Valentina Petre își aranjează cu mâinile tremurânde fețele de hârtie sub vază și aruncă o ultimă privire la ceas. Mai rămân mai puțin de o oră până la sosirea invitaților, iar ea nu reușește să se liniștească. Ziua de comemorație a celor şaizeci de ani este un eveniment important și vrea ca totul să fie perfect.
Sânziana, ești aproape? strigă dinspre bucătărie, unde se aude zgomotul vaselor.
Da, mamă, termin salatele! răspunde fiica. Tu ar fi bine să-l verifici pe Costel, că pleacă să cumpere apă minerală.
Valentina începe să oftă și se îndreaptă spre camera ginereului. De zece ani de când trăiesc sub același acoperiș, nu s-a obișnuit cu firea lui lenă. Totul pentru el e acumacum și dezvăluiete. Chiar acum Costel stă în faţa calculatorului și citește ceva cu atenţie.
Costel, trebuia să mergi la magazin încearcă să sune Valentina blând, dar firea ei iritată i se strecoară prin cuvinte.
Dada, soacră, ies deja răspunde el fără să se întoarcă, continuând să dea click mouseului.
Oaspeţii vin în curând.
O să reuşesc, nu vă faceţi griji.
Ieşi din camera lui și îşi strânge din dinţi dinţii. Mereu aceeaşi poveste. Dacă nu ar fi fost Sânziana, de mult ar fi închis uşa pentru ginere. Trăiesc împreună de zece ani, dar nu se vede niciun progres. Promite mereu că îşi va cumpăra o locuinţă, dar nu există niciun final la aceste promisiuni. Cel puţin, o nădăjduiea este nepoata Călina, singura bucurie a bunicii.
Bunico, și tortul? întreabă Călina, în vârstă de doisprezece ani, ca şi cum ar fi citit gândurile bunei.
Va fi, drăguţică, va fi. Tatăl tău trebuie săl ia de la cofetăria.
Călina ridică sprâncenele:
Şi nu o să uite? Ieri a sărit peste antrenamentul de înot, deşi ne promisese că mă va duce la bazin.
Valentina o mângâie pe cap:
Nuţi face griji, îi voi aminti. Hai săţi pui rochia frumoasă pe care am cumpărat-o săptămâna trecută.
După ce Călina pleacă, Valentina revine la ginere:
Costel, nu uita de tort. Lam comandat de la Colțul Dulce de pe bulevardul Ștefan cel Mare.
Țin minte, ţin minte răspunde el, agitânduşi mâna. Mai întâi apa minerală, apoi tortul. Va fi totul la punct!
Cincisprezece minute mai târziu Costel îşi lasă calculatorul, îşi pune geaca şi se îndreaptă spre uşă.
Costel, ai luat banii pentru tort? îl întreabă Valentina.
Nu sa plătit deja? se oprește în prag.
Nu, doar am depus un avans. Restul se plăteşte la livrare.
Sânziana apare din bucătărie cu un prosop în mână:
Mamă, cardul e pe masă, ia-l de acolo, te rog. Costel are mereu probleme cu banii zâmbeşte rușinată.
Problemele financiare ale lui Costel sunt mereu aceleaşi, dar Valentina tăcere. Nu vrea să înceapă sărbătoarea cu un scandal. Ia din portofel banii necesari și îi întinde lui Costel.
Nu te întârzia, îl avertizează. Şi nu uita apa minerală!
După ce Costel închide ușa, Valentina revine la aranjarea mesei. Totul trebuie să fie impecabil. Astăzi nu vin doar rudele, ci şi foştii colegi de la şcoală. A predat limba şi literatura română timp de treizecicinci de ani, a fost respectată şi apreciată, iar după pensionare nu vrea să piardă respectul.
Mamă, nu te stresa prea mult o strânge în braţe Sânziana. Totul va fi bine.
Nu mă stresez, mint răspunde Valentina. Doar vreau să fie demn.
Fiica dă din cap, înţelegând:
Va fi, mamă. Tu eşti cea mai bună gazdă.
Sună clopoţelul. Primii la uşă sunt fratele Valentei, Ion, şi soţia lui, Tamara.
Valu, felicitări! o sărută pe obraji Tamara şi îi dă un sac cu cadouri. Arăţi minunat! Şaizeci de ani înseamnă nouă patruzeci!
Mulţumesc, dragi răspunde Valentina cu ochii înlăcrimaţi. Intraţi, dezbrăcaţivă.
În curând apar şi alţi invitaţi: două colege de la şcoală, vecina Irina cu soţul ei, o verișă din suburbie. Apartamentul se umple de zgomot, râsete şi felicitări. Însă Costel tot nu se întoarce.
Sânziana, sunăţi soţul şopteşte Valentina când oaspeţii încep să se aşeze la masă. Ceva întârzie.
Sânziana se retrage cu telefonul, apoi revine zâmbind forţat:
El vine, mamă. Spuse că la magazin a fost o coadă.
Valentina dă din cap, ştiind că cozile sunt scuzele lui. Probabil că e blocat cu prietenii sau la telefon.
Bine, nu aşteptăm spune ea cu vocea deschisă. Să începem cina festivă!
Oaspeţii se bucură de bucate. Valentina gătește de minune: o salată rusească, peşte în saramură, friptură în stil francez, ciuperci murate şi ardei umpluţi un adevărat festin.
Timpul trece, iar Costel nu apare. Sânziana a ieşit de mai multe ori să-l sune, întorcânduse tot mai nelinişită. Valentina observă îngrijorarea fiicei şi încearcă să distragă atenţia oaspeţilor cu discuţii.
Îţi aminteşti, Val, când am mers în staţiune la Chișinău? râde Tamara. Acel sezon al concediilor sindicale?
Cum să uit! Tu nu îţi pierdeai niciodată ocazia să impresionezi instructorul de înot! răspunde Irina, chicotind. Nicolai încă e gelos!
Toţi chicotesc, iar Valentina pentru o clipă uită de griji. Dar deodată se aude un zgomot în hol.
În sfârşit! exclamă Sânziana şi se grăbeşte să deschidă.
Din hol ies voci şoptite, iar Sânziana revine în salon cu faţa pălămidă.
Mamă, pot săte întreb ceva?
Valentina se scuză în faţa oaspeţilor şi iese în hol. Acolo stă un bărbat necunoscut cu o cutie mare în mâini.
Bună ziua, suntem de la cofetăria Colțul Dulce. Aţi comandat tortul?
Da răspunde Valentina, confuză. Costel nu la luat?
Nu spune bărbatul, ridicând din umeri. Suntem pe terminarea programului şi nu lam înmânat nimănui. Am decis să-l aduc eu, că adresa există. E sărbătoarea, nu?
Valentina simte un nod în gât. Unde e Costel? Ce sa întâmplat cu el?
Mulţumesc mult scoate banii din portofel. Cât dat săvă dat?
După ce plăteşte și așază tortul pe blatul din bucătărie, Valentina se întoarce spre fiică:
Sânziana, unde e soţul tău?
Nu ştiu, mamă spune Sânziana, lacrimile curgândui pe obraji. Telefonul nu răspunde de o jumătate de oră.
Valentina îşi recapătă calmul.
Dute la oaspeţi, eu mă ocup de tort.
După ce Sânziana pleacă, Valentina se așază greu pe un scaun. Zece ani a îndurat lipsa de responsabilitate a ginereului, promisiunile neîmplinite. Zece ani a tăcut pentru binele fiicei şi al nepoatei. Astăzi, însă, el a trecut linia.
Cu greu îşi scoate tortul din cutie un blat pufos cu flori de cremă şi mesajul La mulţi ani! şi îl așază pe un platou mare. În acel moment intră Călina:
Bunico, unde e tata?
Nu ştiu, scumpă răspunde sincer Valentina. Dar avem tortul, uită de el!
Ochii Călinei strălucesc:
Pot săl duc în salon?
Desigur, dar fii atentă.
Călina ia cu grijă platoul şi, cu limba scoasă din joacă, îl poartă în sufragerie. Valentina o urmăreşte, pregătită să prindă orice cădere. Călina reuşeşte; tortul ajunge pe masă în timp ce oaspeţii aclamă.
Şi acum, draga Valentina spune soţul vecinului, ridicând un pahar permiteţi-mi să vă felicit pentru acest jubileu şi să…
Sunetul unei uşi care se deschide zgomotos îl întrerupe. În prag apare Costel, mirosind de alcool.
Uite-mă pe aici! strigă el, vesel. La mulţi ani!
Un şir de tăcere se așterne. Valentina simte o frigureală în ochii Sânzianei, în care se citeşte durere şi resemă.
Costel spune Sânziana încet unde ai fost?
Ce vaţi face? răspunde el cu uşurinţă, îndreptânduse spre masa plină. Am băut cu un prieten, am sărbătorit puţin iar tortul e deja pe masă! Vedeţi, am rezolvat tot!
Tortul a venit de la cofetărie răspunde Valentina cu glas de gheaţă. Pentru că tu nu lai luat.
Nu-i nimic se apleacă Costel pe un scaun liber. Hai să bem!
Oaspeţii se întorc spre el. Atmosfera de sărbătoare se destramă. Un coleg tușește discret, Tamara îşi strânge geanta şi pare să plece.
Mulţumesc tuturor pentru prezenţă! strigă Valentina, ridicânduse de la masă. Apreciez că aţi venit să sărbătoriţi alături de mine. Acum am de făcut un anunţ important.
Toţi se liniştesc, chiar şi Costel îşi opreşte glasa.
În zece ani în care fiica şi ginerele meu au locuit în apartamentul meu, nu mam amestecat în viaţa lor. Am îndurat lipsa de respect, neglijenţa şi lenea, totul pentru Sânziana şi Călina. Dar astăzi este ziua mea şi îmi fac un cadou.
Se întoarce spre Costel:
Costel, de mâine nu mai locuieşti aici. Ai la dispoziţie douăsprezece ore să-ţi strângi lucrurile şi să găseşti altă casă.
Ce? se clatină el. Nu ai dreptul!
Am dreptul răspunde ferm Valentina. Apartamentul e al meu, iar eu decid cine locuieşte.
Sânziana! se întoarce spre soţia lui. Spune ceva mamei!
Sânziana rămâne tăcută, cu ochii plecaţi. Degetele care strângeau feţele sau albăstrăite de tensiune.
Mamă, eşti sigură? spune încet.
Absolut afirmă Valentina. Am luat decizia.
Săne duceţi la dracu! strigă Costel, lovind masa. Nu mă interesează ceva fi! Plec de aici!
Se ridică brusc, aproape că dărâmă scaunul, şi se îndreaptă spre uşă. În hol se aude un zgomot puternic, apoi uşa se închide.
Tăcere se așterne, dar Călina rupe liniştea:
Pot să mănânc tortul acum?
Toţi chicotesc stânjenit, iar tensiunea se detensionează puţin. Valentina începe să taie tortul, încercând să mascheze tremurul din mâini. Nu ştie dacă a făcut bine, dar simte că nu avea altă opţiune. Acest tort de jubileu a pus cu adevărat punctul în relaţia cu ginerele.
Oaspeţii încep să plece încet. Toţi înţeleg că sărbătoarea sa încheiat şi nu întind vizita. În scurt timp apartamentul rămâne doar cu Valentina, Sânziana şi Călina.
Mamă se apropie Sânziana, când rămân singure în bucătărie am ceva să îţi spun
Nu trebuie să spui nimic, draga mea. Înţeleg.
Nu, nu înţelegi neagă Sânziana. Vreau să mă despart de el. Mă tem că te vei opune. Ce spui tu? Să supor, să rămân pentru copil?
Valentina o îmbrăţi cu căldură:
Eşti un copil prost! Ştiu cum te simţi. Călina vede şi ştie. Are nevoie de o mamă fericită, nu de o familie de aparenţă.
DarÎn acea seară, Valentina strânse Sânziana în brațe și, cu voce fermă și blândețe, îi promisese că vor găsi împreună un nou început plin de speranță și lumină.
