Înțeleg acum nu am pe nimeni mai drag decât pe tine. Renunț la soție, iată pașaportul, iată certificatul de divort îmi spune el mereu, cu vocea tremurândă.
Doina pâlpâie. Orice om are dreptul de a greși. Ea însă și-a apropiat viața de un păcat
Îl iubește nebunește, cu tot sufletul, și crede că frumosul cu zâmbetul fermecător și vocea joasă o iubește la fel.
Se cunosc de aproape un an când Doina rămâne însărcinată și, odată cu asta, află că iubitului ei, Andrei, îi este soție.
Îmi pare rău spune el cu remușcare. Călătoriile mele dese nu sunt doar de serviciu; în alt oraș am o soție.
Nu o iubesc, dar nu pot să o las încă! De la tatăl ei depinde cariera mea.
Și eu? Copilul? se panichează Doina.
Desigur, vom avea copil! Mă voi despărți, dar mai târziu; vom fi împreună! Crede-mă!
Doina lasă lacrimile să curgă, dar îl crede. Bărbatul e frumos, deștept, bun nicio femeie nu-l aruncă.
Pe de altă parte, soția lui Andrei, Elena, nu are nicio şansă, căci între Andrei și Doina există o iubire adevărată.
Doina este gata să-l aștepte cât de mult va fi nevoie, mai ales că el promite că vor trece doar câţiva ani.
Un an după naşterea Alinei, Andrei dispare.
Doina se sperie, sună, scrie, dar niciun răspuns nu vine. Îşi adună curajul și se duce la mama lui Andrei.
Odăna cândva i-a arătat unde locuieşte mama.
Totul este în regulă cu el spune Maria, cu buze strânse. Dacă ai avea rușine, n-ai pătrunde în familia noastră.
Ei au un copil, Andrei și-a pus la punct treaba.
Dar cum? exclamă Doina, pe punctul să plângă.
Trebuia să te gândeşti la asta când te-ai legat de un bărbat căsătorit o întrerupe bunica viitoare, Maria. Nu veni aici și nu cere nimic. E vina ta!
Doina nu ştie unde locuieşte și unde lucrează Andrei; nici nu-l cunoaşte pe niciunul dintre prietenii lui ei se descurcă singuri.
Anul următor o petrecea aşteptândul pe iubit, îngrijind copilul. Privea prin fereastră la fiecare oră, asculta pașii din hol și căuta chipuri masculine pe stradă
Crede că Andrei se va întoarce, mai ales că primeşte transferuri în lei; nu sunt sume mari, dar înţelege că e de la el, pentru Alina și ea.
După un an şi jumătate, transferurile încetează. Când Alina împlinește trei ani, Doña îşi dă seama că Andrei ia abandonat pentru familia lui.
Durerea este insuportabilă, dar se face hotărâtă să dovedească că și ea poate construi o familie, să găsească un tată pentru Alina și să trăiască în belşug.
Până atunci, copilul merge la grădiniță, și Doina găseşte un loc de muncă ca vânzătoare.
Atractivitatea ei nu rămâne neobservată; curtenii apar din belşug! Dar nu rămân mai mult de câteva luni și nu doresc să fie taţi ai Alinei.
Vrem să petreacă, să bea, să savureze gustări și să nu aibă responsabilităţi.
În apartamentul ei apar tot mai mulţi tovarăşi de băutură decât pretendenţi, îşi pierde locul în magazin și începe să spele podelele seara.
Coboară tot mai jos, în ciuda strigătelor copilului: Mami, alungă-i, mi-e frică. Hai să trăim doar noi două.
Alina are şase ani când vecinii, sătui de gălăgia, sună la Direcţia de Asistență Socială, iar serviciul organizează o verificare.
E viaţa mea personală! Nu vă amestecaţi! țipă Doina, beată.
Gândeşte-te la copil, îi întrerupe asistenta severă. Uite, murdăria îţi acoperă totul, fetiţa e flămândă, îmbrăcată în haine zdrenţate
O gândesc și eu! Alina are nevoie de tată, iar eu de un soț care să ne întrețină!
Adulţii din încăpere clatină din cap în semn de dezaprobare. Nu poţi privi cu milă faţa murdară a Alinei.
Totuși, asistența nu îi retrage imediat drepturile parentale; îi acordă şase luni să corecteze situaţia, în timp ce fetiţa poate fi pusă temporar în grădiniță.
La următoarea şedinţă Doina nu se prezintă acum poate bea și să aducă acasă bărbaţi marginali fără să se teamă.
În această nebunie bea şapte ani. Lucrează ocazional ca menajeră când îi permite corpul.
Vinde tot ce poate din apartament, iar poliţistul de cartier o convinge să nu mai primească petreceri cu alcool.
Vecinii se miră cum încă nu a pierdut totul.
Poate că ar fi putut, dar a fost rănită grav întro bătaie cu cuţ. A ajuns la spital, iar acolo nu i sa permis alcoolul. A supravieţuit.
Acolo cunoaşte un medic narcolog foarte convins să o ajute să se vindece.
Nu e uşor are recăderi, se blâmează, dar hotărăşte să se trateze şi, mai ales, să-şi recupereze fiica.
Planul ei: să cureţe apartamentul, să găsească un job decent, să nu mai arate ca o femeie aflată la marginea prăpastiei.
Prin ajutorul medicului şi al grupului de Alcoolici Anonimi, reuşeşte să-şi refacă viaţa şi, surprinzător, să-şi reîntâlnească pe Andrei.
Nu te-am putut uita niciun an, spune el cu ochii umezi. Îmi pare rău, hai să începem din nou
Doina spune nu şi nu-l lasă să intre în casă, dar fostul sărman, acum un bărbat cu păr rără şi burtă mică, o urmăreşte în curte, îi dă bucheteciocolată şi cântă cântece lungi despre iubire, greșeli tinere şi iertare.
Am înţeles totul îşi repetă el, arătând că nu are pe nimeni mai drag decât ea. Am părăsit soţia, iată paşaportul, certificatul de divorţ o rosteşte din nou, iar Doina tremură.
Orice om are dreptul să greșească. Ea şi ea aproape că-şi distruge viaţa
Însă totul ar putea să iasă bine. Dragostea nu a dispărut. Andrei susţine cu căldură dorinţa Doinei de a o aduce pe Alina acasă.
Trebuie să se căsătorească, şi atunci totul va fi mult mai simplu.
Întro zi, Doina primeşte un telefon de la o femeie necunoscută, care se prezintă ca fosta soție a lui Andrei Vasilica.
Credeţi că o să scăpaţi cu asta? întreabă Vasilica ameninţător. Vom vedea ce decide judecătoria!
Despre ce vorbeşti? răspunde Doina, nedumerită.
Ah, nu ştii nimic? zâmbeşte femeia. Soacra mea, regina cerului al şaptelea, a şters totul pentru fiica ei! A lăsat apartamentul şi banii pentru tine! Şi nu-i pasă de nepotul nostru, de fiul legitim cu Andrei!
Nu ştiam
Acum ştii! Eu nu ştiam de existenţa ta până nu am citit testamentul și i-am spus soţiului meu! El a recunoscut totul
Andrei recunoaşte cu reticenţă că fosta soție a spus adevărul.
E o binecuvântare de sus! îl convinge el pe Doina. Nu aş mai putea trăi cu soţia pe care nu o iubesc!
Nu mai e nevoie de convingere: el e lângă ea, se vor căsători și totul va fi bine, Doina crede cu tărie.
Iar Alina va primi o moştenire bună un plus! Doina nu câştigă mult încă, iar Andrei se descurcă cu mici joburi suplimentare.
Nu aţi realizat prea târziu? se miră asistenta socială. Copilul vostru a stat opt ani în orfelinat. Laţi vizitat vreodată?
Aşa sa întâmplat răspunde Doina, evitând privirea. Acum putem săo luăm înapoi?
Iată certificatul de căsătorie, adeverinţa de salariu le poţi verifica chiar acum.
Nu e aşa de simplu
Direcţia de Asistență Socială verifică totul, ştiind de moştenirea Alinei, iar asta îi face să se îndoiască de sinceritatea părinţilor.
Trebuie să devină oficial părinţi ai Alinei, căci Andrei nu a recunoscut-o ca fiică în trecut, sub un pretext ridicol.
Însă obstacolul nu este asistenţa, ci Alina refuză să se apropie de familie.
Nu vă cunosc şi nu vreau să vă cunosc, declară ea categoric când Doina şi Andrei o vizitează la orfelinat.
Părinţii ei nu o recunosc la început; Alina devine o tânără atrăgătoare: Îmi e dor de mama, strigă Andrei cu lacrimi, dar nu are niciun efect.
Comunicarea eşuează. Fata ignoră întrebările, iar la încercarea Doinei de a o îmbrăţi, Alina se retrage ca de la un lepros.
Nu poate fi forţată să locuiască cu ei.
Doina şi Andrei nu îşi pierd speranţa să repare totul, dar ştiu că va fi foarte greu.
