Mişu s-a strecurat în tufișurile din spatele băncii, s-a strâns într-un ghemotoc și a început să tremure. Plângea, plângea de frică, plângea de singurătate.
Nină cădea de trei zile la rând o nină densă, grea, parcă fără sfârșit. Mişu își amintea încă când avea un nume, gustul laptelui cald și mâinile blânde ale Bunicuței.
Când era doar o micuță pufoasă, Bunică l-a găsit într-o cutie de carton, lângă magazinul din Bârlad. Sărind peste un gard jos, s-a strecurat prin tufișuri și a ridicat cutia din care ieșea un înțepător șuierat.
Vai, ce nenorocire, se strâmbă bunicul, aruncând o privire înăuntru. Cine te-a lăsat așa, micuțule? Ce ai deranjat?
Bunica și-a desfăcut eșarfa de mătase de pe gât și l-a înfășurat pe micuțul motan fără nume. La început a crezut că e o pisicuță de trei culori, dar acasă a constatat că nu e o pisică, ci un motan mic, dar plin de viață.
Atunci să-l numim Mişu, a zis ea și s-a dus să încălzească laptele.
Așa a devenit Mişu un pisoi de casă, îngrijit, umbra care îi urmărea mereu stăpâna. Lătra ca un câine, se agita când mirosul ei era de miere în aer.
După un an și jumătate, nenorocirea a lovit: Bunicuța a fost luată de mașina albă și nu s-a mai întors acasă. Vecina a hrănit puțin pe Mişu, dar curând au sosit noi rude în casă. Aceștia nu au fost deloc încântați de prezența unui feline.
Lăsați-l afară! au exclamat și l-au aruncat pe nină.
Mişu a simțit cum frigul și teama îl cuprind. Nu cunoscuse niciodată viața pe străzi frunzele trosneau sub lăbuțele lui, foșnetul îi spunea povești de groază. A fugit fără să-și dea seama pe unde.
Mirosul l-a oprit un miros ispititor. În fața lui era un tarabă cu chiftele. Stomacul lui a mârâit de foame și s-a apropiat timid.
Ce, flămând, băiețel? zâmbi vânzătoarea. Aproape, ia o bucată.
Așa a trăit: mânca resturi de chiftele, sorbea lapte dintr-un pahar de plastic și se adăpostea în cutia de la aripioarele de pui.
Într-o zi, taraba a dispărut, trasă de un basc de remorcare. Mişu a alergat disperat, căutând femeia ce-l hrănea în săptămânile trecute.
S-a ascuns în tufișurile de lângă bancă, s-a înfășurat într-un mic ghem și a plâns în tăcere din frig, din singurătate, din necunoașterea ce-l așteaptă.
A adormit fără să-și dea seama. În vis, era din nou un motan impunător, așezat pe o creangă înaltă, lângă o pasăre imensă, albă, asemănătoare cu un porumbel și totodată cu chip de om.
Ce faci aici, Mişule? întrebă Pasărea, desfăcându-și aripile uriașe.
În vis, motanul povestea totul: Bunicuța, taraba, foamea. Pasărea asculta și apoi dispărea.
Mişu deschise ochii pe nas avea o pene albă. Credea că e fulul păsării, dar era doar o fulgă de nină, rece, iar nină se aduna tot mai mult în jur.
Mâgăra de frig, mârâia, dar nu răspundea nimeni. Nină se învârtea nepăsătoare.
Așa supraviețuia: dormea în cutie, mânca nină, pâine aruncată păsărilor, se ascundea de câini și se slăbea tot mai mult.
Nina cădea neabătut de trei zile, iar amintirile căldurii de la casa Bunicuței se stinseseră încet.
Dintr-o dată, un lătrat se auzi în spatele lui. Mişu se agăță cu putere de un copac, urcă pe o ramură înaltă și se așeză să doarmă din nou.
Visul îl urmărea din nou Pasărea aceea.
Greu îți este, Micuțule?
Da, foarte greu frig, foame câini
Ce-ți dorești cel mai mult?
Să o văd pe Bunicuță măcar o dată murmură el.
Atunci privește, spuse Pasărea.
Și o văzu pe Bunicuță, vie, lângă el.
Draga mea! oftează el. Cât de rău mă simt fără tine
O, lumina mea, răspunse Bunicuța. Cât de dor mi-a fost! Hai la mine, dragă
Îi întinse mâinile și în acel moment Pasărea îl împinge ușor pe umărul lui. El căzu jos.
Sub copac erau două tinere. Una cu un cărucior, cealaltă veselă și zâmbitoare.
Anca, fii atentă! exclamă fata cu copilul, când Mişu căzu în brațele prietenei.
Uite! chicoti Anca. Astăzi horoscopul îmi promite fericire din ceruri! Nici nu mi-am imaginat că se spune așa în sens literal!
Mişu deschise încet ochii și mârâi ușor:
Miau
Salut, bucuria mea, zâmbi Anca. Cum te cheamă?
Miau, confirma el.
Aveam un motan pe nume Mişu spuse gânditoare Cira.
Atunci lvom numi așa, hotărî Anca.
Și Mişu gândi: Așa sunt eu, Mişu, și măiă din nou.
Împreună au mers spre ieșirea din parc: Cira să-și hrănească fiul, Anca să găsească un nou prieten pufos.
Mişu înțelesese: îl așteaptă din nou, îl iubesc din nou, lau găsit din nou.
