Dacă soarta vrea să fie împreună
Maria și soțul ei, Mihai, se întorceau de la pomenire obosiți și triști. Tocmai îngropaseră pe mama lui Mihai, Ana, care fusese și soacra Mariei.
Acum s-a liniștit mama, spuse Mihai cu glasul greu. O pusem lângă tatăl ei, așa cum își dorea.
Da, răspunse Maria. Chiar dacă știa că nu am fi ales alt loc, tot își tot repeta asta. S-a chinuit mult cu boala asta crudă.
Seara, cei doi stăteau tăcuți, fiecare cu gândurile sale. Maria își amintea viața dinainte de căsătorienimic bun nu fusese acolo. Își pierduse părinții de mică, când casa bunicii luase foc într-o noapte după înmormântarea bunicului. Maria și fratele ei mai mare, Nicu, rămăseseră acasă atunci. Dimineața, aflaseră vestea cumplită.
Oamenii din sat murmură: Bunicul Ion și-a luat nevasta și pe cei doi părinți ai copiilor cu el.
Nicu avea aproape 17 ani, Maria doar 13. Rămaseră singuri în casă. Nicu lucra în gospodărie, iar ea mergea la școală. Viața e grea pentru unii, și pentru Maria fusese una grea. Uneori nici ea nu-și putea înțelege cum supraviețuise.
Satul lor era mic, doar vreo patruzeci de case. Școala avea doar clasele primare, iar de la clasa a cincea copiii mergeau la un sat la trei kilometri distanță. Iarna, puteau lua o scurtătură peste râu înghețat. Înainte, bătrânul Neculae îi ducea cu căruța luni dimineața și îi aducea sâmbătă seara. Restul săptămânii stăteau la internat.
Dar nu toți voiau să rămână acolo, mai ales cei mai mari. Băieții aveau un liderMihai, fiul președintelui cooperativă.
Cine vrea acasă azi, să se adune după ore în curte. Mergem pe jos!
Și așa făceau. Trei kilometri nu erau mult, mai ales când erau mai mulți. Singur prin pădure era înfricoșător, dar împreună era altceva. Începuseră să se intereseze de fete, să scrie bilețele și să se întâlnească seara. În weekend, mergeau la clubul satului la dansuri.
După weekend, toți știau cine pe cine acompaniase și cine cui plăcea. Pe vremuri, era veselie în sate, iar clubul era plin. Filmele erau rare, așa că și adulții veneau să se distreze.
Și Maria mergea la școala din satul vecin. Când a crescut, toți băieții uitau la ea. Frumoasă și blândă, părea un înger. Nu doar colegii ei, ci și băieții mai mari o observau. Dacă privea pe cineva, acela nu mai dormea noaptea. Iar dacă îi vorbea, vocea ei îi răsuna în minte zile întregi.
Era perfectăfrumoasă, deșteaptă, bună. Rar se întâmplă să găsești pe cineva atât de bine făcut. Singurul ei păcat? Era orfană. Trăia cu fratele ei, Nicu, care se căsătorise cu o fată din sat, Sanda, și avusese un băiat.
Sanda nu o suporta pe Maria. Chiar dacă aceasta se străduia să-i placă, ajutând în gospodărie, simțea că e un povară.
După școală, plec la oraș, la școala de bucătari, își spunea ea. Sanda nu mă lasă în pace oricum. Și înțelegau familia lor, copilul, eu doar stau în cale.
Nu se plângea lui Nicu, nu voia să-i strice căsnicia.
Băieții o respectau pe Maria. Nimeni nu îndrăznea s-o supere. Toți sperau că într-o zi va alege pe cineva. Dar ea era rezervată și nu se lăsa ușor.
Până când un zvon se răspândiMihai, fiul președintelui, și Maria se întâlneau. Mergeau de mână, se plimbau seara. Era un băiat frumos, înalt și voinic, mai mult bărbat decât elev. Și el era deștept, ca și Maria. Aveau despre ce vorbi.
Lumea îi admira. Nu bea cu alții, deși unii liceeni se îmbătau în vacanțe. Ce cuplu frumos făceau!
Doi porumbei îndrăgostiți, șopteau babele. O să fie nuntă curând.
Dar nu tuturor le plăcea. Părinții lui Mihai erau împotriva relației. Președintele cooperativă, Simion, era cel mai bogat om din satavea mașină, casă mare, animale, motocicletă. Când a aflat de dragostea fiului său cu fata orfană, s-a înfuriat.
Anna, i-a spus nevestei, ce-și închipuie Maria asta? Bietă fată fără niciun ban. Fratele ei abia trăiește. N-o vreau cumătră!
Simion, băiatul nostru e îndrăgostit. Stă cu ea până noaptea târziu. Dacă se întâmplă ceva
O să-l căsătoresc cu fica agronomului din satul vecin. Casa lor e plină, au mașină. Asta-i partidă!
Dar cum să-l convingi? Nu te va asculta.
Lasă pe mine.
Simion a încercat să vorbească cu fiul său.
Mihai, hai afară, să vorbim.
Tată, mă așteaptă Maria.
Nu vreau s-o supăr.
Păi despre asta vreau să vorbim. Se zvonește că vă iubiți.
Da, și vrem să fim împreună.
Uit-o! Îți găsesc eu pe cineva mai bun. Nu-ți trebuie sărăntoaca asta.
Nu vreau pe altcineva, a răspuns Mihai încăpățânat.
Te înveți minte!
Simion a realizat că fiul său nu mai era un copil. Trebuia să folosească viclenia. A mers la Sanda.
Ai o rudă în Siberia, nu?
Da, mătușa Clava.
Trimite-o pe Maria acolo.
De ce?
Vreau să-i despart. O să te plătesc.
Sanda, lacomă, l-a ascultat. L-a convins pe Nicu să-și trimită sora la mătușa Clava.
E mai bine pentru ea acolo.
Cu lacrimi, Maria a plecat. Mihai a fost zdrobit. S-a închis în sine, nici nu mai vorbea cu părinții. Anna a regretat.
Când a venit vremea să plece la armată, Mihai a fost trimistot în Siberia. După doi ani, a scris acasă:
Am găsit o fată. Vin cu ea.
Vezi, Anna? a spus Simion. A uitat-o pe Maria!
Satul a așteptat cu nerăbdare. Când mașina s-a oprit în fața casei, toți erau acolo. Mihai, în uniformă, a ajutat-o să coboare o fată în rochie albă.
Toți au rămas fără suflare. Era Maria, și mai frumoasă ca niciodată!
Părinți, uite-o pe nevasta mea, a spus Mihai mândru.
Lumea a aplaudat.
Iată ce poate dragostea!
Părinții n-au avut ce face. Au trebuit să-i primească. Tinerii i-au iertat, s-a ținut nunta, și au trăit fericiți. Au crescut doi băieți.
Ani mai târziu, Simion a murit. Anna n-a mai putut suporta durerea și s-a stins și ea. Maria a avut grijă de ea până la capătpentru că devenise adevărata ei mamă.
Acum Maria și Mihai stăteau liniștiți în casă după înmormântare. Durerea va trece cu timpul. Viața merge mai departe.
