Anca știa totul. Desigur, știa, că navea doar douăzeci de ani și nici măcar treizeci
Anca era sătulă să fie singură, să tragă singură coșul de pe cap.
Ion, de ce sunt așa? Ce nu e în regulă cu mine? Poate că sunt încăpățânată, poate miroase rău sau sunt prea insistentă? Sau poate, dimpotrivă, nu dau destulă dragoste și afecțiune. Ce este greșit la mine?
Toţi cei din jur bogaţi, săraci, groşi, slăbiţi, cei ce bem, cei frumoşi, cei mai puţin frumoşi au o viaţă personală. Toţi. Iar eu nu am nimic.
Ascultă, Anco nu râde, dar bunica îmi spunea că există ceva, nu ştiu cum să-l numesc coroana fecioriei
Hai să nu te glumeşti, răspunse Anca, ridicând din umeri, trăim în Evul Mediu, nu?
Nu crezi? exclamă Mara, sărind din scaun, la verișoara mea de gradul trei bunica a rupt acea coroană.
Ce bunică? întrebă Anca, calm, doar ca să poată răspunde.
O să sun imediat pe Nadia, sora mea, cea cu care iau luat coroaana, și îţi voi spune tot ce ştiu.
După zece minute, Mara scria ceva pe o șervețelă, muşcând vârful limbii.
Bine, bine, Nadia, mulţumesc. Ce faci? Încă vrei să te căsătoreşti? Ce? De ce nu? Şi Ghenă? Ah, a dat cămăşile. Bine, vin imediat închisese telefonul şi tăcu.
Ce sa întâmplat? întrebă Anca.
Ce? Nu de fapt, da, sa întâmplat. Trebuie să cumpăr iarăşi un cadou de nuntă, sora mea se căsătoreşte a cincea oară. Se pare că bunica a scos destul de tare acea coroană Iată adresa, vii?
Anca ridică din umeri. În cele din urmă plecă, dar bunica, dândui o întorsătură, o trimise înapoi cu mâna goală.
Nu ai nicio coroană.
Cum să nu? Eu
Ce ai făcut? Ai ales bărbaţi greşi? Primul ţia părăsit pe copil în braţe, a promis, dar era căsătorit.
Şi nu ştiai? Credeai că e ceva în tine? Tot aşaa fost, dar el era un şmecher, a lăsat totul în tufișuri nu contează, cu el viaţa sa terminat.
Cum?
Nu e treaba ta, nu e omul tău.
Al doilea tot nu e al tău? râse Anca.
Nu e al tău, confirmă bunica, şi al treilea nici.
Ce al treilea? Nu am pe nimeni
Nu, nu e aşa
Atunci când apare al meu? Va apărea?
Va apărea când nu te aştepţi. Va fi al tău, dar nu în totalitate E o fată, nu poţi face nimic, dar credeţi că e de încredere, că vei găsi fericirea ta alături de el Poţi săl iei în întregime, dar trebuie să aştepţi, să nu te grăbeşti.
Gândeștete la prietena ta trebuie să meargă la doctor, iaş dăi nişte plante, să bea şi să vadă un ginecolog Spunei să nu mai scuture spunei că bunica a cerut să-i transmit mesajul.
Această discuţie a avut loc cu mulţi ani în urmă. Descurajată să îşi găsească fericirea, Anca a furiat la bunicavrăjitoare. Tot ce bunica a spus sa adeverit.
Al treilea bărbat a apărut, dar cuvintele bunicii iau alunecat din memorie. Era un om bun, se ţinea de copilul ei, dar mereu se întâmpla ceva, se pierdeau în gânduri şi plecau, dispăreau fără să explice.
Apoi Anca a întâlnit pe Yura. Nu ştia la început că e el, acelaşi Yura. Apartamentul vecin a rămas dezolant ani de zile. Când Anca sa mutat cu fiica ei, nu trăia nimeni acolo; vecina, mătuşa Cătălina, spunea că proprietarul se plimbă pe tură, se întoarce la mamă.
Întro zi, curioasă, Anca a deschis ușa alăturată şi a dat peste un bărbat care lipsea tapetul în apartament. A plecat încet, lăsândul pe proprietar să se întoarcă. Prima lor întâlnire a fost în hol, o săptămână mai târziu. Uşile erau aşa de prost făcute că dacă una se deschidea, cealaltă rămânea blocată; trebuia să închizi prima.
Anca a întârziat la muncă, a încercat să deschidă ușa şi na reuşit. Vecinul sa scuzat repede, a închis apartamentul şi Anca a auzit paşi uşori. Apoi a blocat ieşirea vecinului. Încă de pe parcă sau întâlnit pe locul de joacă, vecinul ia lăsat să deschidă prima ușă.
Când Yura a ajutat pe Cristina să ridice bicicleta, Anca ia făcut plăcinte şi ile-a dus. În parc, Yura avea un fiu de vârsta Cristei, copiii sau împrietenit și au mers să se balanseze pe leagăne, iar Anca și Yura stăteau de vorbă.
După şase luni, Yura a invitat-o la o întâlnire, apoi ia prezentat familia. Au început să locuiască împreună, dar înainte a povestit despre trecutul său.
Anco nu sunt un tânăr de douăzeci de ani, nu sunt un băţ de lemn, sunt bărbat, Anco. Sunt adult, cu opinii şi caracter. Îţi promit, dacă vei locui cu mine, nu te voi înşela, voi face toate treburile de bărbat, voi ajuta, ştiu să câştig, nu beau, nu fumez. Nu am obiceiuri rele. Promit să te respect, să te preţui Anco iartă-mă, nu pot să te iubesc cum aş vrea, am încercat.
Nu ești o piatră rece, am sentimente pentru tine, doar nu cele pe care le aş vrea nu ştiu ce să fac.
Eşti așa de nenorocit? Unii mă numeau cireașă de ghinion de aceea îţi explic totul, ca să nu crezi că mă prefac.
În tinereţe mam îndrăgostit de o fată era caldă lângă ea, mă simteam bine. Nu a mers ea mă vedea doar ca pe un prieten, iar eu nu am reuşit să o fac să mă iubească. Am avut şi alte femei, mai frumoase, mai inteligente, dar nici una nu a fost potrivită.
Poate ar fi trebuit să vorbesc cu ea? întreabă Anca, cu greu.
Vorbeam, credeai că sunt un nebun care suferă, un cerb? răspunde Yura, explicăi pas cu pas de ce trebuie să fim împreună, spunei te iubesc ca pe un jurământ. Nu sa plâns, doar a cerut să îl asculţi. Ea, proaspătă de despărţire, ia spus că tot timpul a fost prietenă, chiar și cu fratele ei.
Mai înţeles? a întrebat El. Numi pasă dacă nu mă iubeşti, dacă numi pasă.
De ce mai părăsit pe Inna? a întrebat el.
Pentru că nu o iubeam. a răspuns ea.
Şi? a întrebat el, e frumoasă, inteligentă, veselă, nu poţi să nu o iubeşti.
Am înţeles a zis ea, nu te pot iubi, nu pot trăi cu cineva ce nu mă iubeşte.
Atunci Yura sa căsătorit. Nu a trăit ca un schelet, a băut, a râs, a trăit ca orişti. Dar când a început să se gândească la femeia pe care o iubea, dragostea ia devenit un blestem. Se simtea ca un om lovit de o armă, incapabil să aducă fericire unei femei.
Oamenii cred că fericirea e cu ochii, nu cu urechea spunea el, dar nu pot minţi pe nimeni.
Vrei săţi decizi singură dacă poţi trăi fără pasiuni mari? ia cerut. Nu răspunde, gândeşte.
Anca a gândit și, o săptămână mai târziu, a cunoscut familia lui Yura. Oamenii erau veseli, plini de viaţă, iau primit pe ea și pe fiica ei cu căldură. La început se temea că va fi tratată ca pe o înlocuitoare, dar totul a decurs perfect.
Anca nu a regretat niciodată că sa căsătorit cu Yura; el a fost de încredere, a rezolvat toate problemele ei. Ea a încercat să nu se gândească la pasiune și la dragoste, iar viaţa lor a fost bună. Doar câteva ori pe an prindea Anca privirea rătăcită a soţului, parcă îşi amintea de altcineva, dar nu a schimbat relaţia lor.
Şi iarăşi, acel privire.
Îi părea rău? Dacă îţi pui mâna pe inimă, fiecare femeie visează la momentul în care bărbatul se schimbă pentru ea. Anca sa căsătorit nu din dragoste mare, dar sa obișnuit şi a învăţat să iubească. El era un soţ ideal, dar acel privire înceţoasă nui era drag.
Yura privea pe Anca care spăla ferestrele primăverii, soarele îi încălzea spatele, cânta încet. El intră în cameră şi o privea cu admiraţie. Simţea că e liber, călătorit, că a găsit pe cea pe care o iubea, şi se bucura să fie acasă.
Ce sa întâmplat, Yura? întrebă Anca.
Nimic, totul e bine, răspunse el, şi nuţi poţi imagina cât de bine e totul.
Yura o sărută pe Anca, iar ea înţelege că, acum, el ia arătat cât de mult o iubeşte.
Nu a minţit bătrâna, gândise Anca, mia spus să aştept.
Bună dimineaţa, dragi mei! Să zboare iubirea voastră, dacă încă nu aajuns la voi, prin fereastra inimii voastre. Dacă este deja lângă voi, preţuiţio. Vă îmbrăţişez, trimit raze de căldură şi optimism. Întotdeauna a voastră.
