Chiar am construit o casă mare fără un scop adevărat?
Adică am ridicat casa asta mare degeaba? s-a supărat soacra. Atunci returnați-mi jumătate din valoarea ei.
Trebuie să vorbim serios, spuse femeia cu părul scurt așezându-se în fața Irinei. Înainte să începi să ieși cu băiatul meu, trebuie să știi câteva lucruri.
Blonda, firavă, se uita surprinsă la viitoarea rudă, pe care o văzuse doar pentru a treia oară în viața ei.
Deci, dacă vrei să faci parte din familia noastră, trebuie să înțelegi că cei mai importanți oameni pentru Vasile suntem noi, părinții lui! spuse cu mândrie Doina Bălan. Nu ne trebuie o noră care să-l conducă pe fiul meu.
Îl controlez eu pe el? a întrerupt-o Irina.
Lasă-mă, te rog, să termin! Ai puțină răbdare, a răspuns tăios femeia.
Fata și-a lăsat repede privirea în jos și s-a înroșit vizibil. Nu voia să o supere pe mama lui Vasile.
Relația lor era încă nouă, iar Irina nu dorea să pună paie pe foc.
Da, a continuat Doina Bălan, familia noastră are un plan clar: imediat ce Vasile se căsătorește, ne mutăm cu toții în casă, care e aproape gata. Vom locui acolo ca o familie unită!
Foarte bine! i-a răspuns Irina cu un zâmbet forțat.
Răspunsul i-a atras atenția soacrei, care și-a ridicat sprâncenele surprinsă. Nu se aștepta să obțină acordul viitoarei nurori atât de repede.
Mă bucur că te înțelegi cu noi! Sunt sigură că vom deveni bune prietene, i-a făcut cu ochiul Doina Bălan.
Imediat a început să-i laude calitățile lui Vasile, spunându-i cât e de bună, inteligentă și atentă Irina.
Simțind toate acestea, Irina s-a străduit și mai mult să-i intre în grații.
Îi făcea mici cadouri, cu sau fără ocazie, arătându-și respectul și considerația.
După un an, Doina Bălan, temându-se că fiul ei și Irina nu se vor căsători, a început să-l împingă pe Vasile către pasul cel mare.
Când îi vei cere mâna? îl întreba aproape zilnic pe Vasile. Ai grijă, o să plece și o să regreți apoi
Văzând că mama lui are dreptate, Vasile i-a făcut Irinei propunerea, iar ea a acceptat bucuroasă.
Părinții băiatului au plătit pentru nuntă, iar Irina a simțit încă o dată că alesese cel mai potrivit partener.
Primele trei luni, tinerii au locuit într-un apartament închiriat, după care Doina Bălan a venit bucuroasă cu vestea:
Haideți, adunați-vă bagajele, că ne mutăm! i-a anunțat, toată numai zâmbet, pe fiu și noră.
De ce? Nouă ne este bine aici! s-a strâmbat Irina, care nu-și imagina să locuiască împreună cu soacra.
Cum de ce? a întrebat, uimită, soacra. Ne-am înțeles că, de îndată ce casa e gata, ne mutăm toți acolo!
Voi mutați-vă, cine vă oprește? a răspuns Irina cu mândrie, schimbându-și brusc atitudinea față de soacră.
Doina Bălan a rămas fără grai la răspunsul nurorii.
Ai promis, să nu uiți! i-a amintit calm femeia.
Ce-am zis atunci… Acum nu mai vreau! a spus Irina, ferm. Noi preferăm să locuim separat! De altfel, dacă voi plecați, noi ne mutăm în apartamentul vostru.
Poftim? Ți-ai pierdut mințile! a exclamat soacra, trântind telefonul în ciudă.
Irina a rămas privind câteva secunde la telefon, derutată.
Apoi a observat că Vasile, care era în bucătărie, tocmai vorbea la telefon tot cu Doina Bălan, care se plângea la fiu.
După o jumătate de oră, când bărbatul a închis, Irina a mers la el.
Văzându-i expresia supărată, a înțeles că lucrurile nu stăteau bine.
Ce se întâmplă? a întrebat el, sobru.
Ce-ar putea fi? Irina și-a încrucișat brațele.
Mama a cerut bani înapoi
Ce bani și pentru ce?! Irina era atât de surprinsă, încât nici nu putea crede ce aude.
Pentru casă. I-ai promis ceva înainte de căsătorie? a întrebat Vasile ridicând sprânceana. Ai zis că vei sta cu ei?
N-am spus nimic, a încercat Irina să pară nevinovată.
Ai acceptat planul cu casa, nu-i așa? a întrebat Vasile pe un ton tăios.
Și dacă am zis atunci, între timp mi-am schimbat părerea, și-a abătut privirea Irina.
Eu de la început nu am fost de acord, am crezut că mama doar visează aiurea! Trei ani a stat casa în construcție, iar după nuntă a terminat-o. Din cauza ta! a oftat Vasile.
Păi și ce dacă, să fie terminată, a ridicat mâinile Irina. Nu văd problema!
Soțul nu i-a răspuns, deoarece a sunat din nou telefonul: mama lui. De data asta, i-a dat telefonul Irinei și i-a zis:
Acum vorbește tu cu ea!
De cum i-a auzit vocea, Doina Bălan a izbucnit:
Să-mi dați banii înapoi pentru casă! a rostit ferm.
Ce bani? Vă rog, glumiți! i-a răspuns Irina.
Din cauza ta, am construit casa asta de pomană?! a explodat soacra. Atunci să-mi achitați jumătate din valoare!
Care jumătate? s-a răstit Irina.
Două milioane și jumătate de lei! Atât îmi datorați, a strigat Doina Bălan. Dacă nu
Și ce o să ne faceți? N-am semnat nimic! a replicat Irina, mulțumită de sine.
Atunci nu mai vorbim cu voi! a amenințat soacra.
Mulțumesc! a zâmbit Irina și a închis.
Doina Bălan a început să-i ceară bani lui Vasile, spunând că vrea 20.000 de lei lunar.
Așa mă despăgubești abia după zece ani! s-a supărat mama lui. Ori veniți să locuiți cu noi, ori creșteți suma!
Cum Vasile nu avea de unde să mărească suma, a acceptat propunerea mamei.
Dar Irina nu a fost de acord, iar după jumătate de an, cei doi s-au despărțit definitiv.
În viață, nu tot ce se clădește cu efort și speranță va înflori, dacă lipsesc sinceritatea și înțelegerea. O casă nu ține loc de familie, iar forța unei relații stă în respect reciproc și alegerea liberă, nu în promisiuni smulse ori presiuni. Să ne urmăm sufletul, chiar dacă uneori înseamnă să renunțăm la visele altora pentru a ne găsi liniștea și fericirea proprie.
