December 2025 – Page 7

01.2k.

„A trebuit să-mi pun frigider separat ca să nu-mi ia mama cumpărăturile” – povestește Ana. „Situația e absurdă, dar nu am altă soluție. Nu am nimic împotrivă să vindem apartamentul și să împărțim banii, dar ea nu vrea.” Ana tocmai a împlinit 24 de ani. A absolvit facultatea, și-a găsit un job, dar încă nu s-a căsătorit. Viața ei în propria casă nu poate fi numită ușoară. Ana este proprietara a jumătate din apartament. Mai demult, locuința aparținea tatălui ei. Ea și mama ei au moștenit-o în părți egale când avea 14 ani. Acum zece ani, familia a trecut prin momente foarte grele, pentru că au rămas fără sprijinul tatălui. Mama Anei și-a dat demisia din serviciu când era Ana mică. N-a vrut să meargă în concediu maternal, fiindcă soțul avea un salariu bun și le ajungea mereu totul. Femeia s-a dedicat gospodăriei. După moartea tatălui, mama Anei plângea: „Cine mă mai angajează acum la 40 de ani? Cel mult femeie de serviciu…” Ana continuă povestea: „Primeam pensie de urmaș, dar mamei nu-i plăcea să se abțină – tot mergea la salon și cumpăra lucruri noi, deși abia ne descurcam cu banii. La început, o mai ajuta fratele ei, dar până la urmă s-a săturat și el. Unchiul i-a spus mamei mele, Ali, că trebuie să-și găsească undeva de muncă. Are și el doi copii și nu poate să ne întrețină pe toți. După vreo an, Ali a adus acasă un bărbat. Îl chema Doru. A zis că acum el va locui cu noi. Mama voia să rezolve lipsa banilor prin căsătorie. Doru chiar câștiga bine, dar n-a reușit să se înțeleagă cu fiica vitregă. Cuvintele lui Doru: „Tu numai mănânci. Mai bine te-ai apuca de spălat sau de făcut curat. De ce trebuie să-ți faci temele? La ce universitate vrei să mergi? Trebuie să lucrezi! Sau crezi că o să te hrănesc toată viața?” Ana nu avea ce să spună. Primea pensia de urmaș, dar banii îi gestiona mama. Ali nu dorea să-și apere fata de soțul vitreg. Se temea să nu piardă singurul sprijin financiar. „Cum să trăiesc fără el?” – m-a întrebat Ana. „Nu te certa prea tare și fă ce spune el. El e cel care ne întreține.” Ana a reușit totuși să facă facultatea și să-și găsească un job. Mereu era considerată o gură în plus și o povară pe umerii soțului vitreg. În fiecare zi, el calcula cât cheltuiește ca să o țină pe fiica lui Ali. „La șase luni după ce m-am angajat, mi-am cumpărat un frigider” – povestește Ana. „L-am pus în camera mea, fiindcă Doru încuiase frigiderul din bucătărie.” „Ai job? Atunci să te hrănești singură!” – zise Doru. Ali din nou a tăcut. Tăcea și când Doru îi arăta Anei facturile la întreținere și cerea să-i restituie ce a cheltuit cu ea de-a lungul anilor. Curând, Doru și-a pierdut serviciul. Atunci el și Ali au dat năvală la frigiderul Anei. Plata utilităților a rămas tot pe umerii ei. La început, Ana a plătit. Dar pentru aproape un an, soțul vitreg a stat fără serviciu. Ana s-a săturat și a pus lacăt pe frigider. Evident, Ali s-a opus, spunând că Doru le-a dat mereu de mâncare. Ana i-a zis: „Dacă vrei, ajută-mă. Nu-s prima care începe să împartă totul aici.” Găsește-ți un serviciu. Recent, Doru s-a mutat din apartament. Ali s-a săturat să stea lângă un bărbat care nu mai aduce bani în casă. Dar fiica tot nu scoate lacătul de pe frigider. Crede că mama trebuie să muncească și ea. Ce credeți, Ana are dreptate?

A trebuit să-mi cumpăr un frigider separat, ca să nu-mi ia mama cumpărăturile, mărturisește Ecaterina

Uncategorized

Sunetul ușii: O tânără mamă cu copilul la braț a întrebat despre soțul meu

Sună soneria la ușă. M-am uitat la ceas abia era ora șapte seara, soțul meu, Gheorghe, se întorcea mereu

Uncategorized

02.5k.

Ești fratele mai mare, deci trebuie să o ajuți pe sora ta mai mică. Ai două apartamente, dă-i unul sorei tale! Nu demult am sărbătorit ziua de naștere a cumnatei mele, Alina. Între noi niciodată n-a fost o relație prietenoasă, iar asta era reciproc. Toți rudele s-au adunat la eveniment: de la bunici și nepoți, până la sărbătorită însăși. Fiecare simțea datoria să-i ureze soțului meu „La mulți ani” pentru ziua surorii sale și, totodată, să-l laude pentru generozitate. Eu și soțul meu primeam felicitările, însă nu înțelegeam nimic. Aveam o plic cu 500 de lei cadou – un dar potrivit pentru o astfel de ocazie, dar nu chiar atât de generos. Misterul s-a lămurit când soacra a început să-i ureze sărbătoritei. — Marc, sora ta are azi ziua ei. E încă singură și fără partener, deci, ca frate mai mare, trebuie să ai grijă de ea și să-i oferi siguranță. Acum ești proprietar a două apartamente, deci trebuie să-i dai Alinuței unul dintre ele. Toți au început să aplaude, iar eu aproape am căzut de pe scaun de surpriză. Dar asta nu a fost tot. — Frățioare, să-mi dai în blocul nou! Când pot să mă mut? – Am decis să clarific lucrurile. Noi chiar aveam două apartamente: unul l-am moștenit de la bunica, l-am renovat puțin și îl închiriem, iar banii îi folosim pentru creditul ipotecar la celălalt apartament, unde locuim. Soțul meu nu are drepturi asupra celui moștenit, pe care plănuiam să-l lăsăm copilului nostru – nu cumnatei. — Uită de idee, apartamentul închiriat e al meu, iar în cel nou locuim amândoi. — Greșești, dragă, fiindcă ești soția fiului meu, deci toate bunurile voastre sunt comune și ar trebui gestionate de soțul tău. — Poți să ajuți cum dorești, dar nu cu proprietatea mea! – Marc, tu ce părere ai? — Dragă, noi o să câștigăm mai mult și o să cumpărăm alt apartament, iar pe acesta îl dăm Alinei, azi e ziua ei. — Vorbești serios? – Am întrebat uluită. – Dacă va fi nevoie, îi poți da surorii tale o parte din locuința noastră comună, dar doar după ce depui cererea de divorț! — Nu ți-e rușine să vorbești așa cu soțul tău? Dacă vrei divorț, îl ai! Marc, cred că ar trebui să-ți faci bagajele și să revii la mama, iar tu ești rea și lacomă! – mi-a aruncat soacra. După aceste vorbe, am părăsit acea casă nebună; nu voi fi niciodată printre cei care cred că au dreptul să hotărască ce se întâmplă cu bunurile mele.

Ești fratele mai mare, așa că trebuie să-ți ajuți sora mai mică. Ai două apartamente, dă-i unul surorii tale!

Uncategorized

Grija de la distanță

Ana stătea lângă geam și privea cum câteva mașini trec încet pe strada cu zăpadă din Iași. Geamul avea

„Dacă nu-i dai voie mamei mele să locuiască cu noi, divorțez!” – Și chiar m-a pus să aleg… Poveste adevărată despre familie, alegeri dureroase și lupta pentru propriul cămin în Moldova

Jurnal, 14 maiNu credeam că o să ajung vreodată să scriu așa ceva, dar sufletul mi-e atât de apăsat încât

Uncategorized

025

Fără Regrete

Era o zi obișnuită de decembrie în apartamentul de tip bloc din Chișinău, când afară ninsoarea se transforma

Uncategorized

0286

Prieteni economi mi-au făcut invitație la ziua de naștere. Am ajuns acasă flămândă

Prietenii mei, pe care îi consider foarte chibzuiți, m-au invitat la ziua lor de naștere. M-am întors

Uncategorized

0183

Nu înțeleg de ce am devenit soția lui Recent ne-am căsătorit. Am crezut că soțul meu mă iubește nebunește. Nu aș fi avut niciun dubiu, dacă nu s-ar fi întâmplat un lucru ciudat. Și nu e vorba de o infidelitate. E ceva mult mai grav, poate chiar straniu. Cred că totul s-a întâmplat din cauză că îmi păsa prea mult. L-am idolatrizat, l-am iubit peste măsură și i-am iertat orice greșeală. Evident, s-a obișnuit cu atitudinea mea, a devenit mai încrezător și i-a crescut stima de sine. Poate și-a închipuit că oricare femeie ar face totul pentru el, la un simplu gest. Deși, sincer, nu era foarte apreciat de alții… Altă persoană nu ar fi tolerat greșelile lui și nu ar fi avut încredere oarbă în el. Cu puțin timp înainte de nuntă a vrut să fie singur, să plece în vacanță și să se pregătească pentru viața de familie. Nu am avut ce face, așa că am acceptat și l-am lăsat să plece. Cum mi-a povestit mai târziu, a vrut să fugă de civilizație, să meargă unde nu există internet sau semnal la telefon. A plecat singur la munte, ca să admire natura. Eu am rămas acasă, dorindu-l cu fiecare clipă și așteptându-l cu inima plină. După o săptămână s-a întors. A fost cea mai fericită zi din viața mea. L-am întâmpinat cu toată căldura și dragostea de care sunt capabilă. I-am gătit cele mai gustoase mâncăruri. A doua zi a început să se poarte ciudat. Fugea mereu la hol sau în altă cameră. Apoi a început să iasă din casă de mai multe ori pe zi, invocând tot felul de pretexte. Într-o zi, mergând la magazin, am găsit o scrisoare în cutia poștală. Părea o simplă scrisoare. Era adresată mie, de la el și trimisă în perioada când lipsea. Dar ce scria în ea m-a șocat profund. Scria așa: „Salut. Nu vreau să te mai mint. Nu ești persoana potrivită pentru mine. Nu vreau să-mi petrec restul vieții cu tine. Nunta nu va avea loc. Iartă-mă, nu mă căuta și nu mă suna. Nu mă voi întoarce la tine.” Atât de scurt, atât de dureros… Abia atunci am realizat că tot timpul fugise să verifice cutia poștală. Am rupt scrisoarea în liniște, fără să îi spun nimic, fără să îl las să bănuiască ceva. Dar cum aș putea trăi cu un om care nu vrea să fie cu mine? De ce a ales să se căsătorească și să se prefacă că totul e bine?

Nu înțeleg de ce am ajuns să fiu soția lui De curând ne-am căsătorit. Am crezut cu toată ființa mea că

Uncategorized

Inima devotată

23 octombrie 2024 Astăzi am revenit la faleza de la Constanța, locul în care Bubu, câinele roșcat de

Uncategorized

Începe cu pași mici

În zilele târzii ale tinereții mele, parcă viața se înfășura într-un film în albnegru, fără contur și