camere! De-asta i-am luat și pe copii, am socotit că încape toată lumea… Le-am răspuns că cineva i-a informat greșit. Însă pot oricând să tragă la hotel.

Dar prietena ta nu se poate duce la hotel? Ne descurcăm noi cumva aici, doar suntem rude, oricât ar fi de înghesuit!

I-am condus la hotel, am avut destul de străini cât să-mi ajungă o viață. Acum trăiesc liniștit, în pace cu mine însumi, și simt o liniște pe care n-am mai cunoscut-o de mult.

Morala? Uneori, liniștea și spațiul tău personal valorează mai mult decât orice apartament spațios. Și, la urma urmei, nu-i rău să mai spui și un nu politicos, chiar și neamurilor.