30 octombrie 2025
Astăzi am fost martor la un spectacol de lăcomie și de mică răzbunare ce mi-a adus în minte tot felul de amintiri din anii de facultate. În campusul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, pe lângă mesele de la cantină, circula șoptiri despre un bărbat pe nume Andrei, cunoscut de toate fetele din anul al treilea ca regele cu brățări.
Cu ce moștenire vrei să ne umpli, domnule Sultan, ca să alergăm prin campus ca niște prințese din serialele turcești? a chicotit Ioana, cu un zâmbet șiret.
Un fotoliu zdrobit și jumătate din blocul mamei, evident, a intervenit Ilinca, ridicând din sprâncene.
Un brățară frumoasă au început să se plângă la fiecare fată din anul al treilea, iar eu nu am vrut să le aud în chiuveta sălii de studiu când mă spălam pe mâini și verificam reflexia în oglindă ca să mă asigur că rujul și fondul de ten de pe prima zi încă rezistă până la sfârșitul celui deal treilea semestru.
Mulțumesc, am răspuns eu, deși era deja săturoasă discuția, dar politicos nu se renunță la bune maniere.
De unde vă iați toate astea? a întrebat o colegă din anul doi, care părea că abia se terminase primul ciclu de studii.
E lucru manual. Cadou de la un tânăr, exclusiv. Nu e metal prețios, dar e lucrat de mână, nu găsești altul așa, a arătat Daciana, încercând să arate că nu e doar o simplă bijuterie.
Eu am văzut deja două astăzi, a replicat o altă fată.
Serios? Poate ai confundat, poate ai văzut modele asemănătoare, a contrazis Daciana, băgânduse că Andrei nu a creat brățara de la zero, ci a luat un șablon de pe internet și a ajustat câteva detalii.
Un începător în bijuterii nu ar fi putut calcula și realiza totul fără un ghid clar, bazânduse doar pe intuiție.
Nu, este exact aceeași. Încărcată cu drag de colegul meu de la curs, a confirmat Ilinca. Nu e sărac, dar a găsit o idee drăguță, se vede că îi place.
Spune-mi despre el. Cum o cheamă? am întrebat.
Max, evident, a răspuns Ioana, zâmbind.
Lai văzut în persoană? am insistat.
Nu, dar Ilinca ne-a arătat poze când se lăuda, a continuat colega de anul doi, fără să observe schimbarea de ton a Dacianei.
Daciana și-a scos telefonul și a afișat fotografia pe ecran.
Acesta e Max? a întrebat o fată, iar Ioana a răspuns cu un tremur de frică în glas.
Nu te speria, nu-ți voi face nimic nici ție, nici Ilincăi. Dar cu Max, cred că discuția va fi altfel. Dacă vezi altă fată cu brățara aceea, spune-mi. Poate și el șia lăsat semnătură pe alte colete.
Nu știu pe nimeni. O văd doar când trece prin campus, pare să vină din anul patru, dar nu știu la ce facultate, a negat ea, clătinând din cap.
Bine, dacă mai întâlnești pe cineva cu brățara, dă-mi de știre. Eu sunt la anul trei, la economie, i-am spus.
Nu promit că mă vor asculta, dar dacă pot să ajut, vă voi transmite informația, a răspuns ea, iar apoi sa dovedit să aducă încă patru fete din diverse ani și facultăți la Daciana, ca și cum Andrei ar fi ales cu grijă să le distribuie fără să se intersecteze.
Pârțâitul brățișă la școală a început să fie remarcat de oricine, iar curioșii au început să se întrebe dacă nu cumva toate primeau completul săptămânii: luni eu, marți Tu, miercuri ea și așa până la sfârșitul săptămânii.
Atunci am fi șapte, a remarcat cu nonșalanță prima ană, Maricica, psihologă în formare, cu o reziliență tipică meseriei ei, nefiind nici supărată ca Ilinca, nici în căutarea unui punct slab ca Daciana.
Ancuța, din anul patru, a sunat deja mamei, celor trei surori, celor doi frați și chiar mătușii de grad trei, plângând despre natura bărbaților ca și cum ar fi un fenomen natural.
Fetele nu și-au pus pretenții unul altuia, căci fiecare nu știa de existența celorlalte patru. Întâlnirile săptămânale le justificau cu programul încărcat al lui Andrei la job și cu propriile curse și joburi de noapte. Așa că o întâlnire în persoană pe săptămână părea rezonabilă.
Totul a început de la începutul anului universitar, de când Andrei sa mutat în Iași pentru un nou post la compania de IT. Ce să facă acum cu toate aceste brățări? Nu era de gând să-l lovească fizic, dar trebuia să-i pună pe cap un pic de rușine.
Nu îl batem, dar îl putem umili, au hotărât fetelor în cor.
Maricica, considerată neclintită, a primit rolul de execuție, organizând o întâlnire surpriză pentru Andrei în cafeneaua Micul Țeavă de lângă biblioteca centrală. Fiind ziua ei, nu a trebuit să aștepte mult.
***
Micuțule, salut! De mult nu neam văzut, la întâmpinat Andrei la intrarea cafenelei, cu un zâmbet larg.
Fata la strâns la piept și la tras de mână spre ușa deschisă, spunând să nu stea pe frig.
Înăuntru, la prima masă, îl așteptau deja patru aleși, fiecare cu brățara proaspătă pe încheietură.
Intră, eroul de poveste, și spune-ne cum ai ajuns să trăiești așa, a spus șăcâțat Daciana când Andrei a început să bâlbâie.
Mă întreb cum poți să te căsătorești cu toate noi, când legea permite o singură soție. Credeai că ești atât de irezistibil că vom forma un harem? a replicat Ioana, fluturând un cuțit de bucătărie ca și cum ar fi vrăjit aerul.
De fapt, am planificat să mă căsătoresc cu cea care îmi va naște un fiu. Pentru noi bărbații, a avea moștenitor și a păstra numele de familie e esențial, a răspuns Andrei, fără să-și dea seama că îl ascultau cu ochii mari.
Ce moștenire nea lăsat, domnule Sultan, ca să alergăm să dăm naștere, ca în serialele turcești? a zâmbit Ioana.
Un fotoliu zdrobit și jumătate din blocul mamei, evident, a adăugat Ilinca, și a adăugat că ești eroul orașului nostru, o să postez videoul la ora 20:00 pe rețelele sociale și în grupul universității.
Nu ai dreptul, a strigat Andrei, cu ochii roșii.
Am dreptul. Filmarea în locuri publice e permisă, nu contează dacă vrei sau nu. Fața ta e ascunsă, dar eu mă voi strădui să fac să se știe cine ești, fără să te urmăresc personal, a răspuns Maricica, calmă, și a adăugat: Îți recomand să mergi la psiholog, căci ai nevoie de o cuculă să te trateze.
În loc să îți dai un copil, poți să-ți implantezi un păr și să faci un fiu în fiecare an. Mai bine să nu te încurci cu noi, a încheiat Ioana, aruncând accidental o ceașcă de cafea fierbinte peste Andrei, ca o mică răzbunare improvizată.
După incident, înșelăciunile lui Andrei au ieșit la iveală, iar reputația lui sa spulberat în orașul de 300000 de locuitori. Zvonurile circulă repede în Iași, iar Andrei nu mai găsește fetițe în haremul său; poate doar dacă se mută întrun alt oraș pentru muncă.
Pe de altă parte, Ioana, Maricica, Ancuța, Ilinca și Daciana au rămas prietene apropiate și și-au găsit alți băieți mai demni decât Andrei. Așadar, chiar dacă totul a început cu o brățară unică, sa terminat cu ceva mult mai sănătos pentru toate.
Închei această însemnare cu gândul că, uneori, micile înșelăciuni pot deveni lecții mari și că a nu te lăsa manipulat de promisiuni deșarte este cheia pentru a merge mai departe fără regrete. Lesson learned: nu-ți încredința inima unui sultan fără să-l cunoști cu adevărat.
