Apoi am vrut să construiesc o căsuță de grădină pe terenul meu de lângă Iași, dar nu am vrut să apelez la o firmă mare de construcții. M-am gândit că îmi trebuie doar un muncitor care să știe să ridice ceva simplu.
Un vecin mi-a spus să-l contactez pe prietenul său, un instalator din Chișinău care se pricepe și la lucrări de casă, așa că ar fi putut face și o căsuță de grădină fără probleme.
Am avut noroc: bărbatul era disponibil. La început nu voia să accepte jobul, dar l-am convins cumva. Mi-a zis că poate termina totul în șapte zile, și asta mi-a convenit. Sâmbăta a venit să vadă locul, iar a doua zi urma să cumpere toate materialele necesare.
Ne-am pus de acord și despre forță de muncă. El a menționat că îi trebuie imediat un ajutor și că are mulți prieteni, așa că nu va avea lipsă de mâna de lucru.
Cel mai important era să fiu în oraș toată săptămâna, pentru că am job la bancă, așa că nu aș putut să supraveghez lucrările. I-am dat cheia să stea la loc până în weekendul următor.
Radu, cum l-am numit eu, a promis că se ocupă de tot, că e un profesionist desăvârșit. Mi-a cerut o remunerație decentă, un pic mai mare decât mă așteptam, și am acceptat.
Sâmbătă seara căsuța era gata, exact cum mi-am imaginat, fără nicio mică greșeală. Radu nu avea niciun motiv să se plângă.
Singurul lucru care m-a deranjat a fost că Radu a mâncat tot ce aveam în frigider: două kilograme de ficăței de porc, două duzine de ouă, câteva cutii de lapte, sos și o sticlă de vin. Pentru mine a fost inacceptabil să se ia tot fără să mă întrebe, ca și cum ar fi fost la el acasă.
Am făcut un calcul rapid: ficățeii 160 de lei, ouăle 12 lei, laptele 20 de lei, sosul 10 lei și vinul 40 de lei în total cam 242 de lei. Am scăzut această sumă din salariul lui Radu. Evident e doar o picătură dintr-un ocean, dar pentru mine a contat.
Radu nu a fost deloc încântat. S-a aprins să mă certe și mi-a spus că muncitorii trebuie să fie hrăniți și că e ceva normal în meseria noastră. A adăugat că, deși a muncit din greu în anumite momente, suma finală nu se schimbă.
Pe de o parte, aș fi putut să-i dau de înțeles că are dreptate. Pe de altă parte, tot eu am respectat toate clauzele pe care le-am negociat și trebuia să fiu informat în prealabil despre ceva consuma.
Așa că, în final, am rămas cu căsuța frumoasă și cu o lecție: data viitoare să specific clar ce nu e de mâncat în timpul lucrărilor.
