Ca să nu mai aud de tine mâine în casa mea! răguși Mihai, cu glasul lui aspru.
Oricum nu vei reuși să te despaci de mine, încercă să contrazică Ileana. Și uite, nu vei mai vedea niciodată copilul!
Mai spune-mi un lucru, zâmbi cu ironie Mihai. Nu te înfrânge prea mult, că altfel vei rămâne fără nimic.
Ileana înțelese că nu glumea. Viața îi luă o turnură neașteptată la vârsta de douăzeci și cinci de ani. În acel an o cunoaște pe Mihăiță și, la șase luni, se căsătorește cu el, spre bucuria mamei sale, cu care nu purta o relație prea armonioasă.
Mihăiță avea opt ani în plus, era de statură medie, cu o față firească, dar era grijuliu și bun la suflet, iar pe lângă asta conducea propria afacere. Ileana, conștientă de aspectul ei, știa să se arate impecabil atunci când era nevoie nu oricine poate fi frumoasă în toate privirile.
Dar puține femei au norocul să se căsătorească cu un bărbat sobru, fără vicii și cu bani la îndemână. Ileana nu lăsă această șansă să i se scape și, în cei doi ani de căsătorie, nu regretă niciun moment.
Nu renunță la slujba de operator la o firmă de comerț din Iași, dar acum nu trebuie să se îngrijoreze de bani. Locuiesc într-un apartament cu trei camere în București, Mihăiță îi cumpără o mașină importată nouă și îi oferă cu generozitate bani pentru saloane, magazine și alte plăceri. Chiar are o menajeră care vine de două ori pe săptămână, așa că Ileana nu se mai împovărează cu treburile casnice.
Totuși, timpul petrecut împreună este scurt el stă mare parte din zi la serviciu. În concedii, se duc de două ori pe an la mare, merg la teatru și participă la petreceri organizate de prietenii lui.
La una dintre aceste petreceri, Ileana îl întâlnește pe prietenul lui Mihăiță, Andrei.
Ah, a apărut în sfârșit cea care te-a înnebunit, glumește el, privind-o pe Ileana cu interes. Altfel spuneai: Nu mă voi căsători, o dată a fost destul.
Mihăiță fusese căsătorit cu mult timp în urmă, iar căsătoria s-a destrămat la scurt timp. Nu aveau copii și, în decenii, nu se venise la ideea să aibă.
Trebuie să știi să te descurci! răspunse Ileana, privind-l direct în ochi.
Se simțea clar că acea cunoaștere va evolua în ceva mai mult, dar următoarea întâlnire a venit abia după două luni. Andrei o cheamă și o invită la o întâlnire; ea nu refuză Mihăiță era mereu ocupat, iar plictiseala o împingea spre noi experiențe.
Fără florări și baluri, pe a doua întâlnire ajung la un hotel, unde petrec o noapte plăcută.
Bărbat cu bani, milos și generos. Iubitul vesel și plin de viață. Să nu am griji! Așteptarea a meritat, gândițese Ileana cu satisfacție.
Fericirea durează un an, apoi află că așteaptă un copil. La început încearcă să se vadă cu Andrei, dar cu sarcina nu mai reușește. Se transformă în oaspete la casa și la viața de soție și mamă.
Alina se naște sănătoasă și la termen. Mihăiță îi oferă un colier scump și o bonă la cerere. Ileana crede că bonă a fost un cadou de la soț, dar în realitate era o scuză pentru a-l lăsa să plece. Trei luni după naștere, Ileana revine la întâlnirile cu Andrei, iar Mihăiță îi dă semnalul.
Să nu mai aud de tine mâine în casa mea! urla el.
Nu poți să te despaci de mine, răspunde Ileana, încercând să se apere. Și nu vei mai vedea copilul!
Mai spune-mi ceva, răspunse Mihăiță, zâmbind. Nu te împiedica, că altfel vei rămâne fără nimic.
Ileana înțelege că nu glumește. Ce poate face? Cel puțin fostul soț îi închiria o garsonieră pentru ea și Alina și îi dădea câțiva lei pe lună. Banii erau puțini comparativ cu cheltuielile de odinioară, dar spera că Mihăiță va reveni și vor reconcilia, așa că nu-l supăra.
Speranțele ei se nărui când, la două luni de la divorț, îl vede pe Mihăiță alături de o frumoasă brunetă, cu tocuri înalte, mândră pe aleea de lângă.
Deja mi-ai găsit înlocuitorul? izbucni Ileana. Ah, înțeleg, mă înșeli de mult și cauți doar un pretext pentru a mă părăsi!
Încetează, mormăi el, furios. Nu-ți permite să insulți soția mea.
Soție?! se înfurie Ileana, înghițind furia.
Bruneta nu-l privește, Mihăiță nu răspunde, iar Ileana rămâne singură pe stradă, șocată.
Andrei, întors dintr-o deplasare de trei luni, o ascultă și îi oferă să se mute la el. Cel puțin așa voi arăta că nu sunt o ratată! spuse ea. Andrei avea bani și o trata cu respect.
Următorii doi ani, Ileana trăiește decent, deși nu poate să nu audă știrile despre succesul lui Mihăiță. Afacerea lui înflorește, alături de soția lui, Otilia, care se dovedea a fi și adjutanta lui. Privindu-i fericirea, Ileana începe să bea: un pahar de vin se transformă în câteva pahare pe prânz.
Te vei îmbăta, o mustra Andrei.
Nu vei rezista! răspunde ea, declanșând o ceartă pentru un motiv neînsemnat.
Doi ani după aceea, Andrei renunță la relație și o lasă singură. Fără sprijin financiar, Ileana trebuie să își închirieze un apartament mic și să găsească un nou loc de muncă. Lipsa banilor o face să renunțe treptat la alcool.
Andrei o numea pe Alina fiica mea, dând să înțeleagă că ar fi putut fi a lui, dar nu se implica. Uneori îi trimitea o sumă mică pentru cheltuieli.
Ileana se ridica, nu voia să trăiască în sărăcie. Încerca să ceară pensie de la Mihăiță, dar fără succes.
Bucură-te că primești ceva, îi spuse el. Nu sunt sigur că Alina e a mea. Nu am dovezi pentru a verifica.
Ileana închide telefonul fără să-l mai numească.
Când Alina avea opt ani, un accident de mașină-l lua pe Mihăiță. Deși pare morbid să te bucuri de decesul cuiva, pentru Ileana însemna că nu va mai avea nevoie de bani de la el.
Ea cunoștea fiecare proprietate a lui șase apartamente, două case de la țară, trei mașini și alte bunuri. Moștenirea urma să fie împărțită cu Otilia, dar jumătate era tot o sumă decentă.
Ne înțelegem pe cale amiabilă sau mergem la judecată? o întrebă Ileana, două săptămâni după înmormântare, la casa văduvei.
Otilia nu ascundea că înțelege situația:
Am pregătit o copie specială pentru tine, zâmbi ea. Bucură-te, Mihăiță mi-a lăsat totul.
Nu poate fi exclama Ileana, surprinsă. Era încă tânăr cum a făcut un testament?
Tânăr și isteț a fost, spune.
Vom vedea ce se întâmplă, amenință Ileana și pleacă.
În vizită la un avocat, află că poate cere partea copilului conform legii. Înarmată cu aceste informații, o confruntă pe Otilia lângă biroul ei.
Nu te așteptam să renunți, oftă văduva. Îți dau o garsonieră în noul bloc. Nu știu de ce a cumpărat Mihăiță acel apartament, dar nu-mi place.
O garsonieră?! izbucni Ileana, izbucnindu-și râsul. Crezi că nu știu că Mihăiță avea o avalanșă de proprietăți? Șase apartamente, două case, trei mașini și
Nu-ți deschide gura, o întrerupse Otilia.
Voi lupta pentru copilul meu! Este și ea fiica lui Mihăiță și legea îmi recunoaște dreptul!
Ești chiar o nebună, spuse Otilia cu o oarecare milă. Imposibil să te prefaci.
Ileana rămase tăcută, ghicind că Otilia nu era nevoită să se simtă în siguranță. Apoi, Otilia, cu un zâmbet forțat, adăugă:
Alina este fiica lui Andrei, nu a mea, îi spuse. Dacă nu crezi, întreabă-l pe el.
În acel moment, Andrei apăru la ușa biroului.
Ce faci aici? întrebă Ileana, suspicioasă.
Lucrez aici, recunoscu el. Afacerea mea a dat faliment, am luat un loc de muncă. Tu ce faci? Ai venit la Otilă?
Asta e adevărat despre Alina?
Desigur, răspunse el fără ezitare. Credeai că voi hrăni copilul altcuiva? Am făcut chiar testul.
Așa că, dacă vrei să discuți cu Otilia, cere să recunoască că sunt tatăl, spuse el și plecă.
Ileana, cu mintea încă tulburată, înțelege că acceptarea garsonierei poate-i stabiliza situația financiară, iar viitorul va arăta ce va urma.
În final, a învățat că niciun ban nu poate înlocui respectul de sine și că, atunci când viața te lovește, cea mai bună apărare este să rămâi demnă și să nu lași furia să-ți umbrească judecata.
