Asta e toată prietena ta, spuse fostul soț.
Stai, stai, stai, nu înțeleg nimic din ce zici.
Așa e, desigur! Nu înțelegi! Te prefaci că ești o fire neînțelegătoare, cu inima bună și fără nicio idee despre ce se întâmplă. Crezi că o să rămân cu ochii închiși și nu voi observa nimic?
Câteodată pare că totul îți merge prea bine. Ai un venit decent, o familie care te iubește, un cerc de prieteni stabil și chiar un iubit care te prețuiește. În mijlocul acestei fericiri, apare totuși o mică imperfecțiune, ca o firimitură de muștar într-un tort de ciocolată. Mică și aproape invizibilă la prima vedere, dar cu cât trece timpul, cu atât devine tot mai enervantă și ți-e dor să o împingi departe, să nu mai simți gustul, nuanța, vocea
În viața Mădălinei, firul acela amar era o persoană, și nu oricum, ci o prietenă foarte apropiată. Ilea, cea mai bună prietenă, era alături de ea încă de la grădiniță. Până atunci totul părea în ordine. Dar, după terminarea facultății, când amândouă au trecut în viața adultă, lucrurile s-au schimbat. Probabil că cercul lor de prieteni s-a despărțit, iar Ilea a rămas în situație mai puțin avantajoasă decât Mădălina și a început să o invidieze.
Invidia a luat un drum ciudat. La început, în primii unudoi ani, chiar și în cinci, nu a fărâmițat relația, dar treptat a început să erodeze totul. Așa cum se zice: apa strălucește prin piatră. Apoi s-a adunat și a început să se descarce:
Mădălina, rochia asta nu e pentru o siluetă în postpartum.
Poți să o cumperi, dar până nu te pui în formă, o să iasă din modă de sute de ori.
Mai bine ia costumul pe care lam văzut la început.
Mădălina, abia ieșită din cabina de probă, s-a uitat la Ilea și a simțit că înăuntru ceva fierbe.
Hai să nu mai mă înlănțui cu comentarii, nu?
Cu ce comentarii? a întrebat Ilea, ridicând ochii.
Cu alea de genul nu e pentru silueta în postpartum, până nu te pui în formă Ești polițistă a modei?
Ilie, tu chiar mai chemat să te ajut să alegi. Îți spun ce cred eu. Dacă voiai doar să auzi îți merge, ial, ar fi trebuit să spui asta din prima.
Ce să spun? Că nu trebuie să deranjezi pe oameni cu toxicitatea ta? Ca să respecți niște norme
Stai, stai, stai, nu înțeleg nimic.
Așa e, desigur! Nu înțelegi! Te prefaci că nu înțelegi, că ești bună și fără nicio idee. Crezi că o să rămân mută, să las tot negriul să mă lovească?
Așa că Mădălina a scos rochia pe care o dorea și a fugit de lângă Ilea, care rămăsese cu gura căscată. Se părea că nu era supărată de ochii curioși din magazin, ci de faptul că prietena ei a fost lovită de o bombă de toxicitate. A stat câteva secunde să-și adune gândurile, apoi a ieșit din mall ca și cum nimic nu sar fi întâmplat.
De atunci nu a mai sunat pe Ilea și nu a încercat să se împace, căci a înțeles de unde venea repentina antipatie. Așteptările nu se schimbă, iar influența exterioară nu mai conta. Mădălina și-a continuat viața așa cum credea ea că este cea mai bună.
Fără comentarii sarcastice despre ajutorul acordat familiei, despre implicarea soțului în treburile casnice și, mai ales, despre înscrierea fetiței Vio în grădiniță, viața a devenit mai liniștită. Bunica, auzind de ceartă, a oftat și a spus că, la un moment dat, va trebui să scape de paraziții de pe gât. Mama lui Mădălina a făcut același lucru. Și apoi au început toate tipurile de ciudățenii.
Prima a fost că la grădinița Vioi a apărut o educatoare nouă, care a început să vorbească în stilul Ielei, susținând că fetița are probleme de comportament, semne ale unui diagnostic neplăcut. A recomandat să o duci la neurolog și psihiatru, de preferință privat, ca să depistezi rapid eventuale tulburări și să începi tratamentul.
O, da, acolo vor să vorbească cu copilul. Niciodată nu am avut în familie autiști sau schizofi suspină bunica când Mădălina îi povestește despre recomandarea educatoarei.
Totuși, tânăra mamă a decis să meargă la doctor pentru a-și liniști conștiința. Medicul a spus că, având copilul în vârstă fragedă, se pot corecta ușor problemele și se poate evita sânge mare. Apoi iși amintește de vorbele Ielei de șase luni în urmă: Poate ar trebui să-l ducem la neurolog și psihiatru, căci Vio se poartă ciudat. Mădălina, pe atunci deja considerând-o toxică, nu a luat în seamă cuvintele. Însă acum părea că se dă dreptate.
Urma acestei discuții au fost apeluri alarmante de la mamă și bunică. Ilea le spunea că bunicii nu au nevoie de nepoată, ci de portofelul Mădălinei. Așa că, odată ce au apărut cheltuieli suplimentare pentru copil, bunicile au dispărut pe rând, inventând scuze: Ne facem treaba, rutina ne ține ocupați.
A urmat și vestea de la soț: Mădălina, îmi pare rău, dar nu mai pot să rămân, căci toate aceste probleme cu Vio ne rupe echilibrul. În câteva luni, familia fericită sa sfărâmat.
Mădălina a luat fetița și sa mutat în apartamentul pe care bunica il dăduse. A trebuit să se certe cu mama, care era obișnuită să folosească acel spațiu pentru vizitele numeroase ale rudelor.
Mădălina, înțelegi că îmi va fi greu să nu locuiesc acolo dacă te muți? Familia trebuie să se ajute în momentele grele, iar tu
Răspunsul ei a fost clasic, de genul am auzit asta de la Ilea, că tot ce primește de la mine e pe un singur sens. Ilea nu lăsase, de fapt, comentarii toxice, ci încerca, în limita forței ei, să-i deschidă ochii lui Mădălina la ce se întâmpla în familia ei.
Acum mama, ca și înainte, încearcă să dea startul la discuții vechi, deși ea însăși refuză să îi ofere sprijin fetiței când trecea prin perioade grele. Se întreabă nu unde vor locui fetița și bunica, ci cum să găsească loc pentru rudele care vin în vizită fără să creeze buruia.
În final, Ilea a avut dreptate în multe privințe, iar Mădălina a recunoscut că a greșit. A pornit spre apartamentul bunicii cu flori, șampanie și bomboane, sperând că nu va primi totul înapoi la ușă.
Ile, te rog, ascultă-mă, nu mă alunga imediat a început ea, în timp ce Ilea deschidea ușa și îi lăsa setul de gentleman.
Au plâns, s-au asigurat că prietenia lor rămâne, și au promis să nu mai creadă că una dintre ele vrea să trădeze pe celălalt. Mădălina a înțeles în sfârșit cine îi dorea cu adevărat bine și cine era interesat doar de sine, fugind în momentul în care vremea devenea grea.
Prietenele sau împăcat, dar Ilea a avertizat că nu va tolera repetarea accidentelor. Mădălina a promis să nu mai lase să se întâmple. Fostul soț a încercat să se împace, dar Mădălina a refuzat categoric să reconstruiască ceva ce el a distrus.
E toată prietena ta! Te-a întors împotriva familiei a spus el.
Aceleași cuvinte i le spunea și mama, și fosta soacră, fără să-și dea seama că lângă au fost ei înșiși cei care și-au făcut patul.
