23 decembrie 2024
Nu ai niciun pic de simț. Nu vezi cât de greu îi este lui Mihăiță? E fratele tău, l-ai putut ajuta. Gândești mereu doar la tine.
Recent, mama m-a sunat și mi-a cerut să vin să îmi iau toate lucrurile din apartamentul ei.
Aproape nu ne mai mișcăm prin casă din cauza bagajului tău, mi-a spus ea, cu vocea deafiîncărcată de oboseală.
Această discuție a apărut după ce am refuzat să îi dau bani fratelui meu, Mihăiță, pentru avansul unui apartament. Nu era vorba de un împrumut, ci de o donație, căci știu că nu mil va returna niciodată.
După refuz, Mihăiță a ieșit furios din apartamentul meu. Era convins că îi voi pune toate economiile pe masă, sub scutul că are o familie și copii, în timp ce eu nu am.
Trebuie să scriu despre asta, pentru că simt că familia mea este nedreaptă cu mine, mai ales când se apropie sărbătorile.
Când mam mutat la ClujNapoca pentru studii, am început să lucrez parttime. La început am locuit în căminul studențesc, apoi am închiriat un apartament cu o prietenă, ca să nu depind de părinți. Am strâns bani pentru propriile cheltuieli și pentru a o ajuta pe mamă în același timp.
Mama nu a acceptat niciodată bani în direct; îmi cerea mereu să îi aduc lucruri utile: haine, încălțăminte, obiecte pentru casă. Și la cumpărături, de fiecare dată când o vizitam, veneam cu sacoșe pline de alimente.
Mama locuiește întrun apartament cu trei camere împreună cu Mihăiță. Tatăl nostru, Ion, a murit acum trei ani.
Fratele nu a fost niciodată interesat de studii. După liceu a plecat să lucreze în Germania, dar singurul lucru pe care la reușit săși cumpere acolo a fost o mașină veche. Întors în țară, a devenit șofer de taxi.
Mai târziu sa căsătorit și sa mutat în apartamentul mamei cu soția lui, Elena. Au avut mereu probleme financiare, pentru că Mihăiță trăia de la o lună la alta. De îndată ce primeau salariul, îl aruncau pe fereastră.
Mama și părinții Elenei îi sprijineau constant cu bani. Mihăiță știa că va avea mereu pe cineva să îl susțină, așa că nu depunea niciun efort să câștige mai mult sau să își îmbunătățească situația.
Astăzi, Mihăiță și Elena au doi copii și așteaptă pe al treilea. Au hotărât că apartamentul mamei a devenit prea mic și încep să caute să-și cumpere propria locuință.
Eu locuiesc cu partenerul meu, Andrei, întrun apartament închiriat. Plănuim să ne căsătorim, dar am amânat ceremonia pentru un moment mai potrivit. Veniturile noastre sunt stabile: Andrei lucrează ca inginer de software, iar eu administrez câteva magazine online.
Nu cheltuim bani inutil și pun deoparte pentru a ne cumpăra propria casă, ca să fim independenți după nuntă.
Mama știe de planurile noastre, dar totuși ia lăsat pe Mihăiță să creadă că maș putea ajuta.
Vor să cumpere un apartament, dar nu au bani pentru avans, mia spus mama.
Când Mihăiță a venit la mine și mia cerut direct bani, iam refuzat. Sa înfuriat, crezând că îi datorez ceva pentru că are copii, în timp ce eu nu am.
Mai târziu, mama ma sunat din nou și a spus:
Nu ai niciun pic de simț. Nu vezi cât de greu îi este lui Mihăiță? E fratele tău, l-ai putut ajuta. Gândești mereu doar la tine.
Apoi a adăugat:
Vino săți iei lucrurile din apartamentul nostru. Nu mai putem să ne mișcăm din cauza dezordinii tale. Și nici măcar nu veni pentru Crăciun. Mihăiță e supărat pe tine, iar eu nu vreau să te văd.
Nu am încercat să discut. Voi lua tot ce-mi aparține și le voi da un loc în apartamentul închiriat. Când Andrei și cu mine vom cumpăra casa noastră, îi voi muta acolo pe ei.
Aș fi putut să îi împrumut bani fratelui, dar știu că nu mii va returna niciodată. Și nu mia cerut nici măcar un împrumut aștepta să-i dau toate economiile mele doar pentru că are copii.
Cum aș fi reacționat eu în acea situație?
—
