Mărioara așa mă numesc am căsătorit pe un tip sărac și toată familia a început să râdă în fața mea.
Acum șapte ani am luat de soț pe un bărbat care nu avea nimic în buzunar. Verishii mei nu m-au înțeles și chiar au izbucnit în râs când mi-am spus da. Știu că fetele au propriile noțiuni despre cum ar trebui să fie un soț și, de obicei, se uită la situația financiară. Unele caută prințul din poveşti, cu chip de model de pe coperta unei reviste. Eu am avut criterii diferite.
În primul rând, voiam să nu se aplece pe sticlă, căci știu prea bine că alcoolul nu aduce nimic bun și nu mi-aș dori ca copiii mei să vadă mereu un tată beat.
Apoi, am cerut să fie harnic, să nu stea la pături și să fie sincer. Bani, mașini sau apartamente nu erau pe lista mea. Nu vin dintr-o familie de milionari, așa că nu avea sens să visez la lucruri pe care nici eu nu le-am avut. Mama ne-a crescut pe mine și pe fratele meu singuri, așa că luxul nu a făcut niciodată parte din viața noastră.
Am locuit cu Mihăiță un an de zile înainte să ne căsătorim. Avea şase frați și lucră la universitatea din Iaşi, în domeniul său. Trăia în casa părinţilor, împreună cu mama și fratele său. Nunta a fost modestă doar cei apropiaţi şi câţiva prieteni. După da, am început să trăim sub acelaşi acoperiş. Personalităţile noastre erau diferite şi au fost nevoie de şase luni ca să ne înţelegem şi să ne acomodăm.
Prima dată când am văzut lacrimile lui de bărbat a fost când ne-am născut primul copil. Am plecat la bebe și, de atunci, avem doi puşăceluşi. Mihăiță are un salariu decent câteva zeci de mii de lei pe lună deşi a schimbat sectorul de activitate. La început am închiriat un apartament în Cluj, dar acum am cumpărat o casă în satul din apropiere și ne descurcăm bine.
Desigur, uneori nu ne înţelegem, dar discutăm despre acele momente și învăţăm să rezolvăm conflictele. Nu suntem milionari, dar sănătatea și fericirea sunt cele care contează. Astăzi sărbătorim cei şapte ani şi jumătate de căsătorie o zi foarte importantă pentru noi. În timp, am realizat că îl iubesc tot mai mult în fiecare zi și nu vreau să-l las să plece. Mă bucur când se joacă cu copiii, când are grijă de mine și mă sună să mă întrebe dacă mi-e foame. E totul atât de frumos.
Un exemplu: prietena mea, Georgiana, s-a căsătorit cu un tip bogat. La început totul a părut roz, apoi el a început să o înșele, să se plângă, să fie neascultător și să ia bani de la părinţii ei. Ar fi vrut să se divorțeze, dar nuși dorea ca copiii să rămână la tatăl lor. Eu știu că viața ei nu e pentru mine și sunt fericită că am făcut alegerea corectă. Le doresc tuturor femeilor să își iubească bărbaţii și să se simtă iubite. Nu te gândi la mărimea portofelului, ci la cât de mare e inima!
