Nu voi putea să te iubesc
Doina iubea pe Mihai cu o pasiune atât de adâncă încât ierta toate greșelile lui.
S-au căsătorit când Doina era încă o fetiță. Abia răsărise prima șaptesprezece. Din când avea paisprezece ani, Doina îl urmărea pe Mihai prin străzile din Iași, încercând să pară mai matură. La început el nu îi arunca niciun ochi, era prea mic pentru el. Apoi a crescut, a înflorit și a devenit o frumusețe de neuitat, iar Mihai a hotărât că nu poate refuza ceva ce se scurge natural spre el.
În vremea aceea Mihai avea douăzeci și patru de ani, Doina optsprezece. S-au ivit o relație ciudată, stranie, cu reguli ascunse.
Mihai dispărea câteva zile, nu răspundea la telefon și nu mai dădea semne de viață. Părea că se plimbă printr-un vis fără sfârșit. Apoi reapărea ca și cum nu ar fi fost nicăieri, iar Doina îl aștepta mereu, cu lacrimi în ochi. El îi spunea că o iubește doar pe ea, dar sufletul lui era liber, ca un vânt care nu se oprește.
Doina spera că, într-o zi, el se va schimba și o va iubi la fel de intens cum o iubește ea.
Doina avea un prieten, Dorin, cu care se jucau din grădiniță, locuiau în aceeași curte și apoi la aceeași școală.
Dorin iubea în secret pe Doina, dar știa că ea îl vede doar ca pe un prieten. Îi apăsa inima să vadă că merită ceva mai mult, că merită tot ce e mai frumos. Dacă Doina i-ar fi răspuns cu același sentiment, Dorin ar fi făcut orice pentru ea, dar înțelegea că nu va fi așa. Iubea pe Mihai ca pe un vrăjitor ce i-a prins inima. Așa că nu se strecură în calea lor, rămâneau mereu în umbră, aproape.
De fiecare dată când Mihai dispărea sau declanșa o ceartă fără motiv, Doina plângea în brațele lui Dorin.
De ce mă tratează așa? Îl iubesc atât de mult…
Poate ar trebui să încetezi să-l iubești? îi murmura Dorin, nervos.
Nu pot, nu înțelegi
Dorin înțelegea perfect! El însuși ar fi renunțat la dragostea față de Doina, dar nu-i era permis, așa că nu-l contrazicea și simțea durerea ei.
Mihai devenea tot mai necontrolabil. Începea să bea mult și flirtează cu alte fete. Doina, cu inima nebună de îndrăgostită, se aruncă în cea mai absurdă nebunie o sarcină. Credea naïf că un copil va repara totul, că Mihai va crește, își va asuma responsabilitatea și că va iubi din nou pe Doina și pe micuțul lor.
La nouăsprezece ani, Doina rămâne însărcinată. I-a spus lui Mihai, dar nu a văzut bucurie în ochii lui.
Probabil ar trebui să ne căsătorim, nu-i așa? a șoptit, jenată, de parcă nu se vedea burtica.
Să vedem a răspuns el cu o sprânceană ridicată.
De ce a decis Mihai să lege destinele lor cu o căsătorie rămâne mister. Poate credea că va ieși ceva bun, poate nu a gândit că poate renunța.
Doina a fost cea mai fericită mireasă. Pentru Dorin, însă, ziua a devenit un adevărat doliu. O privea pe Doina, strălucind de speranță, și dorea să o fure, să o țină în casă și să nu o lase să vadă că Mihai nu e demn.
Totuși, nu a făcut asta. A pretins că îi dorește fericire alături de viitorul soț, în timp ce își umplea paharul ca să uite.
Doamna și Mihai au avut un băiat, pe Andrei. La început, Mihai s-a străduit să fie tată și soț bun. Nu mai dispărea, mergea mai rar la petreceri, ajuta la treburile copilului și nu se certa cu Doina.
Dar curând a realizat că viața aceea nu-i era potrivită. Când Andrei avea un an, Mihai a căzut din nou în viciu. A dispărut trei zile, lăsând-o pe Doina să sune la morgă, la spital și la toți prietenii lui.
Dorin a fost alături, stând cu Andrei în timp ce Doina căuta pe Mihai prin cartierele întunecate. A depus și o plângere la poliție, iar Mihai s-a întors în sfârșit.
Doina striga, plângea și cerea explicații.
Nu am de ce să-ți răspund, a țipat Mihai, intrând în bucătărie. Andrei plângea, iar tatăl lui nu-l asculta. Era prea beat pentru copil.
De atunci Mihai nu a mai jucat de-a ascunsul. Pleca și se întorcea, iar Doina îl primea mereu, sperând că se va schimba.
Când Andrei avea trei ani, Mihai a plecat pentru totdeauna. Prima dată a dispărut, iar Doina a crezut că s-a rătăcit din nou. După ce a luat băiatul de la grădiniță, a văzut că nu mai era nimic al lui în casă.
În tumultul gândurilor, a primit un mesaj:
Voi cere divorțul singur, nu mă aștepta!
Doina a strigat în disperare, nu voia să trăiască. Dorin a venit imediat, a stat cu ea o zi întreagă, a îngrijit pe Andrei și a vegheat să nu facă nicio prostie.
Când Doina și-a revenit puțin, Dorin a rostit:
Atunci. Voi fi eu soțul tău și tatăl lui Andrei.
Doina l-a privit și a clătinat din cap.
Îmi pare rău, nu te iubesc. Te iubesc doar ca pe un prieten și îți mulțumesc pentru ajutor, dar ca bărbat nu te pot accepta.
Știu, a răspuns Dorin, te iubesc și ca pe altceva și nu te voi lăsa să suferi din nou.
Cuvintele i s-au pierdut în aer. Doina, zdrobită, a încuviințat să rămână lângă el.
Dorin nu a clintit. A fost mereu lângă Doina, fără să forțeze nimic, îngrijind pe Andrei ca pe propriul său fiu. Doina a observat că nu va găsi altă variantă mai bună; nimeni nu i-a iubit copilul așa cum a făcut Dorin, nimeni nu a avut grijă de ea ca el.
A cedat, nu din dragoste, ci din neputință.
Dorin a plutit pe un nor de fericire când Doina a acceptat să se căsătorească cu el. Prima dată când Andrei l-a strigat tata, Dorin a lăcrimat.
Totul a evoluat frumos, familia lor a devenit un model de fericire în cartier. Uneori, Dorin simțea că Doina îl iubește ca pe un bărbat, alteori îl cuprindeau temeri: poate Mihai va apărea din nou? Poate Doina îl va lăsa pe Dorin și va reveni la fostul soț?
Trăia între două focuri, bucurându-se de fericire și trezindu-se noaptea din coșmaruri.
Într-o zi, coșmarul s-a materializat. Andrei împlinea șase ani. Doina și Dorin i-au organizat un petrecere strălucitoare: salturi în centrul de trampolin, apoi tort și cadouri în casă.
În momentul în care Andrei a suflat lumânările, s-a auzit o bătaie la ușă.
Cine a venit să-l felicite? a zâmbit Doina.
Eu deschid, a spus Dorin.
Fără să privească prin judet, a deschis și a simțit cum frica se strecoară cu tentacule lipicioase în inima lui. În prag stătea Mihai, ținând un iepuraș de pluș ciudat.
Văzându-l pe Dorin, a chicotit:
Încă la fel lângă tine? Unde e băiatul meu? Am venit să-l felicit.
Ce s-a întâmplat, Dorin? a strigat Doina, ieșind din bucătărie, și s-a înfiorat. Andrei a sărit în față, apoi s-a oprit.
Salut, a zâmbit Mihai. La mulți ani, fiule!
Andrei s-a uitat întâi la Mihai, apoi la Dorin.
Tata, cine e el? l-a întrebat pe Dorin.
Mihai s-a întunecat. Nu se așteptase la asta.
Tata, deci
Dorin, du-te cu Andrei, a spus Doina, uscată.
Doa a început să rostească, dar a rămas fără cuvinte.
Privirea lui Mihai a revenit, ca și cum o vrajă s-a reaprins. Dorin știa că nu va da copilul înapoi. Era tatăl său, nu o greșeală.
Dorin juca cu Andrei în cameră, unde erau multe cadouri din care să aleagă.
Însă inima lui Dorin era agitată. Gândea la ce se petrecea în afara ușii, aștepta ca Doina să-i spună să plece. Se temea și spera.
Doina a intrat, mâinile îi tremurau, zâmbetul era forțat.
Cum vă simțiți? a întrebat.
Ne jucăm! a răspuns Andrei. Unchiul a plecat?
A plecat. Am suflat lumânările, dar nu am mâncat tortul!
Da! a exclamat sărbătoritul și a alergat spre bucătărie. Dorin i-a prins cotul Doinei și a privit-o în ochi.
Ce faci? a zâmbit Doina. Hai, nu lăsa pe Andrei să zdrobească tot tortul, că altfel ne vom rupe dinasta la dentist.
Doa
Femeia l-a îmbrățișat pe soțul ei și l-a sărutat.
Nu se va întoarce. Nu-i trebuie lui Andrei, are un tată adevărat.
Tu?
Eu? Eu am nevoie doar de tine.
Dorin a zâmbit, apoi a luat-o pe Doina de mână și au mers în bucătărie.
Poate că acea pasiune nebună nu a dispărut total, poate că în inima Doinei a rămas ceva, dar tinerețea impulsivă s-a transformat în înțelepciune. Iubirea lui Dorin a topit gheața din inima fetei naïve, și Doina a știut că, în acel moment, era fericită ca niciodată. Iubirea irezistibilă a rămas în urmă, fără să lase amintiri plăcute.
