Cătălina era o fată din alte vremuri, cu dorința arzătoare de a se căsători. În zilele noastre tinerele nu mai caută căsătoria: de ce să aduci acasă un purcel întreg când o singură salamă ar fi de ajuns? Astăzi salamă e peste tot, din toate soiurile și dimensiunile posibile. Locuitul comun, odată privit cu rușine, e acum un gest firesc, fără pic de rușine. Morala, rușinea, mândria și onoarea erau cândva virtuți, astăzi par să nu aibă rost. Chiar și Obloșov nu mai e considerat un personaj negativ banii îi curgeau tot din moșie! Rentier, așa se spunea. Dacă i-ai pune un smartphone în mâini lui Ilie Ilie, ar deveni instantaneu un blogger de succes, cu un job de invidiat! În ceea ce privește viața de cuplu, acum e liberă: întâlniți-vă în hoteluri, în apartamente închiriate pe oră ce a inventat lumea pentru voi? există căsătorii de tip colegiu de vis, fără să treci prin registrul de stare civilă. Ce se poate întâmpla după nuntă? Înainte, singura tragedie era o pereche de șosete pierdute sau imposibilitatea de a găti ciorbă. Astăzi apar probleme și mai sumbre: infantilitate, mamă-însuflet și niciobrogare cronică la bărbați. Iar niciobrogare, pe lângă admirația de sine, se vede și la fete. Și, desigur, cerințe din ambele părți, nu doar pâine și spectacol: pâinea să o mânci tu singură. La cumpărături, evident
Cătălina era o excepție plăcută: frumoasă, fără niciun tuning de tipul implanturilor la diferite părți ale corpului. Era educată la o facultate prestigioasă, cu un loc de muncă bine plătit. Totuși, bărbații treceau pe lângă ea ca printr-un șir ordonat, legânduse cu alte femei, căzând în aceleași capcane. Nu era că nicio bărbat nu ar fi apărut în viața ei era drăguță! Doar că nu ajungea la registrul de stare civilă. În anul următor trebuia să împlinescă treizeci de ani. Se spunea că să nu uiţi de prima ta naștere vorba din perioada socialistă, astăzi valabilă până la șaizeci, la tinerele mămici. Cătălina nu voia să nască pentru altă fără să aibă un soț.
Cătălina credea în horoscop. Mai degrabă, în prognozele astrologice așa-i de spus! Horoscopul era o invenție a oamenilor deștepți, menită să scoată bani fără efort. În vremuri grele, toate previziunile erau pozitive: marţi dimineața vei întâlni un oligarh! așa că să iei și periuța de dinţi, că poate are intenţii serioase. Căutând un partener potrivit semnului zodiacal, Cătălina era Săgetător, semn de foc. Alături de ea se încadrau Berbec și Leu, iar dintre aceștia Săgetătorul era cel mai calm.
Prima dragoste o trăi în primul an de facultate, un moment pe care astăzi lam putea numi creșă ce înțeleg acei adolescenţi de optsprezece ani? Totuși, înțelegeau ceva pe unde și cu cine: astăzi orele de educație sexuală nu mai sunt ca altele. Du-te în pădure cu petalele și staminele tale noi știm deja! cum ar spune un profesor visător. Apoi, blocaj creativ.
Trebuia să plătească utilitățile, transportul și mâncarea. Descoperi că trebuie să cumpere alimentele singură, nu să le ia din frigider cum era odinioară! Părinţii îi ofereau bani, dar locuința ei era deja pe cont propriu, iar două persoane nu erau destule. Descoperirea derutase pe care o făcu partenerul: trăim în apartamentul meu, pe care mil dăduse bunica la împlinirea șaisprezece ani.
Nu o să cumperi tu mâncarea? se miră el, cu sinceritate.
De ce eu? răspunse Cătălina, surprinsă.
Dar frigiderul e al tău, eu nu sunt proprietar! argumentă Vasile, cu logică impecabilă.
Cătălina, isteață, spuse: Dacă e doar asta, îți pot transfera toate drepturile: administreazăte cum vrei! nu e de mirat că bărbatul dispăru, nu mai salută, deși erau colegi de grup. E coincidență că sunt Săgetător, se gândea el, cu un râs stânjenit.
Cătălina suferi, că iubea pe Vasile, primul ei iubit. Tinerețea și timpul nu așteaptă: la al treilea an de facultate apărut un al doilea iubit, nu din aceeași școală, ci din altă parte a orașului. Sergiu, cu câteva zeci de ani în urmă, avea intenții serioase: Ne căsătorim, draga mea!. Era divorțat, dar dragostea nu cunoaște obstacole, credea el. Însă Yuri, al său coleg, nu avea un loc de muncă stabil. În acea perioadă, înainte de boala nouă și operațiunile speciale, țara nu era atât de complicată. Dar viața lui era plină de dificultăţi permanente: M-au dat afară din nou, iepuro! Superiorii erau dăunători, cererile absurde, programul imposibil. În timp ce el mânca acasă, Cătălina se simțea tristă.
Poate fi curier? își propuse timid.
Sunt analist! proclama el mândru.
Poate un analist să fie curier? replică Cătălina. Mergi și analizează, fără să fie nimic în cale am cheltuit ultimele bani pe mâncare.
Întreabăte mama! Spunei că avem dificultăţi temporare!
De două luni îi spun că e temporar!
Timpul este foarte lung! cită el din Mihai Eminescu, privind-o cu mândrie: Ce zici de erudiția mea? Ar trebui să te bucuri că am prins un tip așa!
Cătălina replică: Atunci nu cere să mănânci! și adăugă: Timpurile legendare au trecut, mișcăte picioarele! Era nu doar erudită, ci și isteață.
Cui iai propus să îi smulgi picioarele? se enervă Yuri Petrovici. Miai propus tu? era prima dată când a auzit așa ceva, el aruncând de obicei fetele.
Nu, eu iam propus pe Mihai! răspunse Cătălina. Poți să pleci cu el! Să te hrănească acum. Aceasta era o insultă pe care un bărbat decent nu o poate suporta.
Yuri era Capricorn, semn al harnicilor și de încredere așa că să crezi în horoscopuri! Al treilea, Lenia, tot credea în semnele zodiacale; se întâlniseră pe un forum astrologic și prindură în sentimente reciproce. Totuși, el insista să numească semnele zodiiii.
De ce? întrebă ea. De ce încurci cuvântul?
Lasăte, e amuzant! răspunse el, cu voce de bunic.
Nu e treaba mea să mă descurc fără tine totul e aliniat! gândeștese Cătălina, amintind de vorbele înțelepte ale bunicii. Greșeala Freudiană nu era singura confuzie: în vorbele lui curgeau cuvinte ca Snedurocă, Stervadesă și Dubina Regovici toate dintro gură ceramică fără oprire. Credea că e genial, la patruzeciun ani, iar la douăzecișase de ani, Cătălina începea să se irite. Totul era în regulă în rest. Ambii aveau slujbe bune și erau liberi bărbatul divorțat avea deja un fiu adult. La început, el stătea puțin rușinat, dar apoi se obișnuia și dădea totul la maxim.
Scandalul izbucni când, în prezența bunicului Cătălinei, veteran al Securității, nuntul îl numi pe Zâmbilău Zăreli. Însuși izbucni în râs: Ceva, nul țineți? Veți râde în hohote!
Iisus Hristos! strigă bunicul, cu rădăcini poloneze. Pleacă de aici, nenorocit! Ce că ești?
Acolo se petrecea un banchet de familie, iar ei se credeau mire și mireasă. Registrul de stare civilă nu a funcționat. Lenia, zodie Taur, cu element pământ ca Capricornul, era un semn foarte supărat. Apoi Cătălina la întâlnit pe Petru: un bărbat fără nicio trăsătură ce o deranja! Divorțat, fără copii, drăguț, nu sărac, educat, cu simțul umorului și o garsonieră decentă. Era și chibzuit și economic, deși puțin strâmt născut sub zodia Fecioară, alt semn pământului, recunoscut ca fiind cel mai prudent.
Au depus cererea de căsătorie: Petru sa mutat la ea și a început să închirieze apartamentul propriu. A cerut să o înregistreze, să o proprializeze.
De ce? se miră Cătălina. Tu ești deja înregistrat în propria garsonieră! Eu înțeleg dacă nu ai nicio adresă, iar astăzi fără adresă nu poţi trăi nicăieri! Dar de ce acum?
Cum așa, de ce? răspunse Petru. Ne iubeam, suntem familie și totul trebuie să fie comun!
Aceasta ia amintit Cătălinei un banc: Transferămi garsoniera, te rog! O, iartă-mă, nu era începutul spunemi, crezi în Dumnezeu?
Totul începu cu dragostea: Ne iubim
Bine! acceptă mireasa, după o mică pauză. Ai spus frumos despre iubire, familie și comun! Sunt de acord: te voi înregistra, iar tu pe mine!
Unde? întrebă bărbatul.
În garsoniera mea: totul e comun!
Dar nu locuiești acolo! replică mirele, ca și cum ar fi adus un argument greu.
Dacă e doar asta, să locuim pe rând: o lună la mine, o lună la tine! spuse Cătălina, găsind o soluție, dar totuși dezamăgită, pentru că se simțea ca un golgol și, în fond, ca un pește fără apă.
Petru rămase tăcut, nu-i venea o idee bună. Nu ştia cea spune, iar ea nu avea ce să-i răspundă.
Ce părere ai? întrebă mireasa, uitânduse la faţa lui, pe care o credea încă deșteaptă. Mi se pare o decizie foarte înțeleaptă!
Nu rămâne nicio altă opţiune: nu poate să pretindă că totul e normal când realitatea nu permite. Cătălina plecă din bucătărie în camera de zi erau la cină, lăsândul pe mire să se descurce singur. Petru stătea câteva minute, apoi intră la mireasă și, ca și cum nu ar fi fost nimic, întrebă:
Cătuș, să mergem la cinema?
Bine! răspunse ea, iar el oftă ușurat nu se supăra! Avea deja un avans pentru un restaurant.
Și încă mă înregistrezi, Petrică? Nu am înțeles, nu am terminat discuția!
Petru își plecă privirea, ezită și plecă. Ea nu-l opri: nu cheltuară niciun ban pe nuntă, căci mirele nul mai suportă și a început discuţia înainte de înregistrare.
Nu toate se căsătoresc, dar unele prietene ale Cătălinei sau căsătorit: una a durat șase luni, alta un an, iar a treia, ca în banc, a ieșit încet.
Cătălina și ea, în felul ei, a ieșit: a locuit cu câțiva bărbaţi civili mai mult de o lună, iar dragostea lor a fost prezentă! Dar dragostea nu-i doar sentimente, e și fapte și gesturi. La toţi aceşti bărbaţi nu lea prins dragostea pentru Cătălina. Cum se spune în ţara noastră: nu există oameni răi.
Deşi nu întâlnea berbeci, erau tot timpul la fel de blânzi. Da, e dureros, dar nu fatal, Cătălina!
Trecând de treizeci de ani, Cătălina nu mai căuta căsătorie. Cum așa? A fost promovată la muncă, a schimbat garsoniera bunicii cu un apartament cu două camere, a cumpărat o mașină străină și a plecat în vacanță. Ajunsese la concluzia că viața a funcționat. Și, dacă vârsta fertilă sa extins până la șaizeci, mai poate naște pentru sine. În jur erau salamuri de tot felul, ca să nu lipsească nimic.
