Salutări de la soție
Dragă, mă iei tu de la serviciu azi? Lenuța îi telefonase soțului cu speranța că, după o zi grea de muncă, nu va trebui să piardă patruzeci de minute înghesuită în autobuzul spre casă.
Sunt ocupat, i-a răspuns scurt Ion. În fundal, însă, răsuna clar televizorul, semn că bărbatul era acasă.
Pe Lenuța o podidea plânsul de necaz. Căsnicia lor părea cu totul pe muchie de cuțit, iar cu puțină vreme înainte, Ion era gata s-o poarte pe brațe. Ce s-a rupt așa de brusc între ei? Femeia nu-și putea da seama.
Se îngrijea de siluetă, mergea des la sala de sport. Gătea nemaipomenit doar lucra la un restaurant de vază din centrul Chișinăului. Nu ceruse niciodată bani, nu făcea scene, era mereu dispusă să-i împlinească orice dorință soțului
O să-i treci de tot pe la inimă, clătină din cap mama ei, ascultând oful fiicei. Nu se cade s-asculți în toate de bărbat.
Eu doar îl iubesc zâmbi neputincioasă Lenuța. Și el mă iubește așa zicea
******************************
Până la urmă s-a săturat de mine, își mușca buzele Lenuța, răsfoind istoricul de internet al computerului. Așa a aflat că Ion își petrecea timpul liber pe site-uri de matrimoniale, discutând cu mai multe femei deodată. De ce nu mi-a spus pur și simplu? Aș fi înțeles, l-aș fi lăsat în pace. La ce bun să-ți bați joc de un suflet, stând cu cine nu mai iubești?
Deci divorț. Lenuța era puternică știa că avea să treacă și peste asta. Dar nu avea de gând să-l lase atât de ușor. O mică răzbunare și-o merită
În seara aceea, Lenuța și-a făcut și ea cont pe același site, l-a găsit repede pe Ion și i-a scris. A luat o fotografie de pe internet, a retoșat-o puțin și era sigură că Ion va mușca momeala. Și chiar a făcut-o.
A urmat o discuție aprinsă. Bărbatul scria că nu e însurat, că-și dorește o relație stabilă și copii. Se lăuda cât cuprinde cu firea lui minunată, ceea ce pe Lenuța aproape că o făcea să râdă cu lacrimi știa prea bine cât era de dificil să-l mulțumești.
Hai să ne vedem, a scris Lenuța, așteptând cu sufletul la gură.
Sunt de acord! răspunsul a venit numaidecât. Doar că am sora la mine temporar, pregătește pentru admitere. Zic să ne întâlnim pe teren neutru, apoi putem continua seara la hotel.
Pe bune? îi scăpă Lenuței citind replica. Cum de ți-a trecut prin cap că fata ar veni direct cu tine la hotel? Orice om normal ar fi jignit de așa ceva! Dar mie chiar îmi convine
Atunci, hai la mine acasă! Stau într-o casă la marginea orașului, singură. Nimeni nu ne deranjează Se întreba dacă va accepta.
Minunată idee! Ion a părut foarte încântat, probabil fiindcă nu trebuia să scoată bani în plus pentru hotel. Trimite adresa și ora! Sosesc pe aripi de iubire!
Strada Castanilor, nr. 25, la ora zece seara. E bine?
Sigur! Așteaptă-mă!
Pe la ora nouă, bărbatul s-a prefăcut că e chemat de urgență la serviciu. S-a făcut că nu găsește cheile mașinii și, stânjenit, i-a cerut soției dacă nu le-a văzut.
Erau pe noptieră, spuse Lenuța, privind blând la el, în timp ce ascundea strâns cheia în buzunar. Poate le-a luat motanul
Mă descurc, chem un taxi. Poți să te culci, nu mă aștepta.
Nici nu avea de gând să-l aștepte. La ce bun? Și-a folosit timpul strângându-și în liniște lucrurile. Noroc că avea apartamentul ei, lăsat moștenire de bunica. Unicul lucru lăsat în urmă a fost cererea de divorț, așezată la vedere pe masă.
Ion s-a întors abia dimineața, turbat de nervi. Drumul dus a durat mai bine de un ceas, și nici urmă de fata frumoasă din pozele de pe site.
Adresa era reală, casa la fel. Dar acolo nu-l aștepta vreo fată zveltă, ci o femeie de vreo trei ori cât el. Era îmbrăcată doar într-un halat subțire, și Ion ar fi dat toți leii din portofel să poată șterge acea imagine din minte.
Ba chiar abia s-a descurcat să scape nevătămat de nebună! A mai chemat un taxi și a așteptat o veșnicie să vină, înfrigurat în sacoul lui subțirel. Iar șoferul, și el ciudat, l-a plimbat pe coclauri înainte să-l lase unde trebuie Ce noapte i-a mai trebuit!
Abia intrând în casă și văzând cererea de divorț pe masă, a priceput cine stătea în spatele acestei regii. Căci, pe masă, cu ruj roșu, stătea scris
Această dulce răzbunareA luat hârtiile cu mâini tremurânde, simțind cum i se golește stomacul. Fiecare cuvânt din formular îl lovea ca un ciocan. Încercă să o sune, dar telefonul Lenuței era închis. Prin geamul bucătăriei intra lumina dimineții, la fel de rece ca tăcerea din casă.
În camera goală, Ion a avut timp să-și audă pentru prima dată gândurile. Realiză, cu o claritate dureroasă, că pierduse tot ce avea mai prețios: liniștea, grija, iubirea care îl așteptase ani la rând. Poate, dacă ar fi fost sincer, totul ar fi fost altfel. Poate. Sau poate era deja prea târziu pentru regrete.
La aceeași oră, Lenuța se oprea pentru o clipă pe pragul apartamentului bunicii. În tâmpla ei pulsează o lacrimă, dar zâmbetul îi înflorește încet: pentru prima dată în ani, nu mai simțea frică de ce va aduce ziua de mâine. Știa că o așteaptă un drum nou, cu pași mici și nesiguri. Dar era drumul ei, și numai al ei.
Departe, în casa rămasă în urmă, Ion a aprins televizorul doar ca să acopere liniștea. Dar zgomotul nu-i putea umple golul lăsat de o soție care încetase să mai aștepte sau să-l ierte.
Într-un târziu, Lenuța a ieșit din nou din casă. Aerul dimineții era crud și proaspăt. Un început. Și-a ridicat umerii, și-a privit odată telefonul și l-a închis de tot. Își promisese că amintirile vor rămâne doar atât amintiri. De acum înainte, era rândul ei să fie personajul principal din propria poveste.
Soarele urca încet peste oraș, luminând ferestrele, iar undeva, într-o bucătărie liniștită, un bărbat privea tăcut un viitor pe care nu-l mai putea schimba. Iar o femeie, cu pași hotărâți, ieșea zâmbind spre ziua cea nouă.






