Maria, și tu și soțul tău sunteţi în mod egal vinovaţi pentru despărţire, îmi spuse psihologul, privind-o în ochi.
Eu vinovată? Nicidecum! A fost el cel care a adus familia în prăpastie! mă revoltam.
Înţelegeţi, Maria, când un cuplu se desparte vinovăţia se împarte 5050. Nu 9010, nu 6040, ci exact jumătate şi jumătate. Nu discutaţi. Nu aţi reuşit să construiţi o relaţie sănătoasă, continua ea cu calm şi siguranţă.
Ce să fac? Am două fetiţe. Soţul le iubeşte. Eu îl urăsc. Cum să procedez? voiam să cred în cuvintele ei, parcă ar fi avut o baghetă fermecată ce ar aranja totul la locul potrivit.
În primul rând, linişteştete, Maria. Nu poţi să te arunci la drum la tot pasul, că te vei rupe. Şi cine se va ocupa de copii? Fetele au nevoie de o mamă echilibrată, nu de o isterică. Spune-mi, vrei să începi o nouă relaţie?
Nici gând, nici şanse! Nu vreau să mă dezamăgesc din nou.
Nu te grăbi. Eşti încă tânără, viaţa îţi este în faţă.
De ce mam căsătorit? mă întrebam, începând să plâng.
Pentru fericire, răspundeam, lăsând lacrimile să curgă.
Corect. Toţi ne dorim fericirea pe măsura lumii, însă tot mai des ajungem la divorţ. La şcoală ne învaţă să gândim, nu să ştim să ţinem o familie. Iar rezultatul: nu se căsătoresc, apoi fug cu lacrimi să se despartă, suspină psihologul. Iar anii roşii trec pe lângă noi. Tinereţea se topeste ca îngheţata în soare.
Am încercat să dau totul pentru casă! Am îndurat soţul 15 ani, iar el doar mirosea florile fără să le simtă mirosul! Era pasiv în tot Mă sătură. Nu-l pot privi! Iubirea noastră sa spart în bucăţi, îmi varsam sufletul.
Vreau să vă propun un experiment. Sunteţi de acord, Maria? zâmbiţi jucăuşi.
Care e planul? mă încurajaseră.
Probabil că, în curând, veţi dori o nouă relaţie. Puneţi o pauză. Găsiţi un băiat pentru antrenament, cum se spune. Exersaţi arta de a trăi cu un bărbat. Să fie cu el confortabil, întrebă cu un aer de provocare.
Şi unde să găsesc un astfel de prost? mă miram.
Nici nu trebuie să căutaţi. Acest băiat pentru antrenament poate fi fostul tău soţ, Petru.
Cum așa?
Nu-l iubeşti, nu-ţi pasă dacă pleacă. Aşa că experimentează. E o situaţie fără pierderi, Maria, părea convinsă.
Am decis să încerc. Nu pierdeam nimic. Nu îmi păsa de Petru. Să se dea drumul.
Petru mă săturase, așa că am luat fetele și am plecat la un apartament închiriat din Cluj. A urmat procesul de divorţ, el încerca să mă convingă să aştept, eu am ars podurile.
Nu aveam băieţi pe radar, chiar voiam să mă răsfăţesc după 15 ani de căsnicie. Petru a început să-mi trimit cadouri fără valoare, flori și chiar să mă invite la sauna oraşului. Un fel de atenţie târzie, dar eu era obosită
Petru tot nu credea că sa terminat.
Când am mutat cu fetele în apartament, am simţit o uşurare enormă. În sfârşit, în Rai, mă gândeam, plutind pe nori.
Dar fetele mau adus înapoi pe pământ:
Mamă, de ce e vinovat tata?
M-am încurcat cum să le explic că nu mai există o viaţă alături de tatăl lor, că cuvintele lui sunt doar vânt şi că viaţa mea devine cenuşie.
Atunci am decis să revin la psiholog, să-mi dea o busolă pentru drumul corect.
Şi-a început experimentul.
L-am sunat pe Petru la o lună după despărţire:
Salut! Ce faci? Hai să ne vedem, am câteva întrebări.
Măria ta, Maria? Desigur, când vrei! răspunse el, cu bucurie.
Ne-am întâlnit pe o bancă din Parcul Central. Petru încerca mereu să se apropie, să-mi țină mâna. Vorbeam despre nimic. Nu aveam întrebări. El ma condus acasă, ma sărută pe obraz și mia dăruit sucuri pentru fete. Intrând în apartament, am privit pe fereastră; Petru stătea încă afară. Am ridicat mâna să-l salut, iar el mia trimis un sărut imaginar.
Aşa că, aceste întâlniri cu fostul soţ nu mă deranjează deloc. Fără certuri, fără veselii de vase spartă. Viaţa îşi recapătă culorile vii.
Am început să ne vedem o dată pe lună, la cafenea, la film, în parc Viaţa mea se ţesea din bucurii, pregătindumă să împletesc drumul cu al lui Petru.
Un an a trecut.
Petru, ne întâlnim astăzi? întrebam cu speranţă.
Îmi pare rău, Maria, sunt ocupat. Te voi suna când am timp, închise el telefonul.
Aşa sa repetat de treipatru ori.
Mam agitat. Ce se întâmplă? Altă femeie ia furat drumul? Poate Petru sa îndrăgostit serios de altcineva? Simţeam gelozie şi voiam să aflu adevărul.
Lam sunat:
Petru, fetele mise plictisesc. Hai să le ducem la grădina zoologică.
Maria, am o soţie la maternitate, răspunse el cu o gură uscată.
Ce soţie? Glumeşti? strigam în telefon.
Nu glumesc, Maria. Așteptăm un băiat cu Lilia.
Mam blocat la cuvinte. Singurul lucru pe care lam reuşit să scot afară a fost:
La revedere! Vă doresc fericire fără nori
