Renunță! Mi-ai promis că vei demisiona!
Andrei, ai pierdut mințile? întreabă Sorina, revenind în sine. Cine renunță la un post ca ăsta? Știi ce salariu e pe acea poziție?
Te-ai înnebunit din drag de bani, răspunde Andrei, cu dispreț. Sau puterea ți-a învârtit capul?
Cititorul nu suportă scenele în care eroină plânge lângă o ceașcă de ceai rece. Dar așa e povestea noastră: Sorina nu bea cafea, iar întâlnirea noastră începe cu ea pierdută în gânduri, privind o ceașcă de ceai ce abia se încălzește. Putem înlocui ceaiul cu compot, suc sau lapte, dar melancolia rămâne aceeași.
Sorina stă într-un fotoliu comod, dar totuși incomod, la marginea lui, cu capul aplecat peste ceașca de ceai rece. Gândurile îi sunt grele, situația fără ieșire. Un singur lucru o liniștește: fiul nu vede acest tumult. Tabăra sportivă, care îl va ține departe o lună, a promis să-l aducă înapoi fericit și odihnit.
În spatele problemelor ei stă Andrei, soțul ei. Un a fost care lasă pe gânduri: este încă soțul ei sau nu? Un fel de soț Schrödinger.
Ultima replică a lui Andrei, înainte să închidă ușa, se aude clar:
Gata! Nu vreau să te mai văd! Mi-ai stricat viața! Plec!
E clar că a plecat. Dar nu știm dacă e temporar sau definitiv. Cât timp? Până se lăsă seara? Sau pentru totdeauna, fără să-și strângă lucrurile? Nici o răspuns nu vine.
Într-un final, vina pare să fie tabăra sportivă la care a mers Vlad. Sorina plătește tabăra din premiul ei, fără să cheltuie tot. Andrei strigă:
Pentru a arunca 40.000 de lei din bugetul familiei nu trebuie să fii geniu! Dar ar trebui să discutăm! Poate familia noastră are alte nevoi mai presante.
Sorina, ridicând din umeri, răspunde:
Banii-i acolo! Dacă vrem ceva, cumpărăm!
Andrei pleacă din birou, iar Sorina, cu ușurință, răspunde:
Ce, nu mă vei lăsa să plec?
Nu, nu! protestează Andrei. Dacă mă iubești, nu ar fi trebuit să te bagi în chestii pe care nu le înțelegi!
Sorina nu înțelege ce a greșit. Ea lucrează, își îngrijește casa, își crește fiul și îl iubește pe soț. Întreabă: De ce? iar ceaiul continuă să se răcească.
Clădirile comerciale din zona de birouri devin un labirint fără hartă. Angajații, în timp, învață topografia și pot naviga fără probleme. Așa se întâlnesc Sorina și Andrei în furnica de birouri.
Amândoi sunt agenți de vânzări fără studii, cu telefoane și liste de clienți reci. Au ajuns în staff, dar din cauza stresului, în pauzele de prânz fug în parc să respire. Acolo se întâlnesc.
Dacă nu ar fi fost acea parcă, poate nu s-ar fi întâlnit. Ei își împărtășesc frustrările și găsesc o atracție reciprocă, iar căsătoria lor, deși scurtă, pare inevitabilă.
Au decis să nu aibă copii imediat. Sorina are un apartament moștenit de la bunică, dar vrea să fie plin de dragoste, nu doar de pereți goi. Viața nu așteaptă, iar tinerii își doresc să se dedice unul celuilalt, dar totul se amestecă cu provocările profesionale.
După trei ani de căsnicie, Sorina primește o promovare și anunță că este însărcinată.
Wow, ce veste! exclamă Andrei.
Ce te bucură cel mai mult? întreabă Sorina cu un zâmbet.
Copilul, desigur! răspunde Andrei. Promovarea nu dispare, dar copilașul trebuie să vină!
Sorina înțelege târziu că Andrei nu primește nicio ofertă de creștere. El a ales, fără să știe, să ofere creștere în forma unui copil. În concediu de maternitate, Andrei devine singurul sprijin al familiei. Salariul său de agent este de bază, iar comisionul depinde de încheierile de contracte. În ciuda eforturilor sale, promovarea nu vine.
Când Sorina revine din concediu, i se oferă aceeași poziție pe care a refuzat-o din cauza sarcinii. De atunci, o ușoară tensiune se așază în cămin. Sorina o dă pe vina pe gelozia față de fiu, iar Andrei întârzie la birou. Ambii primesc în același timp promovări: Andrei devine manager senior, iar Sorina lider de departament.
Andrei este modest în felicitări, dar generos în mulțumiri. În acel moment încearcă să convingă pe Sorina să se axeze mai mult pe casă și pe copil.
În curând și eu voi fi șef de departament, spune el. De ce să stai în birouri prăfuite? E mai bine să te ocupi de casă și de copil, eu îți asigur traiul!
Dar nu pot să plec din când în când, tocmai că am fost promovată, răspunde Sorina. Oamenii au încredere în mine! Nu pot să-i dezamăgesc!
Deci pentru tine munca contează mai mult decât familia? întreabă Andrei, provocat.
Sorina îi propune:
Hai să termin sarcinile deja începute, apoi renunț și plec.
Andrei acceptă, neștiind planul șefilor. Sorina primește ordinul de a prelua o sucursala.
Nici nu am fost întrebată! exclamă Sorina, surprinsă. A venit directorul central, mi-a dat ordinul și flori, fără să pot reacționa!
Renunță! spune Andrei hotărât. Luni vino și spune că renunți! Mi-ai promis!
Andrei, ai pierdut mințile? spune Sorina, revenind. Cine renunță la un post așa bine plătit? Știi ce salariu e?
Vom repara casa, vom cumpăra o mașină, îl vom înscrie pe Vlad la o școală bună!
Vom merge în vacanță! Nu trebuie să economizăm trei ani, doar să luăm bilete și să plecăm!
Te-ai atașat de bani, replică Andrei. Sau puterea ți-a dat cu capul pe sus?
Eu pun familia pe primul loc! răspunde Sorina. Pot să jonglez cu treaba și cu casa, totul e curat și pregătit. Pentru tine găsesc întotdeauna timp!
Andrei încetează să se plângă când Sorina cumpără o mașină, îi dă cheia și totul revine la normal. Repară casa, îl înscrie pe Vlad la o școală bună și se duce în vacanță de două ori pe an.
Apar noi probleme:
Trebuie să cumpărăm o a doua mașină, spune Sorina. Să ne obișnuim cu a conduce pe străzi.
Ce, nu îmi mai poți fi soția? răspunde Andrei, surprins.
În același bloc, Sorina își schimbă sediul la departamentul central, în inima orașului. Dacă o va lua pe drum, va ajunge mereu în trafic.
Înțeleg, oftă Andrei, cu o notă de resemnare. Dar chiar trebuie să te mutăm la sediul central?
Am făcut asta și data trecută, răspunde Sorina. Dacă șefii încă sunt interesați de tine, profită de tot ce primesc!
Tinerii și dornicii vor veni să ne înlocuiască. Trebuie să economisim acum, să nu regretăm pierderile.
În cele din urmă, tabăra sportivă reapare în discuție. Patruzeci de mii de lei suma pe care Sorina o transferă fără să ezite. Nu era nici jumătate din premiu, dar a pus banii pe loc.
Invidie! se încheie revelația. E doar invidie simplă. Andrei nu a părăsit niciodată poziția de manager senior!
Cei 40.000 de lei reprezintă jumătate de salariu pentru Sorina, iar pentru Andrei, în zece ani, nu a urcat decât un nivel. Amintirile îi aduc în față cum Andrei o tot îndemna pe Sorina să renunțe la carieră pentru a fi casnică.
Într-un moment de tensiune, cheia de la ușă se învârte. Andrei intră.
M-am întors, spune el.
Pentru lucruri? întreabă Sorina.
El o privește disprețuitor și răspunde:
M-am întors acasă!
Nu! zâmbește amar Sorina. Te-ai întors doar pentru lucruri! Nu vreau să mai trăiesc cu tine!
Îmi pare rău, aruncă el spre canapea.
Nu te iert! răspunde Sorina, fermă. Nu te voi ierta! Nu trebuia să revii!
Am decis! Un bărbat ca ăsta nu-mi trebuie! Nu sunt vinovată că nu ai reușit să obții mai mult, nu sunt vinovată că câștig mai mulți bani! Nu sunt vinovată de toate acuzațiile tale! După muncă reușeam să fac treaba de acasă, să cresc pe Vlad și să-ți acord atenție! Tu, când ajungi acasă, ești doar obosit! Te-ai comporta la fel și la serviciu! Nu mai contează! Strânge-ți lucrurile și pleacă!
Tesimți acum regina? izbucnește Andrei. Toată lumea știe cum îți cauţi promovările! Ești singură, șefă!
Ceaiul e încă rece. Efectul ar fi fost mult mai puternic, dar Andrei își șterge fața.
În timp ce sorbea o nouă ceașcă de ceai fierbinte, Sorina își dă seama că spiritul de competiție al lui Andrei a fost prezent de la început. A trăit pentru a-l depăși pe soție, iar cu cât distanța creștea, cu atât mai mult rupea dragostea lui. Va rămâne să vadă dacă povara ei se va rupe cu încă o ceașcă de ceai.
