Ce haină porţi? Crezi că cu aceste zdrențe poţi să-l înşeli pe cineva? Nu te ruşinezi, chiar tu? Nu numai că ţinuta e ieftină, dar şi capul pare gol. Goliciune şi vulgaritate spuse cu dispreţ Mihăiţă, se ridică şi părăşi camera. Sânziana rămase singură în mijlocul oaspeţilor, care abia ce o văzuseră în rochia nouă.
În acea clipă, Sânziana simţi că ar vrea să se afunde prin podea. Rochia, care cu câteva minute în urmă i se părea splendidă, începu brusc să o apese. Îi strângea trupul ca nişte lanţuri, provocând un disconfort intolerabil. Vroia să o arunce deodată, să o smulgă şi să o arunce departe.
Oaspeţii, nedumeriţi şi ruşinaţi la fel ca gazda, căutară scuze pentru a pleca şi se risipiră, lăsând-o pe Sânziana în tăcere tensionată.
Comportamentul lui Mihăiţă era fireşti pentru el. Când acasă Sânziana purta tricouri simple şi era fără machiaj, el se arăta neutru, uneori chiar prietenos. Dar de îndată ce ea îmbrăca ceva atrăgător sau accentua forma, devenea altă persoană. Insultele sale erau publice, menite să o umilească în faţa tuturor.
Ce fustă mini? Astfel de lucruri-s pentru cei cu picioare adevărate, nu pentru ciorapii tăi strâmbi! Te-ai obişnit să tolerezi acest coşmar, dar oamenii nu pot suporta așa ceva! Schimbăte, nu-i mai chinui pe ceilalţi!
Când Sânziana a ales o ţinută strânsă, comentariile lui au devenit şi mai ascuţi:
E asta un desfile de cârnaţi? Sânziana, pliuurile tale arată ca şi cum cineva le-ar fi înfăşurat în ştergar! Suntem şocaţi, poţi să te bucuri: chiar ai atras atenţia. Dar nu mai face aşa, că prietenii tăi vor avea coșmaruri din silhuetele de cârnaţi tău!
În acele momente Mihăiţă pretindea că glumeşte, căci cuvintele lui erau doar remarci amuzante, de nuteluzi. Râsul lui răsuna tare, iar el se aştepta ca toţi să-l susţină.
La început, Sânziana încerca să discute cu el. Alegea haine pe care le credea neprovocatoare, dar Mihăiţă găsea mereu un motiv să o bată la cap. Dacă ţinuta era discretă, ţinta ridicolizării devenea machiajul.
Uităte la sprâncenele tale, parcă nu există! De ce le pictezi cu stilou negru? Şi buzele? Băieţi, aţi văzut? Buze ca nişte sarmale! Dacă asta e frumos, eu sunt şefbucătar din Maramureș.
Toate încercările Sânzianei de a se schimba pentru el au adus critici și mai aspre. Sesiunile la sală le bată la cap, vizitele la salon de înfrumuseţare le numea de pierdere de bani, iar fiecare piesă nouă din garderobă declanşa o furtună de nemulţumire. Chiar şi tricourile simple erau acuzate de a atrage prea multă atenţie din partea altor bărbaţi.
Sânziana se convinsese că soţul ei e, poate, prea gelos şi nu vrea să o vadă frumoasă, ca să nu atragă priviri masculine. Dar remarcele sale sarcastice nu înceteau nici când ea purta haine drăguţe doar pentru acasă. După un an de căsnicie, tânăra soţie realiză că nunta lor devenise o probă aprigă. Totuşi, ea încă îl iubea pe Mihăiţă şi nu dorea să rupă familia. La nuntă fusese altă persoană, iar Sânziana visa să înţeleagă ce-l schimbase. Toţi eforturile ei de a vorbi erau întâmpinate cu batjocură şi ironie.
Sânziana sfusase la vârstă de studentă, în ultimul an la Universitatea Mihai Eminescu. După diplomă voia să găsească un job, dar întâlni prima urmă de comportament problematic al soţului.
Ce job? întrebă aspru Mihăiţă. Ştiu eu cum va fi: la birou vei desfăşura doar rochii şi vei tenta şefii. Niciun birou, înţeles? Eşti soţie, stai acasă. Ai sarcini: curăţia în casă, mâncarea pentru câteva zile în avans. Mic dejun, prânz şi desert totul gata! Vrei să lucrezi doar ca să oboseşti şi să nu mai faci nimic prin casă.
Dar am doar 22 de ani! Nu vreau să devin casnică! Simt că voi degenera stând prin casă! protestă Sânziana.
Nu-ţi face griji, cu mintea ta nu vei degenera nicăieri! În cap nu e nimic, doar vise despre chestii fără sens şi saloane de înfrumuseţare.
De ce mă tratezi aşa? Nu ţiam făcut nimic rău. La nuntă erai altcineva! răspunse ea cu durere.
Cum aş să mă port altfel, dacă tu eşti aşa? Te ruinezi pe tine şi pe mine. Gândeşte cine e vinovat! Dacă ai ceva de gândit! replică Mihăiţă cu sarcasm.
Ce saloane?! Nici măcar nu-mi dai bani pentru ele! încercă ea să se apere.
Aşa e! Nu-i de cheltuit pe prostii astea. Oricum nu ştii să îţi administrezi banii! o tăia el.
De aceea vreau să muncesc! Să-mi câştig propriile bani.
Ce? Să câştigi? Dacă te angajezi, toate banii îi vei da mie! Ține minte asta o dată pentru totdeauna. Nu există independenţă!
Cel mai înfricoşător pentru Sânziana era că nu avea pe nimeni cu care să-şi împărtăşească suferinţa. Mama ei, ani la rând, suportase un soţ care o trata mult mai rău decât Mihăiţă pe Sânziana. El o bătuse chiar fizic. De aceea Sânzianei părea că situaţia ei este minoră. Cel mai rău era că Mihăiţă nu bea şi nu bate.
Nu avea pe cine să afle că absenţa obiceiurilor nocive nu înseamnă că bărbatul e perfect. Prietenele ei, multe dintre ele necăsătorite, o invidiau, crezând că sa stabilit bine. Nu ştiau ce se întâmpla în realitate, căci Sânziana ascundea mereu problemele.
Întro zi, totuşi, a început să înţeleagă. Rămânând acasă, sa dedicat vizionării de seriale. Observând tinerii cupluri la film, vedea bărbaţi care îşi sprijineau soţiile, nu le umiliau. Uneori apar personaje asemănătoare lui Mihăiţă, dar de cele mai multe ori erau antagonişti.
În cele din urmă, Sânziana îndrăzni să-şi exprime soţului nemulţumirile despre căsnicie. Dar în momentul în care vorbea, Mihăiţă se înfuriă brusc şi începu să clocotească de furie.
Înţeleg! Te-ai uitat la basmele despre supuşi şi acum vrei să mă înveţi să trăiesc? Toate prostiile de la televizor ţi-au intrat în cap! exclamă el. Nu-ţi voi permite să faci din mine o glumă şi săţi distrugi reputaţia! De acum nu mai ai televizor, internet sau idealuri. Dacă te plictiseşti, cheamă oamenii mei normali! Înţeles?
Dar nu am spus nimic rău, doar voiam să-ţi împărtăşesc gândurile, răspunse încet Sânziana, privind cum el smulgă cablurile şi opreşte routerul.
Să nu te machieşti ca pentru un schimb de noapte, să nu te îmbraci ca la târgul de distracţii ieftine? Destul! Te voi corecta! Până nu devii normală, vei sta acasă! continuă el furios.
În acea seară, Sânziana simţi pentru prima dată frica adevărată. Înţelegea că Mihăiţă ar putea îndeplini ameninţările şi hotărî să nu aştepte. Când căzu noaptea, adună lucrurile şi plecă din casă. Salvatorul ei neaşteptat fusese un prieten al lui Mihăiţă Vasile, alături de soţia lui, care ştiau de felul nedrept în care el o trata pe Sânziana şi îi oferiră adăpost şi ajutor.
Atunci Sânziana realiză că nu poate schimba bărbatul. Nu mai dorea să-şi irosească anii cei buni întro căsnicie toxică şi în frică permanentă.
Decizia de divorţ a venit rapid şi uşor. Chiar şi când Mihăiţă începu să o sune, insultândo şi batjocorindo, Sânziana rămase neclintită. Nu mai permitea să o manipuleze sau să-i influenţeze alegerile.
După divorţ, viaţa Sânzianei se schimbase. Găsi un job, îşi clădi cariera şi, în sfârşit, se simţi liberă.
Mihăiţă, pe de altă parte, găsi curând o nouă soție o tânără timidă, nesigură pe sine. Sânziana spera sincer că aceasta va găsi curajul să plece de lângă el, realizând că oameni ca Mihăiţă abia dacă se schimbă vreodată.
