O să regreti!
Asta își spunea Radu când soția lui, Ana, a anunțat brusc că vrea divorț. Doar ieri totul părea bine îi spăla ciorapii, îi călca cămașile, iar acum îi dădea în judecată! Și fără niciun motiv! El lucra, nu o bătea, nu se fățâia prea des și bea doar câteva beri după serviciu. Ce naiba îi mai trebuie? se enerva el. S-a îndrăgostit de altul? Prostă! O să plângă după mine! O să vină în genunchi! Atunci o să vadă ea!
În timp ce Radu se învârtea în gânduri, Ana repeta același lucru de ani de zile:
Sunt obosită să fac totul singură! Lucrez, spăl, curăț, gătesc, am grijă de copil. M-am săturat! Tu mănânci mai mult decât aduci în casă! Când ai dispărut trei zile bând, mi-am dat seama că viața e mai ușoară fără tine! Fără tine, casa e mai curată, mai liniștită, nu trebuie să gătesc pentru tine mie și lui Andrei ne ajunge o tocăniță sau niște chiftele pe două zile! Tu le mâncai pe toate deodată!
Când ai citit ultima dată lui Andrei? Niciodată? Când ai ieșit cu el? Când l-ai spălat? Ce auzi de la tine în afară de *Lasă-mă, sunt obosit*? Știi în ce școală l-am înscris? Cum îi cheamă pe învățătoare? Știi când are ore de pregătire? Nu te interesează copilul tău! Trăiești sub același acoperiș cu el, dar nu vorbești cu el! Îl vede fie beat, întins pe canapea cu o sticlă de bere, fie adormit, întins pe canapea cu o sticlă de bere! Ce exemplu e ăsta? De ce are nevoie de un tată ca tine? Îți amintești când are ziua? Nu? Atunci ce rost mai ai? Nu vreau să trăiesc cu tine!
Oare nu se plictisește să tot repete aceleași lucruri? se mira Radu ieri. Această scenă o repeta Ana în fiecare seară în timp ce el mânca chiftele direct din tigaie. Doar niște nemulțumiri feminine, se gândea el. Face scandal de plictiseală.
Totul era bine! Și acum… divorț! Din senin!
O să regreti! Crezi că alt bărbat o să vrea o femeie de 30 de ani? Uite, o să plec, și peste două zile o să mă cheme înapoi! Și atunci o să mă gândesc dacă merită!
Ți-am strâns lucrurile! Pleacă!
Bine! Radu mai mestecă o cârnăcioasă. Dar să știi că poate nu mă mai întorc!
Așteptă puțin, sperând că-și va schimba părerea se mișcă încet, fâșâia cu sacoșele, stătu la ușă. Dar ea nu s-a răzgândit. Ce femeie încăpățânată! Își luă rămas-bun de la ultimele cârnăciori și plecă.
Ajuns la mama lui, auzi aceleași întrebări: ce s-a întâmplat, de ce te-a dat afară, sigur n-ai făcut nimic?
Ba da, m-a dat afară degeaba! se justifică Radu. Am făcut tot pentru familie! Am lucrat! Am adus bani în casă! Dar ei nu-i ajungeau! Voia pantofi, blană! Vrea un bărbat bogat! Poate și-a găsit deja! De-aia m-a dat afară!
Mama își frecă mâinile și o sună pe Ana. Dar se pare că discuția n-a mers bine nimeni nu l-a chemat înapoi.
Ei bine, o să regreti! Unde mai găsește așa bărbat? Cine o vrea cu copil? se liniști Radu, alegând berea la reducere.
La prima audiență, Ana arăta bine probabil se coafase altfel sau se machiase. Zâmbea, dar răspunsul ei era acelaști: nu mai există familie de mult, ea face totul singură, el nu se implică. Doar niște acuzații feminine, se enerva Radu, încercând să-și ascundă tremurul din mâini. Trebuia să mai bea ceva, dar se rușinase înainte de judecată.
Judecătoarea, bineînțeles o femeie, îl întrebă ironic:
Consumi alcool?
Eu? Doar două beri seara, după muncă! Acum am stres m-a părăsit nevasta!
Aha.
Și i-au dat trei luni de reconciliere. Radu se uită la fost-soție: încă nu regreta?
Nu te mai usuci deloc? îi făcu ea cu dispreț.
Bine, o să aștept! O să vezi cum o să cânte peste trei luni! Fără bărbat! O să vină în genunchi! Își imagina cum Ana îl roagă să se întoarcă, iar el refuză. Sau poate doar pe condițiile lui!
Dar în cele trei luni, Ana nu a făcut nimic niciun telefon, niciun mesaj. De parcă nu mai exista.
Sigur are pe altul! Dar prietenii comuni spuneau că nu.
Așa că Radu se pregăti de triumf acum sigur își dădea seama cum e fără el.
O să plângă! își spunea. Și chiar și mamei i-a zis:
O să-și retragă cererea! Și-a dat seama de greșeală!
Dar la următoarea audiență, Ana nu mai zâmbea. Era serioasă, hotărâtă. Nu a renunțat la divorț. Așteaptă să mă rog eu! se lămuri Radu. Nu o să se întâmple!
Și totuși, fără să-și dea seama, erau divorțați. Radu nu a contrazis. Dar a fost o întrebare stânjenitoare:
Cu cine rămâne copilul?
Cu mine, răspunse Ana. Tatăl lui nu s-a interesat niciodată de el. Spune-mi, când îi e ziua fiului tău?
Radu Mihăile, când îi e ziua fiului tău? întrebă judecătoarea cu un zâmbet răutăcios.
Radu se uită în acte parcă era scris pe undeva.
Nu te uita! râse ea. Dacă era un bărbat judecător, nu ar fi întrebat așa ceva.
3 iunie! spuse el la întâmplare.
Azi e! Azi are Andrei ziua! izbucni Ana. Șase iunie! Împlinește șapte ani!
L-ai felicitat măcar pe 3? râse judecătoarea.
Bărbăția sub picioare! Firește, Radu n-a răspuns.
Tatăl are ceva împotrivă?
Nu! răcni el supărat.
Și, bineînțeles, copilul a rămas cu mama. Acum o să-mi ia și pensie alimentară! se întristă Radu, dar apoi se înveseli: acum sigur plânge Ana! Viața ei s-a prăbușit! E divorțată, cu copil! Nimeni n-o mai vrea!
Dar pe scările tribunalului, Ana vorbea cu o prietenă:
Tania! Ce faci aici?
Am și eu o problemă. Tu?
M-am despărțit! Sunt liberă acum! și râse.
Râse! Radu nu-și credea ochilor. Viața i s-a ruinat, și ea râde! Femeile sunt nebune! Niciun om normal n-ar râde într-o zi ca asta! Se repezi la ea:
Eu credeam că o să plângi, dar tu râzi?
Apartamentul e al bunicii mele, răspunse Ana calm. Și de ce te-ai gândit acum la Andrei? Ce s-a întâmplat?
Și Radu a vorbit mult despre ce s-a întâmplat: ea a distrus familia, l-a lipsit pe copil de tată, l-a alungat, sigur are pe altul, o să rămână singură cu pisici.
Chiar și după ce Ana plecase, el tot repeta: O să regreti!
**Lecția mea:** Uneori, cel mai greu lucru nu e să pierzi pe cineva, ci să-ți dai seama că viața lor e mai bună fără tine.
