Prietenul meu din greșeală i-a arătat soacrei mesajele mele
Ce mia spus mama că eu sunt un soț proastă? Andrei stătea în mijlocul bucătăriei, cu telefonul în mână, fața-i roșie de furie.
Loredana se întorcea de la aragaz, unde prăjea cârnați. O picătură de ulei a picurat pe podea și a început să sfârâie pe parchetul laminat.
Ce? Despre ce vorbești?
Mama tocmai ma sunat. A zis că știe tot ce se întâmplă între noi. Că nu te apreciez, că mă comport ca un copil și că a scos totul la lumină.
Andrei, nu iam spus mamei tale nimic. Nam vorbit nici măcar o săptămână.
Atunci cum știe de certul nostru de la pescuit? Îți povestisem ieri!
Loredana a închis aragazul și și-a șters mâinile pe prosop. Inima ia început să bată cu putere. Despre pescuit nu spuse nimic nimănui, în afară de
Am scris Sânzianei a zis încet. Doar ei. În chat.
Și ce, Sânziana acum îi spune mamei mele cum nedescurcăm?
Nu poate fi. Sânziana e cea mai bună prietenă, nar face așa nici în vis
Telefonul Loredanei a sunat. Era soacra. Sa uită la soț, el a dat din cap să ia.
Alo, doamna Nicuță?
Loredana, trebuie să vorbim serios. Poţi veni azi?
Ce sa întâmplat?
Mai bine la față în față. E important, foarte important.
Loredana a acceptat și a pus căștile la ureche. Mâinile iau tremurat. Cum a putut soacra să afle ce ia scris Sânzianei?
Mă duc la ea ia zis soțului. Trebuie să clarificăm.
Andrei a încuviințat, dar arăta îngrijorat. Trăiseră împreună cinci ani, fără drame majore. Soacra, Nicuța, era mereu stânca lor. Autoritară, convinsă că nimeni nu merită fiul ei, intervenea la tot pas. Loredana încerca să fie politicoasă, dar uneori cedea și își scoatea supărările la Sânziana, colega ei de la facultate.
Sânziana era singura persoană cu care Loredana își putea descărca frustrarea: despre soacră, soț, viață. Prietenie de quinze ani, au trecut prin primele iubiri, au fost dămui de nașa una alteia. Sânziana știa totul, absolut tot.
Și acum toate acele informații au ajuns la doamna Nicuță.
Loredana sa îmbrăcat și a plecat spre apartamentul soacrei. Aceasta locuia întrun bloc vechi de trei camere din sectorul 2, acolo unde Andrei fusese copil. Văduva de zece ani, șiși dedicase viața fiului, crezând că are dreptul să-i controleze fiecare mișcare.
Nicuța a deschis ușa, cu fața serioasă, impenetrabilă.
Intră. Vrei o ceașcă de ceai?
Nu, mulțumesc. Ce sa întâmplat?
Soacra a pășit în sufragerie, sa așezat în fotoliul ei preferat, iar Loredana a rămas în picioare.
Stai, nu sta ca un stâlp.
Loredana sa așezat pe marginea canapelei. Nicuța o privea cu un privire grea.
Știam că nu ești sinceră cu mine. Zâmbești, clipești, dar în spate vorbești altceva.
Nu înțeleg la ce vă referiți.
Citește asta a înmânat soacra telefonul.
Pe ecran era deschisă conversația Loredanei cu Sânziana. Loredana a recunoscut mesajele, cuvintele ei, a derulat în jos, tot mai departe. Reclamații la soacră, la telefonările ei de zece ori pe zi, la mâncarea ei criticată.
De unde ai asta? a șoptit Loredana.
Sânziana a fost la mine ieri. A intrat să mă cunoască, am băut ceai, am arătat poze și a văzut chatul. A zis că vrea să ştie ce gândeşti cu adevărat despre mine.
Loredana a simțit cum sângele ia părăsit fața. Sânziana. Prietenă de nădejde. De ce?
Doamna Nicuță, e o corespondență privată. Oricui îi trebuie să-și descarce supărările. Nu înseamnă că nu vă respect.
Respect? Nu, nu e. Aici scrie că sunt o bătrână enervantă, că ar trebui să plec la sora mea în sat și să nu vă mai tulbure viața. Că Andrei e băiatul mamei, care se teme să-i spună nu.
Am scris din furie. Toţi avem momente slabe.
Momente slabe? Aici sunt sute de mesaje, ani de ură, de prefăcută drăguță.
Loredana sa ridicat.
Nu v-am urât. Doar mam săturat de presiunea voastră și am vrut să vorbesc cu cineva.
Acum spuneți întregului cartier a replicat soacra, ridicânduse și am arătat conversația tuturor cunoscuților mei.
Ce?
Pentru că mai umilit pe din spate, acum vei simţi ce înseamnă să fii umilit.
Loredana a prins geanta și a ieșit prin scara blocului, călcând pe trepte, lacrimile iau înmuiat vedetele. A încercat să pornească mașina, dar cheia îi sărea din palmă.
Sânziana. Cum a putut? De ce?
Loredana a format numărul prietenei. Sunete lungi, nesfârșite. În sfârșit, Sânziana a răspuns.
Salut, Loredică! Ce faci?
Cum ai putut?
Ce am putut? Despre ce vorbești?
Nu te prefaci! Miai arătat soacrei conversația noastră!
Sânziana a tăcut un moment.
Ah, da. Întâmplarea a făcut să se întâmple.
Întâmplarea? Ai mers la ea ca la un plan!
Am vrut să-l cunosc pe mama lui Andrei, nu-i rău? Am arătat poze, a văzut chatul, nu a fost intenționat.
Nu-mi minți! De ce ai făcut asta?
Obosită am fost. 15 ani mă plângi, de la părinți la colegi, de la şef la soacră. Ma săturat.
Dacă te sătură, spunemi, nu o face în spate!
Nuam vrut să te rănesc.
Dar ai făcut.
Sânziana a atins telefonul, apoi a lăsat să cadă liniștită.
Loredică, cred că trebuie să încheiem. Nu mai pot să fiu perna ta de plâns.
Loredana a rămas în mașină, cu ecranul stins și lumea se destrăma în jur. Soacră, prietenă, soț, toţi înnebuniţi.
Andrei a pornit mașina și a ajuns acasă. Loredana a intrat în hol.
Ce sa întâmplat?
Sânziana a arătat chatul. Conștient.
De ce?
Nu ştiu. Că a obosit să fie perna mea.
Andrei a îmbrăţiat-o. Loredana a plâns pe umărul lui.
O să fie bine a zis el. Vom rezolva.
Mămicata a arătat totul tuturor. Acum toată lumea știe ce am scris.
Ce anume?
Loredana sa îndepărtat și la privit.
Diverse chestii: căți fac de greu, că te comporţi ca un copil, cămi este greu.
Andrei a încruntat.
Deci ai ventila la prietenă totul?
Nu tot timpul. Când e greu.
Și ce ai scris exact?
Acum nu e momentul.
Nu, e momentul. Vreau să știu ce spui pe la spate.
Loredana a mers în sufragerie, sa așezat pe canapea. Capul îi pulsa. Andrei sa așezat în față.
Aștept.
Scriam că ești prea legat de mama ta, că nu îţi permiţi să-i spui nu. Țiaţi pierdut libertatea când mama vine, devii alt bărbat.
Alt bărbat?
Da. Îţi schimbi atitudinea. Țiaţi amintit de tapetul din dormitor? Am decis împreună, dar ea a zis că e fără gust și tu ai acceptat. Am pus tapetul ei.
Andrei a tăcut.
Sau când voiam să mergem la părinţi la aniversarea tatălui, mama a zis că e ziua ei și trebuie să fim cu ea. Nici măcar să amânăm.
Ziua ei nu se amână a răspuns Andrei.
Puteam sărbători altă zi! 60 de ani, o zi importantă!
Mama mea e mai importantă.
Loredana la privit.
Așa ai spus chiar acum. Şi apoi te plângi că îi scriu prietenei.
Prietenelor de odinioară, se pare.
Da, de odinioară.
Tăcerea a căzut în cameră. Întunericul se lăsase afară, se lăsa seară. Cârnaţii din tigaie înghețaseră.
Telefonul Loredanei a sunat din nou. Număr necunoscut.
Alo?
Este Loredana? voce femeie, necunoscută.
Da, sunt eu.
Mă numesc Tamara Ionescu, prietena doamnei Nicuță. Ea mia arătat corespondenţa voastră.
Loredana a închis ochii.
Și ce?
Vreau să vă spun că aveţi dreptate. Nicuța este prea autoritară, se bagă în toate. O cunosc de 30 de ani, e bătrânică. Deci nu vă stresaţi, sunteţi om normal, vă descărcaţi.
Mulțumesc, nu ştiu ce săspun.
Prietena ta, Sânziana, e o altă poveste. Sa dus săți arate conversaţia, a fost răutăcioasă. Nu ar trebui să mai vorbeşti cu ea.
Nu o voi face.
Așa e bine. Ai grijă de tine.
Tamara a închis. Loredana sa uitat la soț.
Prietena mamei tale a sunat. A zis că am dreptate cu Nicuța.
Andrei a ridicat sprâncenele, surprins.
Tamara Ionescu? Ciudat, mereu a luat partea mamei.
Se pare că și prietenii ei văd că exagerează.
Telefonul a sunat încă câteva ori în acea seară: vecine, rude de la țară, cunoștințe ale soacrei. Unii o criticau pe Loredana, alții o apărau. O femeie o numea nefericită, alta spunea că și ea a suferit de la o soacră.
Oprește telefonul a spus Andrei. mâine rezolvăm.
Loredana a făcut așa. Au mâncat în tăcere, sau culcat. Somnul nu a venit. Stătea pe perete, privind tavanul, reluând totul în minte.
Sânziana fusese prietena ei de cincisprezece ani. Au trecut prin multe împreună: prima iubire, nunta, pierderea copilului. Acum, însă, Sânziana a dus conversația la soacră și a arătat-o. De ce?
Dimineaţa, Loredana sa trezit cu ochii umflaţi, capul greoi. Andrei mânca la bucătărie.
Bună dimineața. Cum ai dormit?
Rău.
Și eu. Credeam săne întâlnim cu Sânziana și să clarificăm.
Nu am ce săi spun.
Dar nu aruncăm o prietenie de cincisprezece ani în gunoi.
Ea a aruncat, nu eu.
Andrei a tăcut, terminând cafeaua.
Am sunat la mama ta. Iam zis că a greșit arătând toate mesajele.
Ce a răspuns?
A zis că avea dreptate, că tea insultat și sa apărat.
Desigur.
Loredică, poate ar fi trebuit să nu scrii așa.
Ce ai spus?
Îţi spun că a scrie lucruri rele despre oameni e periculos. Mai devreme sau mai târziu iese la iveală.
Deci eu sunt vinovată?
Nu așa.
Dar tu spui că eu sunt vinovată! Prietenul meu a trădat, mama mea a făcut o pălărie publică, iar tu crezi că eu am greșit!
Eu doar spun că trebuia să fii mai precaută.
A fost conversație privată! Am dreptul sămi descarc supărările la prietenă!
Ai. Dar consecințele există.
Loredana a plecat în baie, sa spălat cu apă rece, încercând săși recapete calmul. Soțul nu era de partea ei, ca de obicei, când e vorba de mama.
Un sunet la ușă. Loredana a privit pe doormă. Sânziana.
Nu deschide a spus Andrei, apropiinduse.
Nu o voi face.
Loredică, deschide! Trebuie să vorbim! bătea Sânziana în ușă.
Pleacă. Nu am nimic de spus cu tine.
Te rog! Vreau să explic!
E prea târziu.
Nu am vrut să se întâmple așa!
Ai mers la soacra mea și iai arătat mesajele. Cum a fost din întâmplare?
Sânziana a tăcut, apoi a vorbit încet:
Credeam că dacă Nicuța va înțelege ce simţi, o să se oprească.
Loredana a deschis ușa. Sânziana stătea la prag, cu ochii roșii.
Credeai că asta va funcționa?
Voiam să ajut. După atâtea ani de plângeri, mam săturat.
Oamenii ca Nicuța nu se schimbă! Se înrăutățesc dacă îi ciupi!
Nu mam gândit la asta. Iartă-mÎn cele din urmă, Loredana învăță că iertarea începe cu ea însăși și viața își reluă cursul, cu speranța unui nou început.
