Un cuplu se întorcea fericit după o cină de aniversare de neuitat.
Chloé și soţul ei Thomas veniseră de la restaurant, unde sărbătoriseră ziua de naştere a lui Chloé. Evenimentul fusese un succes: mulţi invitaţi, rude, colegi de muncă. Pentru Chloé era prima dată când întâlnea câţiva dintre ei, însă Thomas, care îi fusese invitat pe toţi, le considerase esenţiali.
Chloé nu era genul de persoană ce contestă deciziile soţului; evita conflictele. Era mai uşor să se conformeze voinţei lui Thomas decât să-şi apere punctul de vedere.
Chloé, nu ţi-ai îngropat cheia în geantă? Poţi să o iei?, întrebă el.
Ea deschise poşeta, căutând cheile în întuneric. Dintr-o dată, o durere ascuţită o făcu să sară şi să scape poşeta, care căzu la pământ.
De ce strigi?
M-am înțepat cu ceva.
Având în vedere dezordinea din geantă, nu e deloc surprinzător!
Fără să răspundă, Chloé ridică geanta şi scoate cu grijă cheia. Intră în apartament, uitând repede incidentul. Obosită, cu picioarele dureroase, dorea doar să facă un duș și să se culce. Dimineaţa, se trezi cu o durere intensă în mână; degetul îi era roşu şi umflat. Îşi aminti de seara precedentă, deschise geanta și căută sursa. După o căutare minuțioasă, găsi în fund o acă mare ruginită.
Ce naiba e asta? se întrebă, neînţelegând cum a ajuns obiectul acolo. Aruncă acul la gunoi, apoi se îndreaptă spre trusa de prim ajutor pentru a curăţa rana. După ce bandă degetul, plecă la serviciu, dar la prânz se simţi febrilă.
Sună pe telefon pe Thomas:
Thomas, nu ştiu ce să fac. Ieri am prins o infecţie. Am febră, dureri de cap, mă simt amorţită. Am găsit un ac ruginit în geanta şi cred că ma înţepat!
Ar trebui să vezi un medic, nu ştim niciodată, ar putea fi grav.
Nuţi face griji, am dezinfectat rana, ar trebui să stea bine.
Cu fiecare oră, starea ei se înrăutăţi. După terminarea programului, luă un taxi pentru a se întoarce, incapabilă să suporte mijloacele în comun. Ajunsă acasă, căzu pe canapea şi adormi.
În vis, apari pe bunica ei, Marie, decedată când Chloé era mică. Chloé recunoaşte bunica, în ciuda aspectului fragil şi încovoiat, care ar fi înspăimântat pe mulţi. Simte că bunica vrea să o ajute.
Bunica o conduce printrun câmp, arătândui ce plante să culeagă pentru o infuzie ce să îi purifice corpul. Îi spune că cineva îi doreşte rău, dar că trebuie să rămână în viaţă pentru a se apăra. Timpul se scurge.
Chloé se trezi transpirată, crezând că a dormit mult, dar trecuseră doar câteva clipe. Auzi ușa cumva şoptind, Thomas intră. Se ridică de pe canapea pentru a-l întâmpina în hol. Văzând-o, Thomas exclama:
Ce ţi sa întâmplat? Uiteţi reflexia în oglindă!
Se apropie de oglindă. A seara precedentă văzuse în ea chipul unei femei zâmbitoare; acum nu se recunoștea: păr mat, cearcăne, ten cenușiu, privire goală.
Ce se întâmplă?
Îşi aminti de vis și îi spuse lui Thomas:
Am visat bunica. Mia spus ce trebuie să fac
Chloé, îmbracăte, să mergem la spital.
Nu, nu voi merge nicăieri. Bunica a spus că doctorii nu mă pot ajuta.
Se declanșă o ceartă aprinsă. Thomas o numi nebună, că îşi închipuie lucruri din vis. Pentru prima dată se certară violent; el voia să o ducă cu forţa la spital.
Dacă refuzi, o să te iau de gât.
Chloé se desprinse brusc, căzând și lovinduse de un colţ. Furia îl făcu pe Thomas să ia geanta, să închidă ușa și să iasă. Chloé reuși să trimită un mesaj la locul de muncă, explicând că e bolnavă și va sta acasă câteva zile.
Thomas se întoarse târziu, cerând iertare. Ea răspunse:
Mâine dumă în satul unde a locuit bunica mea.
La trezire, Chloé arăta ca o fantomă, nu ca o femeie tânără și sănătoasă. Thomas o implora:
Chloé, renunță la nebuniile astea, mergem la spital. Nu vreau să te pierd.
Totuși, plecară spre sat. Singurul lucru de care îşi amintea Chloé era numele satului, pe care nu-l vizitase de când părinţii îi vândeseră casa bunicii. Pe drum, Chloé dormi. Nu ştia în ce câmp să se afle, dar când ajunseră lângă sat, se trezi şi spuse lui Thomas:
Acolo.
Coboară din mașină și căzu pe iarbă, epuizată, dar ştia că era exact acolo unde bunica o ghidase. Găsi plantele descrise în vis și se întoarse acasă. Thomas prepară decoctul conform instrucţiunilor ei. Chloé îl sorbea încet, fiecare picătură îi aducând puţin alinare.
Reuşi să se deplaseze până la toaletă; când se ridică, observă că urina îi era neagră. În loc să se sperie, acest semn confirma cuvintele bunicii:
Răul iese
În acea noapte, visă din nou bunica. Ea zâmbea și începu să vorbească:
Un blestem a fost aruncat asupra ta prin acel ac ruginit. Remediul meu îţi va reda puterea, dar nu permanent. Trebuie să găseşti pe cel ce ţia făcut acest rău și să îi returnezi. Nu pot vedea autorul, dar are legătură cu soţul tău. Dacă nu ar fi aruncat acul, aş fi putut spune mai multe. Însă
Fă aşa: cumpără o cutie de ace și pe cel mai lung rosteşte incantaţia: Spirite nocturne, voi care aţi trăit, ascultaţi-mă, fantome ale nopţii, aduceţi adevărul. Înconjuraţi-mă! Îndreptaţi-mă, ajutaţi-mă, găsiţi dușmanul meu. Apoi pune acul în geanta lui Thomas. Cel care ţia aruncat blestemul va fi înţepat și vom şti cine este, iar răul va fi trimis înapoi la expeditor.
După aceste cuvinte, bunica se risipi ca o ceaţă.
Chloé se trezi, încă foarte slabă, dar convinsă că se va vindeca cu ajutorul bunicii. Thomas hotărî să rămână acasă pentru a o îngriji. Când ea se pregăti să meargă la magazin, îi spuse că va merge singură:
Chloé, abia te ţintiţi să stai în picioare. Lasămă să te însoţesc.
Thomas, fă-mi o supă, am poftă de un dragon după acest virus.
Chloé urmate exact instrucţiunile din vis. Seara aceea, acul fermecat fu pus în geanta lui Thomas. Înainte de culcare, el o întrebă:
Eşti sigură că poţi face singură? Poate ar trebui să rămân cu tine puţin în plus?
Mă descurc singură.
Se simţea mai bine, dar ştia că răul încă persista în ea, la fel ca şi la el. Remediul luat din trei zile funcţiona ca un antidot, iar ceva din interiorul ei părea să nu-i placă.
Aştepta cu nerăbdare întoarcerea lui Thomas de la serviciu. Îl întâmpină la uşă cu prima întrebare:
Cum a decurs ziua ta?
Totul a fost bine, de ce întrebi?
Chloé începea să se îndoiască de eficacitatea planului când Thomas, brusc, adăugă:
Pare nebunesc, dar astăzi Irina de la biroul alăturat a încercat să mă ajute să găsesc cheile biroului în geanta mea, când aveam mâinile ocupate cu dosare. Sa înţepat cu un ac din geanta mea. Ma privit cu o furie atât de puternică că am crezut că mă va ucide cu privirea.
Thomas, ce legătură ai cu Irina?
Chloé, să ştii că tu eşti singura mea dragoste, nu Irina, nici altcineva.
Confirmă că Irina fusese prezentă la aniversare, la restaurant. Atunci Chloé înţelege cum a ajuns acul ruginit în geanta ei. Thomas fu în bucătărie să pregătească cina.
În noaptea aceea, Chloé visă din nou bunica. Îi arătă cum să transfere răul pe Irina. Bunica îi spuse că totul era clar: Irina voia, prin magie, să o elimine pe Chloé şi să ocupe locul ei alături de Thomas. Dacă nu reuşea în mod natural, ar fi recurs la vrăji, fără să se oprească la nimic.
Chloé urmează cu stricteţe indicaţiile bunicii. Mai târziu, Thomas îi spune că Irina este în concediu medical, grav bolnavă, iar medicii sunt neputincioşi.
Chloé propune să ducă pe Thomas în weekend la cimitirul satului bunicii, loc pe care nu-l vizitase de la înmormântare. Cumpără un buchet de flori, ia mănuşi pentru curăţarea mormântului. Cu greu găseşte groapa Mariei. La piatră, vede fotografia bunicii, confirmând că era ea cea care venise în vis să o salveze. Curăţă mormântul, pune florile întro sticlă cu apă, se aşează pe o bancă şi șoptește:
Bunico, îmi pare rău că nu am venit mai devreme. Credeam că o vizită anuală a părinţilor tăi e suficientă. Mă înşelam. Acum voi veni și eu. Dacă nu ai fost aici, probabil nu aș fi mai rămas în viaţă.
Simţi brusc o mână lină a bunicii pe umăr. Se întoarce, dar nu vede nimic, doar o adiere uşoară
