Când soțul meu m-a dat afară, nu mai vedeam rostul vieții. Ani mai târziu, aveam să înțeleg că a fost, de fapt, cel mai mare noroc care mi s-a putut întâmpla.
Mă măritasem din dragoste, fără să-mi treacă prin minte încercările care mă așteptau. După ce am adus pe lume fetița mea, am pus pe mine șaptesprezece kilograme și viața mi s-a schimbat cu totul.
Soțul meu a început să mă umilească. Îmi zicea vacă sau scroafă, refuzând să mă mai vadă ca pe o femeie. Mă compara întruna cu soțiile colegilor lui, spunând că ele arătau cochet, iar eu am ajuns, după spusele lui, doar un animal.
Vorbele lui îmi sfâșiau sufletul. Mai târziu am aflat că avea amantă o fată tânără, de care nici nu se ascundea. Îi suna la telefon în fața mea, îi trimitea mesaje cât eu și fata noastră nu mai contau nimic.
Noaptea plângeam încet, fără să am cui mă destăinui. Orfană, fără rude, iar prietenele s-au risipit după ce m-am măritat. Odată ce s-a văzut pe cai mari, a început și să ridice mâna asupra mea. Plânsul fetiței îl scotea din minți, zbiera și mă amenința că ne aruncă pe drumuri.
Nu voi uita niciodată ziua aceea. A venit de la serviciu și mi-a poruncit să ies din apartament pe loc. Afară ningea, iar întunericul stătea să cadă. Cu o singură valiză și fetița în brațe, am ieșit în curte fără să știu încotro s-o apuc. Nici nu mi-a dat răgaz să strâng hainele. În timp ce încercam să pricep ce se întâmplă, a oprit un taxi în fața blocului. Din el a coborât amanta, cu o valiză în mână, urcând direct în casă. În buzunar mai aveam doar câțiva lei moldovenești.
Singura speranță a fost spitalul unde lucrasem cândva. Din fericire, era de gardă o asistentă pe care o cunoșteam. Ne-a primit și ne-a găzduit peste noapte.
A doua zi am mers la amanet și am vândut o lănțișor cu cruciuliță unicul lucru rămas de la mama plus cerceii primiți la logodnă și verigheta. Am găsit un anunț pentru o cameră la marginea orașului, la o bătrânică, tanti Aglaia. A ajuns ca o bunică pentru noi. Datorită ei, care o veghea pe fiica mea, am reușit să-mi găsesc de lucru.
Fără niciun act de studii, am fost primită la abator, apoi femeie de serviciu pe timpul nopții. Mai târziu, o clientă pentru care făceam curățenie mi-a propus să fiu asistentă la firma ei, cu un salariu bun. Datorită ei am putut merge la universitate, mi-am luat diploma și am devenit avocată.
Astăzi, fata mea studiază la București. Avem trei camere în Chișinău, o mașină, și plecăm în fiecare an în vacanță. Cabinetul meu de avocatură merge bine și îi mulțumesc destinului că m-a dat atunci afară. Fără asta, n-aș fi ajuns niciodată unde sunt.
De curând, căutam cu fata mea un teren pentru o casă de vacanță. Am găsit unul aproape de Orheiul Vechi. Ce ciudat vis: când s-a deschis poarta, în prag a apărut fostul soț, cu iubita lui acum grasă și obosită în urma lui. Mi-ar fi plăcut să îi spun tot ce-mi stătea pe suflet, dar doar l-am privit mută. În fața mea stătea un bărbat cu ochi tulburi, cu burta mare și datorii pe cap. De aceea vindeau casa. După o tăcere grea, am chemat-o pe fata mea și am plecat.
Mențin legătura cu tanti Aglaia, îi duc deseori plăcinte și o mână de ajutor. N-o voi uita niciodată pentru bunătate. Nici pe Raluca, fostă angajatoare, care mi-a redat curajul și șansa la viață.
