Întoarcerea de la sărbătoarea de ziua de naștere o seară de neuitat.
Ilinca și soțul ei, Mihăiță, ieșiseră din restaurantul Casa Bunicii din București, unde priveau cu bucurie la tortul uriaș și la zâmbetele colegilor, prietenilor și rudelor. Mulți dintre invitați erau fețe noi pentru Ilinca, dar dacă Mihăiță i-a chemat, trebuia să aibă un rost.
Ilinca nu era genul care să conteste deciziile bărbatului; evita certurile și izbucnirile. Era mai ușor să accepte voința lui Mihăiță decât să încerce să dovedească că are dreptate.
Ilinca, unde sunt cheia? Poți să le scoţi din geantă?
Ilinca își scotoșea geanta, căutând cheia. Dintr-o dată, un înțepătură acră a nins-o, iar geanta i-a căzut pe podea.
Ce sa întâmplat?
Mam zgâriat cu ceva.
Geanta ta e așa de plină încât poţi să te pierzi în ea, așa că nu e de mirare.
Fără să se certe, Ilinca a ridicat geanta, a scos cu grijă cheia și au intrat în apartament. Durerea din picior ia uitat repede, gândul ei se reducea la un duș fierbinte și la patul moale. Dimineața a adus o durere severă la mână; degetul ia devenit roșu și umflat. Își amintea de incidentul din seara precedentă și, din curiozitate, a deschis geanta. În fundul ei a găsit o acă mare, ruginită.
Ce-i asta?
Incredulă, a aruncat acul în coșul de gunoi și sa îndreptat spre chiuvetă să dezinfecteze tăietura. După ce sa bandajat, a mers la serviciu, dar în jurul prânzului a simțit cum temperatura îi urcă.
A sunat pe soț:
Mihăiță, nu ştiu ce să fac, cred că am prins ieri ceva rău. Am febră, mă dor capul și tot corpul. Gândeștete, am găsit în geantă o acă mare, ruginită, cu care mam înțepat.
Ar trebui să mergi la doctor; ar putea fi tetanos sau o infecție.
Nu exagăra, mam bandajat, totul va fi bine.
Starea Ilincăi se înrăutăcea cu fiecare oră. Abia reușea să rămână în picioare la serviciu, a chemat un taxi și sa întors acasă, știind că metroul iar fi fost prea obositor. Când a ajuns, sa prăbușit pe canapea și a adormit.
Visul il apare în față bunica Irena, moartă când Ilinca era copilă. Cum ar fi știut Ilinca că e bunica? Poate dintro senzație adâncă, dar era convinsă. Bunica era veche, aplecată, cu o privire care ar fi putut speria pe oricine, și totuși îi oferea sprijin.
Bunica o conducea printrun câmp, arătând iarbă și plante de cules, spunând că trebuie să facă un ceai pentru a-și curăța trupul. Cineva vrea să-ţi facă rău; dacă vrei să lupţi cu el, trebuie să trăieşti, a șoptit. Timpul Ilincăi era limitat.
Se trezi în transpirație, convinsă că a dormit ore întregi, dar la ceas arăta doar câteva minute. Ușa de la intrare se izbi, era Mihăiță, întors acasă. Ilinca se ridică de pe canapea și se îndreaptă spre hol. Când îl vede, își ține respirația:
Ce sa întâmplat? Uităte în oglindă.
Îl privește și nu-și mai recunoaște chipul de ieri. Părul îi cade în bucle dezordonate, sub ochi au adâncit cercuri negre, fața-i era palidă, iar privirea-i goală.
Ce se întâmplă aici? muscă Ilinca, amintinduși visul.
Am văzut bunica în vis, mia spus ce trebuie să fac începe ea.
Hai să mergem la spital, nu te poţi lăsa dusă de o viziune răspunde Mihăiță.
Nu merg, bunica mia zis că doctorii nu mă vor ajuta.
Cearta se aprinde. Mihăiță o numește nebună, iar pentru prima oară se ceartă cu adevărat. Vrea să o forțeze să plece la spital, o trage de mână și încearcă să o scoată din apartament.
Dacă nu vrei să mergi de bunăvoie, te voi forța. o amenință.
Ilinca se zbate, pierde echilibrul și se lovește de marginea dulapului. Mihăiță, furios, îi ia geanta, trântă ușa și iese. Ilinca reușește să scrie un mesaj șefului că e bolnavă și trebuie să stea acasă câteva zile.
Mihăiță se întoarce târziu în noapte, cere iertare, dar Ilinca spune:
Dumi mașina mâine la satul unde a locuit bunica mea.
A doua dimineață Ilinca arată ca un cadavru viu. Mihăiță tot insistă:
Nu fi proastă, mergem la spital. Nu vreau să te pierd.
Ajung în satul cu numele ce îi răsuna din amintiri. Nu fusese acolo de când părinții au vândut casa bunicii după moartea ei. Întreaga călătorie a dormit. Nu ştia unde era câmpul, dar când sau apropiat de sat, sa trezit și a strigat:
Aici!
Coborî din mașină, căzu obosită pe iarba proaspătă. Știa că e exact locul indicat de bunică în vis. Culeși plantele și se întoarse cu Mihăiță. El pregăti ceaiul conform instrucţiunilor. Ilinca îl sorbea încet, simțind cum fiecare înghițitură îi dădea putere.
Ajunsă la baie, ridică șoldurile și observă că urina îi este neagră. Nu se sperie; își amintește cuvintele bunicii:
Negrul iese la lumină
În noaptea aceea bunica reapare în vis, zâmbitoare, și începe să vorbească:
Ția fost tras un blestem cu acul ruginit. Ceaiul meu îţi dă forță, dar doar pentru puțin. Trebuie să găsești pe cel care a aruncat farmecele și să-i întorci răul. Nu ştiu cine e, nu-l pot vedea, dar are legătură cu soțul tău. Dacă nu aruncasem acul, aş fi putut spune mai mult.
Faceţi altceva. Cumpără un pachet de ace, spune peste cea mai mare: Spiritele nopţii, auziţi-mă! Ajutaţi-mă să aflu adevărul. Găsiţi dușmanul meu. Pune acea acă în geanta lui Mihăiță. Cel ce a aruncat blestemul se va înțepa în acea acă. Atunci vom afla numele lui și vom putea să-i răsplătim răul.
Bunica se risipi ca o ceață.
Ilinca se trezi în continuare slăbită, dar convinsă că va trece peste. Știa că bunica o va sprijini. Mihăiță hotărî să stea acasă să aibă grijă de ea, dar Ilinca voia să meargă singură la magazin:
Ilinca, nu glumi, abia ții pe picioare. Voi merge cu tine.
Mihăițule, fă ciorbă, mie foame după această suferință.
Ilinca urmează sfatul bunicii. Seara, acul fermecat era deja în geanta lui Mihăiță. Înainte de culcare, el o întreabă:
Eşti sigură că poţi să te descurci singură? Poate ar trebui să rămân lângă tine.
Voi reuşi.
Starea ei se îmbunătățește, dar simte că răul încă pândește. Ceaiul din a treia zi acționează ca un antidot; răul se simte slăbit de el. Așteaptă cu nerăbdare întoarcerea lui Mihăiță de la muncă. Îl întâmpină la ușă și îl întreabă:
Cum a fost ziua?
Bine, de ce întrebi?
Credea că totul e pierdut, dar Mihăiță adaugă:
Imaginați că astăzi Ionuța de la birou a vrut să mă ajute și a luat cheia din sertarul meu, că aveam mâinile ocupate. A scăpat și sa înțepat cu acul. De unde a ieșit acul din geanta mea? Sa uitat la mine cu o furie care mia tăiat sufletul.
Ce legătură are Ionuța cu tine?
Ilinca, tu ești singura mea, te iubesc doar pe tine.
A fost la petrecerea de ziua ta?
Da, e o prietenă bună, nimic altceva.
Ilinca simte că totul se așează. Înțelege cum a ajuns acea acă veche în geanta ei. Mihăiță merge în bucătărie, unde așteaptă cina. În aceeași noapte bunica îi arată cum să înapoieze răul Ionuței. Acum e clar: Ionuța voia să-ţi ia locul lângă tine, săţi înlocuiască competitorul. Dacă nu reuşea, ar fi recurs din nou la magie. Femeia nu se va opri la nimic.
Ilinca urmează toate indicaţiile. Curând Mihăiță anunță că Ionuța a luat concediu medical, că starea ei este gravă și doctorii nu pot nimic. Ilinca cere soțului să o ducă în weekend la sat, la cimitirul unde nu a mai fost de la înmormântarea bunicii. Ia un buchet de flori, mănuși, și cu greu găsește mormântul bunicii Irena. Lângă piatră vezi o poză: e bunica care îi apărea în vise, cea ce a salvat viața. Ilinca aranjează mormântul, pune florile în sticla cu apă, se așază pe o bancă și spune:
Bunico, iertă-mă că nu am venit mai devreme. Credeam că vizita anuală e de ajuns. M-am înșelat. De acum o să vin mereu. Dacă nu ar fi fost pentru tine, poate că naș mai fi aici.
Simte cum bunica îi atinge ușor umerii. Se întoarce, dar nu e nimeni, doar o adiere blândă de vânt.
