Nu vreau altă noră și tu faci ce vrei! mi-a spus mama, privindu-mă cu răceală.
Aveam să termin Facultatea de Inginerie la Iași și simțeam că era momentul să mă însor cu prima mea dragoste din liceu, Lăcrămioara! Nu era doar frumoasă, era o fată cu adevărat deșteaptă și cu inimă mare. Tocmai își termina lucrarea de disertație. Am stabilit împreună să ne căsătorim imediat ce se susține.
Mi-am luat inima în dinți și am povestit mamei despre nuntă, însă vestea nu i-a căzut deloc bine. Mama mi-a spus clar: ori te însori cu Adelina din vecini, ori cu niciuna alta. M-a întrebat sec ce contează mai mult: dragostea sau cariera? Mama visa să mă vadă un om mare, cu poziție, cu respect, cu bani un domn adevărat.
Adelina provenea dintr-o familie de oameni înstăriți, tatăl era inginer șef la combinat, mama contabilă; pe deasupra, Adelina avea ochii pe mine de multă vreme. Pe mine însă mă fascinase Lăcrămioara, chiar dacă provenea dintr-o familie mai modestă, cu mama sa având o reputație nu prea bună în sat. Ce-or zice oamenii din sat? bombănea mama în șoaptă.
Nu vreau altă noră și tu faci ce vrei! a repetat mama cu glas de piatră.
Zile întregi am încercat să-mi conving mama, dar era precum stânca. La un moment dat, a zis că dacă mă însor cu Lăcrămioara, nu mai calc în casa ei și mă blestemă. Acolo mi s-a strâns sufletul. M-am speriat, recunosc. Încă jumătate de an am continuat relația cu Lăcrămioara, însă flacăra dintre noi s-a stins încet.
Până la urmă, am luat-o de nevastă pe Adelina. Era sincer îndrăgostită de mine, dar n-am avut curaj să facem nuntă mare; nu voiam ca Lăcrămioara să vadă pe undeva pozele mele de nuntă. Cum familia Adelinei avea bani, m-am mutat la vila lor din Chișinău. Nici la job n-a fost greu, socrul mi-a aranjat slujbă bună, urcam rapid pe scara profesională. Dar adevărul e că fericirea mă ocolea
N-am vrut copii. Când Adelina a înțeles că nu o să mă răzgândesc, singură s-a dus la avocat și a depus actele de divorț. Aveam deja patruzeci de ani, ea treizeci și opt. Apoi Adelina s-a recăsătorit, a avut și copil și chiar părea, pentru prima dată, cu adevărat împlinită.
Eu visam noapte de noapte la viața cu Lăcrămioara. Am încercat s-o caut peste tot, zadarnic. Parcă intrase în pământ. Mult timp mai târziu am aflat că nu mai era. Un vecin mi-a spus că, după ce ne-am despărțit, s-a măritat cu primul venit, un om fără suflet, care a bătut-o până a lăsat-o fără viață.
De-atunci, stau singur în apartamentul vechi al părinților, stingându-mi amarul pe fundul paharului. Privesc mereu poza cu Lăcrămioara și nu reușesc să-mi iert mama. Viața m-a învățat că niciun ban din lume, niciun rang, nu poate aduce fericirea dacă nu ai lângă tine omul pe care-l iubești cu adevărat. Acum știu, dar e prea târziu.
