Părinții soțului meu nu se liniștesc nici acum vor cu orice preț să-l împace cu fosta lui soție. Tu nu pricepi? Au un băiat împreună! se plânge soacra mea.
Sunt soția unui bărbat ai cărui părinți refuză de ani buni să accepte că fiul lor este divorțat. Și au trecut peste patru ani de atunci. Tot timpul încearcă să-i împace. Eu și el ne-am cununat acum trei ani și ducem o viață liniștită și fericită.
Soacra mea e convinsă că fiul ei a făcut o mare greșeală, că s-a aruncat cu capul înainte. Susține că, indiferent cu ce preț, el trebuie să refacă relația cu familia fostei soții, pentru că, în fond, copilul lor trăiește acolo, la ea.
Când l-am cunoscut pe Sorin, era deja divorțat, de comun acord, zicea el. Fosta nevastă se recăsătorise repede și, după câte am înțeles, un amant a stat la baza despărțirii lor.
Poate n-ar fi trebuit să ne căsătorim. Mama mea a insistat mereu să facem pasul acesta. Fosta lui nevastă a rămas însărcinată, iar el nu era cu adevărat îndrăgostit. M-am însurat cu ea doar pentru că a rămas gravidă, altfel nu m-aș fi însurat niciodată așa mi-a spus Sorin când am discutat prima dată subiectul.
N-am avut niciodată vreo temere legată de fosta soție. Dimpotrivă, am vrut să-l observ mai bine pe Sorin. Mi-am dat seama că nu îi e dor de vechea familie, că nu are niciun sentiment pentru fosta soție. Nici fosta nu era interesată de el. Dacă vorbeau, era strict doar pentru copil.
Numai mama soacră nu suporta starea asta. La fel și socrul. Mereu încercau să-i aducă iarăși împreună. Vedeau relația mea cu Sorin ca pe o greșeală.
Sunteți tineri, aveți viitor înainte. Ce cauți tu să te implici într-o familie destrămată? mă întreba, când rămâneam singure.
I-am răspuns că dacă Sorin ar fi fost însurat, nu aș fi avut de ce să-l bag în seamă. Dar tocmai pentru că era liber, am intrat în viața lui. Soacra voia să mai spună ceva, dar a intrat Sorin și s-a oprit. Am înțeles repede că nu voi reuși niciodată să am o relație apropiată cu ea. Și, sincer, nici nu m-am simțit supărat pentru asta.
Ne-am căsătorit și am început să locuim împreună. Nu am ținut legătura cu soacra decât la un Paște sau la vreo aniversare din familie. Atunci trebuia să-i ascult neliniștile legate de fosta familie a lui Sorin. El încerca să o tempereze, dar tot degeaba: după câteva zile, o lua de la capăt.
Nu am simțit nevoia să facem copii prea repede. Nu mă vedeam mamă, iar Sorin avea deja un băiat. Pe soacră o bucura mult asta.
După ce a divorțat Sorin, soacra a început să o invite pe fosta noră pe la masa de Sărbători, oftând mereu după ce familie minunată era odată. Îi găsea numai vorbe bune.
Fosta nu părea să dea importanță la nimic din ce se întâmplă. Venea, stătea, pleca. Era o detașare totală și între ei.
Soacra încerca să trezească gelozia lui Sorin față de fosta și pe a mea față de el. Mă suna să mă întrebe dacă știu unde e Sorin. Dacă nu știam, imediat presupunea că e la fosta. Sau chiar îl trimitea ea la fosta. Diverse tertipuri.
Nu sufăr de gelozie. Dar atitudinea asta mă scoate din sărite. Dacă te uiți la Sorin și la fosta cu ochi din afară, e clar că nu mai e nimic între ei și nu va mai fi. Faptul că au un copil nu simplifică însă cu nimic lucrurile. Sorin dă mereu o sumă de bani fostei neveste. Vorbește cu băiatul din când în când. Îl aduce la noi în vizită. Fosta nu cere bani, nu complică situația, nu pune piedici la vizite. Pare o femeie normală. Comportarea lor e civilizată. N-a mers, trecem peste, fiecare cu viața lui, se poartă decent și se respectă.
Doar soacra nu vrea să priceapă. Uneltește mereu. Mă întreb: când o să se liniștească? O să vadă vreodată realitatea? Sorin speră că, atunci când o să-i dăruiesc un nepot, o să se schimbe lucrurile. Dar eu nu cred…
