Noi locuim împreună, eu și mama mea. Ea are acum 86 de ani.
Așa a fost să fie, nu am apucat să mă mărit, nici copii nu am. Viața mea a mers pe un drum mai aparte. Am împlinit recent 57 de ani. Ziua mea am sărbătorit-o doar noi două, eu și mama; nu am pe nimeni pe cine aș putea invita. Prietene nu am și, pe lângă asta, nici rude nu mai avem.
Stăm împreună de mulți ani și mereu ne sprijinim una pe cealaltă. Mama, deși în vârstă, se ține bine! Mai are și zile mai grele, cu sănătatea, dar nu se lasă doborâtă. Iese singură la plimbare prin parc, îi place să vadă lumea.
Eu deja am ieșit la pensie, dar încă mai lucrez, că pensiile noastre nu ne ajung chiar pentru traiul obișnuit de zi cu zi. Nu mă plâng prea mult, mă bucur că o am pe mama lângă mine. Sunt atâția oameni în jur care au parte de greutăți mai mari. Unii nu au casă, nici familie, nici bani.
Noi trăim liniștit și modest. Seara ne facem câte un ceai, mai tricotăm de chef sau ne uităm la filme vechi, cum ne plac nouă din copilărie. Când vine weekendul, coc o prăjitură și chemăm vecinii la o poveste. Ne povestesc despre neamurile lor, despre copii și nepoți. Mă bucur pentru norocul celor care o duc bine și mă rog din suflet să ne ferească Dumnezeu de toate necazurile.
Așa îmi doresc să fie viața noastră cât mai mult timp, să trăim liniștite și sănătoase, împreună, eu și mama…
