Se spune că, pe vremuri, Andrei a dus pe soția lui și pe fiica lor, pe nume Călina, la o cătună pustie de lângă Iași, pentru ca să poată pleca cu amanta sa, Elena, la mare. Însă, întors acasă, a înțeles că familia îi era totul.
Andrei nu ştia ce să facă. Viața lui era pe cale să se schimbe, lucru pe care nu și-l dorea deloc. Iar Lăcrămioara, mama lui, putea să-i încurce totul.
Mama avea dreptate când spunea că Ioana nu era potrivită pentru el, dar atunci el a insistat să rămână cu ea, fără să ştie exact de ce. Poate din războiul cu mama autoritară, poate pentru că încă o iubea. Cel mai probabil însă, motivele veneau din conflictul cu mama.
Când avea zece ani, tatăl său a părăsit familia. Nu a fugit la o amantă, ci pur și simplu nu mai putea să suporte firea mamei sale, Veronika, care era geloasă și iubea să dea ordine. După multă răbdare, el a cedat, și-a luat lucrurile și a plecat.
Tatăl i-a dorit să se vadă cu Andrei, dar mama a întors pe fiu împotriva lui, iar el a refuzat să-l primească. Din cenușă, el a acceptat doar cadourile pe care tatăl le trimitea.
Când Andrei a crescut, a început să înțeleagă tatăl. De aceea, la admiterea la facultate, s-a mutat de la mama, căci aveau o casă în București pe care tatăl o cumpărase și Veronika o închiria.
Mama a țipat și a bătut cu picioarele, dar Andrei a plecat tot așa. S-a împăcat cu tatăl, iar acesta l-a susținut financiar. Astfel, Andrei nu depindea de mamă.
În ultimul an de studii, l-a cunoscut pe Ana. A zis prietenilor că va începe să se întâlnească cu prima fată care intră în sală, și a fost chiar ea.
Ana nu apărea la petrecerile studențești și stătea mereu la distanță.
E un alună ce nu-l poți sparge, glumea prietenul lui, Ioan.
Vom vedea, răspundea Andrei cu un zâmbet şiret.
El a încercat mult să-i cucerească inima Anei, deși își dorea să renunțe, dar pasiunea îl ținea pe loc. Andrei nu suporta să piardă.
După trei luni, se plimbau mână în mână prin Parcul Cişmigiu și vorbeau despre viitor. Andrei asculta puţin la Ana, gândinduse doar să o ducă în pat și să uite de tot. În acea zi credea că totul va merge bine.
Dintro dată, mama lui a trecut pe lângă ei. Văzândui pe toţi de mână, a oprit săși dea seama că fusta Anei arăta străină și că nu provenea din bani de familie.
Andrei, cum poţi să mergi cu ea?, strigă mama în parc. Uităte la tine și la ea!
Mămică, nu faceţi spectacol, îi răspunse Andrei, supărat.
Spectacol? De unde ai scos o fată aşa? Nu înţelegi că eu vreau doar bani și un apartament în oraș?
Mămică, taci.
Mama nu se mai putea opri. Ana a rupt mâna şi a fugit.
Mămică, opreștete. Ai sărat prea departe, a strigat Andrei. Nuţi face griji, vor mai fi şi alte Ioane.
Andrei i-a răspuns că se va căsători cu Ana și că nimeni nu îl va împiedica. A plecat în grabă, știind unde fuge fata: lângă Dunăre, la o poiană umbrită de sălcii, locul unde Ana obișnuia să se retragă când vrea singurătate. A găsito acolo.
Pleacă, a şoptit ea, ştergând lacrimile.
Andrei nu a plecat. S-a așezat lângă ea și a îmbrăţişat-o.
Ana, scumpă, nuţi înţelegi greşelile. Nuţi crede cuvintele, căci eu ştiu cemi spune mama.
De ce mă tratezi aşa? Am venit din sat, am intrat la facultate singură și în curând voi avea diplomă cu diplomă roșie. Poate nu port haine scumpe, dar asta nu înseamnă să fiu respinsă.
Ana a plâns, iar Andrei a încercat să o liniștească cum a putut. Au plecat la el, dar dimineaţa nu a renunțat la ea, amintinduși promisiunea de a se căsători și ironia mamei.
De atunci au locuit împreună, pregătinduse pentru susținerea tezei. Prietenii râdeau de el, zicând că a câștigat deja, iar cunoscuţii Anei îl avertizau că așa nu merge. Dar Ana îl iubea cu sinceritate și închidea ochii la trecutul lui.
Andrei trăia liniștit: casa era curată, mâncarea mirosea bine. Nu mai mergea la ieșiri, căci tatăl îi promisese un post bun dacă va promova la examene.
Pentru absolvire, tatăl ia dăruit o mașină nouă, dar Andrei nu ştia încă că va spune Anei că se despart. Între dorința de a pleca și speranța unei noi vieţi, se gândea la carieră și la alte fete pe care lea putea întâlni.
În timp ce Ana pregătea cina, cântând vesel, nu ştia încă vestea pe care urma să io dea. Sunetul unei sonerii a anunțat o vizită neaşteptată. Mama, care nu mai venise de mult, a spus că nu va trece pragul până nu va pleca cu măcelăria ei.
Cu reticență, Andrei a deschis ușa și a găsit pe tatăl său la intrare, un om cu care vorbise doar la telefon.
Cevă face săţi miroşiţi casa?, a întrebat tatăl.
În apartament, Andrei la prezentat pe tatăl său, Pavel, și pe Ana.
Sergiu, de ce nai anunțat că vor veni oaspeţi? a zis Ana, zâmbind.
Nu ştia, a fost surpriza.
Pavel, un om simplu, a întrebat cum merge pescuitul în satul Anei și a ascultat cu atenție poveştile ei despre căsuţa cu râu, câmpuri și păduri pline de ciuperci și vișini.
Bună, Ana, că eşti crescută de bunica ta, nu?, a zis Pavel.
Ana sa jenit la compliment, iar discuţia a trecut la planuri de călătorie în satul ei.
După o săptămână, cei trei au pornit spre satul Anei, unde ea nu a dezvăluit încă vestea. Satul era cu adevărat izolat; semnalul telefonic se prindea numai pe deal. Andrei sa plictisit repede, încercând să convingă pe toţi să se întoarcă în oraș, dar nimeni nu la susținut.
Întro seară, în curte, Ana privea peisajul, iar Andrei visa la viaţa de oraș. Când a auzit că devii tată, a vrut să strige că nu e momentul, dar tatăl a intervenit.
Voi fi bunic! Felicitări, fiule! Hai să organizăm nunta.
Bunica Anei nu a putut veni la nuntă, deși i se promisese să vină cu mașina. Mama lui Andrei a trimis un SMS scurt: Nu feliciţi.
Nunta a fost frumoasă, apoi Andrei a început să lucreze, iar Ana a rămas acasă. În birou, multe tinere-lume atrăgeau, dar șeful era prietenul tatălui, așa că Andrei nu se putea permite să se joace.
Apoi sa născut fetița lor, Maria. La început nu-l interesa, dar apoi ia plăcut să o țină în braţe când striga tati.
Familia lor părea un tablou fericit. Însă, cu un an înainte, prietenul tatălui sa pensionat și Lăcrămioara, o nouă colegă, a intrat pe birou. Bărbaţii o priveau cu dor, dar ea a ales să-l cucerească pe Andrei, iar el a cedat la o aventură.
Ana a observat schimbarea în comportamentul soțului, dar nu voia să creadă că îi este altă. În timp, el a devenit rece şi față de Maria.
Lăcrămioara îl provocă:
Drăguţule, nu te desparţi de ea?
Nu pot, tatăl ma înjură.
Eşti un adult, nuţi pasă de tată?
Mă vindec de la muncă.
El a refuzat să continue discuţia și a plecat la serviciu, trimiţând un mesaj Anei că va sta la birou. Lăcrămioara ia propus să se odihnească și să aleagă unde săși explice situaţia Anei.
Întors acasă, la întâmpinat Ana, speriată.
Bunica mea sa îmbolnăvit grav. Trebuie să mergem la sat. Poţi lua o zi liberă și săne duci pe Maria?.
Andrei nu se aştepta să fie atât de norocos. A ştiut că în sat nu va fi semnal, iar el ar putea să se odihnească cu Lăcrămioara la mare. După ce a rezolvat treburile de la serviciu și a cumpărat medicamente, au plecat în sat. Nu voia să stea mult, așa că a revenit în două zile.
În drum spre casă, Lăcrămioara ia trimis un mesaj:
Uită de mine. Biletele le-am trimis pe email. Hotelul e plătit. Nu ne vom mai vedea.
Andrei a plecat spre familia lui, alături de tatăl și de un prieten doctor. Când au ajuns, Maria și Ana erau în curte, plângând pentru că bunica refuza să meargă la spital. Au reuşit să o aducă în picioare, iar bunica a trăit încă zece ani fericiţi, cunoscândul pe Pavel şi pe o văduvă din sat. Satul nu a mai fost pustiu: sa deschis o fermă mare și oamenii au început să se întoarcă.
Andrei și Ana au petrecut toate vacanţele acolo, alături de copii, pentru că în viaţa lor nu era nevoie de mare sau de lux; avea nevoie doar de cei dragi lângă el.
Aşa se încheie povestea, prieteni. Spuneţimi ce părere aveţi.
