Îmi aduc aminte, acum cu multă greutate în suflet, cum soțul meu, Marius Popescu, îmi făcuse darul regal al zilei de naștere: la mijlocul petrecerii a sunat la mine o femeie cu o voce tremurândă, însărcinată.
Ilinca era fericită, căci găsise bărbatul cu care își dorea să-și clădească viața. Fiecare ieșire cu el era ca un vis împlinit, plin de lumină și voie bună. Îmi oferea buchete de trandafiri și cadouri mici, iar toate prietenele o invidiau, doar Bianca nu se abținea să repete:
El e cu tine pentru că are nevoie de bani, iar tu îi dai.
Eu nu țineam cont de vorbele ei și îmi savuram fericirea.
După șase luni de când îl cunosc, hotarî să-l prezint părinților. La început, tatăl meu, Vasile, visa să mă însor cu fiul partenerului său de afaceri, dar, în cele din urmă, el și mama, Maria, respectară alegerea mea și totul încurcă bine.
Într-un an ne căsătorim oficial. La nunta noastră, peste o sută de invitați, părinții mi-au oferit cadoul de nuntă: un apartament în inima Bucureștiului. Privind de pe etajul douăzeci, orașul se întindea ca un covor sub picioarele noastre, și păream că ținutul i-a devenit al nostru.
Tatăl găsi repede pentru soțul meu un post de rang în firma lui. Mai târziu, Marius a devenit adjunctul său și s-a ocupat de chestiuni importante. În timp, Vasile l-a apreciat, căci se descurca excelent cu toate sarcinile. Acum pot să dorm liniștit cu privire la viitorul firmei, că am un substitut demn, spuse el odată.
La început trăiam doar noi doi, călătorind des în vacanță în străinătate vizitam trei, chiar patru țări pe an. Însă părinții mei începuteseră să vorbească tot mai des despre copii, iar noi am început să ne gândim la un moștenitor.
De când am pornit pe acest drum, luni întregi au trecut și testeul rămânea mereu în aceeași stare, cu o singură linie. Ne-am neliniștit și am decis să mergem la doctor. Amândoi am făcut analize și s-a dovedit că eu am o problemă.
Am început tratamentul. Am stat în clinici scumpe, am căutat specialiști în Chișinău și Iași, fără să obținem vreun rezultat. Am încercat de câteva ori fertilizarea in vitro, dar fără niciun efect. Aveam deja treizeci de ani și, în loc de copil, mai rămânea doar un vis.
Așa am hotărât să sărbătorim împreună ziua mea. Din partea lui Marius au venit mama și sora, iar din partea mea au sosit părinții și doi veri.
La jumătatea ospățului, telefonul mi-a sunat brusc. În sală era gălăgie, așa că am ieșit afară. Un număr necunoscut vibra în buzunar. M-am gândit că poate e unul dintre prietenii mei, dar vocea de la fir nu mio recunoșteam.
Fata sa prezentat imediat și a spus:
Ilinca, te cunosc bine, așa că te rog să mă asculți și să rămâi calmă. Eu și soțul tău ne cunoaștem de mult și ne iubim; în curând vom avea un copil. El e fericit. Mia spus că nu poți să ai copii, așa că te rog să-l lași să plece cu mine, că doar alături de mine poate fi cu adevărat fericit.
M-am prăbușit aproape. Am adunat curajul și mam întors la oaspeţi, zâmbind forțat, căci bucuria mea se stinsese.
Când am rămas în pădurea de vorbă cu părinții, le-am povestit ce sa întâmplat. Atunci Marius a devenit ca o umbră, palid ca un zid de piatră, incapabil să explice. Vasile, furios, la dat afară pe stradă. Când am ajuns în fața blocului, îl găsisem pe el, beat, așteptând la intrare.
M-a convins că nu înțelege cum sa întâmplat. Spunea că fata la fermecat și că căuta o surogată pentru copilul nostru. A zis că a renunțat la ea. Lam crezut și lam lăsat să pătrundă în apartament. A doua dimineață am sunat la tatăl și iam spus că ne-am împăcat și că totul este în regulă, dar încă simțeam un fior de neliniște.
Acum, privind înapoi, mă întreb dacă ar trebui să-l las să plece cu acea fată, mai ales că în curând ar avea un copil. Îl iubesc și știu că voi suferi. Nu știu ce să fac.
