Bunica Ilinca Vasilache, cu părul albastru ca un cer de vară, ședea în biroul notarului și își legăna degetele pe scaun.
Ce veți semna astăzi?
O testament, doamna.
În regulă.
Bunica se așeză mai comodă și începu să dicteze:
După ce mă voi stinge, să trimit creierul meu la Institutul de Cercetare Medicală. Dacă Institutul refuză, să spună că e de la Clotilda Petrovna. Toate pisicile mele, pe care le voi avea la momentul morţii, să le împart prietenilor mei. Dacă nu rămâne niciun prieten, pisicile să treacă la fiul meu. Cărţile mele, dacă nu mai vor dori nimeni, să le dea în bibliotecă, dar să le răsfoiască măcar o dată. În urmă cu trei ani am uitat în care dintre ele am ascuns banii. Îi las fiului meu să-şi împrăştie cenuşa pe dealul de la Văratec, în Moldova de deasupra luminii
Notarul se opri să-şi clipească ochii.
Îmi cer scuze, unde?
La Văratec, la Văratec
Dar e atât de departe! De ce atâta complicare?
Complicarea e o programare la cinci prin două, cu ora de prânz. El nu pleacă nicăieri din cauză de asta. Mereu ocupat. Eu am fost la fel. Regret acum. Îi mai este tot viitorul. Călătoriile fac viaţa mai vie. Schimbă omul. Nu se va mai întoarce la ce era. Să treacă jumătate de pământ. Voi vedea cum se întoarce în biroul lui! Nu-l poţi trage înapoi, dar poţi să-l încurajezi să vadă că există altă viaţă. Şi eu mă voi ocupa de asta după ce plec
Nu vreau să putrez pe pământ. Mai bine zbor spre Văratec murmură, iar notarul îşi strânse buzele.
Mai departe continuă bunica vreau ca pisicuţa mea drăgălaşă, Maruşka, să fie arsă cu mine, ca în vremurile de demult Glumesc! Glumesc! Doar că privirea dumneavoastră e ciudată, așa că am vrut să vă sperii puţin
Să te sperie?
Să te zguduie zâmbi bunica.
A funcţionat. Bine, iar bunurile? Ce este mobil şi ce nu?
Apartamentul şi motocicleta le las fiului meu. De fapt nu am încă motocicletă, dar mam înscris la un curs şi o voi cumpăra curând, așa că notaţi şi pe ea Trotiţa mea o las lui Ştefan Nica, dacă va mai fi în viaţă. El se uită la ea de mult. Când ne dăm cu ea, a rupt-o şi a căzut în copac
După ce bunica plecă, notarul anunță o pauză. Imaginea femeii cu părul albastru rămâne în mintea lui. Reciteşte testamentul încă o dată, îşi clipeşte ochii ca să se asigure că totul e real, priveşte spre stiva de hârtii, apoi ridică telefonul.
Mara, salut, vrei să călătorim undeva? Întotdeauna am visat să merg în Africa
