Jurnal, 10 octombrie, Chișinău
Am trecut azi de nenumărate ori dintr-o cameră în alta, simțind cum mă apasă grijile, cu telefonul tremurând în palmă, pentru că iar am primit o notificare de la bancă despre întârzierea ultimei rate. Mă uitam la banii din portofel cum să duc un salariu de funcționar, atunci când fata mea și ginerele au ajuns o povară în propriul apartament? Totul s-a schimbat când Ileana, fata cea mare, la doar nouăsprezece ani, a anunțat că va avea copil și vrea să se mărite.
Înainte, lucram la Direcția Contabilitate împreună cu colega și prietena mea, Georgeta, o femeie așezată la minte, cu suflet cald. Georgeta își creștea singură cele două fete: Ileana, de nouăsprezece ani, și pe mezina Codruța, abia trecută de zece. Deși nu i-a fost ușor, Georgeta nu se plângea niciodată. Ileana era conștiincioasă, studentă la Universitatea din Chișinău; Codruța lua mereu premiul întâi la școală și nu-i făcea nicio grijă. Ambele fete ascultătoare, gospodine, cuviincioase. Îi era drag sufletului de ele, oricât de greu ar fi fost uneori.
Dar în anul doi, Ileana a făcut cunoștință cu primul ei iubit Iulian. Băiat din Soroca, nu-i de aici. Totuși, după ce l-a cunoscut, Georgeta i-a dat binecuvântarea: Iulian nu părea să profite, era săritor și respectuos. S-au căsătorit de grabă și, ca să nu plătească chirie, s-au mutat cu amândoi în apartamentul Georgetei, pe strada Sfatul Țării. Georgeta nu era deloc încântată Ileana era atât de mică, nici nu terminase liceul bine, și-acum vrea să pornească la drum greu. N-a avut însă ce face…
În două camere înghesuite, cu mobilier vechi de când lumea, nici loc de pus masa nu mai era. Apariția lui Iulian a strâns mai tare curelele. Săptămâni bune, Georgeta a înghițit în sec, până când Ileana i-a spus adevărul: era însărcinată și urma să facă nuntă. Pământul a fugit de sub picioarele Georgetei. Copila ei, abia trecută de majorat, era deja mamă.
Iulian, ca și Ileana, student cu normă întreagă. De serviciu nici vorbă, iar, firește, nu voiau universitate la distanță. Cu toate acestea, tinerii s-au apucat să organizeze o nuntă ca-n poveștile de la ProTV: restaurant de lux pe bulevardul Ștefan cel Mare, invitați peste poate, rochie comandată la București, de parcă fata mergea pe podium. Georgeta a încercat să se împotrivească, spunându-le că nu există atâția bani la vedere. Dar Ileana, cu mâna pe burtă, a izbucnit:
Mamă, să-ți bați joc de nepotul tău?
Strângând din dinți, Georgeta a plătit tot: a spart pușculița, a luat bani de la amanet și încă un credit la Banca de Economii. Speranța era că după nuntă, tinerii vor prinde minte să își caute de muncă, să fie pe picioarele lor. Nici vorbă însă… Ileana și Iulian au rămas lipiți în apartament, fără să miște un deget.
Părinții lui Iulian le-au dat mașină, veche, dar bună. Mergeau cu maşina prin oraș parcă erau în luna de miere, trăgând de la ai lui banii de benzină, știind că fiul nu are un ban în buzunar. Dar tot restul: mâncare, facturi, haine, au ajuns în totalitate pe umerii Georgetei. Cei doi nici nu știau cât costă o pâine. Când Georgeta le explica cât de greu e să aduni fiecare leu, Ileana ridica din umeri:
Studenți suntem, ce vrei să facem?
Nici gând de economie la Ileana. Într-o zi, i-a arătat mamei un catalog lucios cu pătuțuri și cărucioare aduse din Italia, cele mai scumpe modele. La salariul mediu de contabilă, Georgeta a simțit că-i fuge pământul.
Ileana, nu avem, mamă, atâția bani! Am și creditul tău, Codruța-i încă mică!
Aiurea! Cum să fii bunică și să te scumpești la vorbă?
Furia a început să-i roadă sufletul Georgetei. Alegerea copilului nu fusese a ei, dar tot ea trebuia să plătească. Muncea până la epuizare și tot timpul banii nu-i ajungeau. Creditul pentru studiile Ilenei se lăsa ca un nor negru deasupra casei, Codruța avea nevoie de atenție, iar tinerii se comportau ca-ntr-o poveste fără final.
Într-o seară a cedat. S-a întors din schimbul doi, storasă după ce șeful a certat-o pentru întârziere de, a mers la piață să aducă de mâncare pentru toată casa. În sufragerie, scena a fost un șoc: Ileana și Iulian râzând, așezați pe covor, alegând mobilier de copii de parcă ar câștiga la loto. Codruța, într-un colț, desena cuminte, iar în chiuvetă trebuie să fi fost vesela unei săptămâni.
Trebuie să spăl și farfuriile voastre? a urlat Georgeta, lăsând sacoșele jos.
Mamă, hai, nu te enerva! Noi cu copilul avem grijă!
Voi aveți grijă de copil?! Dar eu de cine am grijă? N-ajunge! Ori vă luați de treabă, ori vă duceți la părinții lui Iulian!
Ileana a început să plângă, Iulian s-a făcut alb ca varul, dar Georgeta n-a mai dat niciun pas înapoi. Le-a dat o lună să găsească măcar un serviciu de o jumătate de normă.
Altfel, mergeți la ai lui Iulian. Să vă poarte și ei de grijă!
Au încercat să o moaie cu lacrimi, dar Georgeta nu i-a mai ascultat. Și-a iubit întotdeauna fata, dar a înțeles: fără hotar, ar fi terminat-o cu totul. Într-o zi, Codruța, vazând-o epuizată, a venit și a îmbrățișat-o:
Mamă, eu n-o să fac niciodată ca Ileana.
Georgeta i-a zâmbit printre lacrimi. Pentru mezina ei, va lupta în continuare. Iar pentru Ileana și Iulian? Realitatea vieții îi așteaptă și Georgeta nu le va mai fi colacul de salvare.
Azi am învățat că dragostea nu înseamnă să devii robul celui drag. Totul trebuie făcut cu măsură, iar uneori, cele mai mari dovezi de iubire sunt tocmai limitele pe care le spui.
