Tatăl meu ieșea din casă de două ori pe săptămână câteva ore. Se întorcea plin de energie și cu o dispoziție minunată. Curând, secretul lui a fost descoperit.
Aveam atunci 10 ani, iar fratele meu mai mare avea 12. El se juca toată ziua în curte. Nu prea ne înțelegeam bine. Eu o ajutam pe mama cu treburile casei. Tata lucra la fabrică și se întorcea acasă foarte târziu seara. Mama punea masa, ne așezam și luam cina. Apoi, tata își încălța pantofii lustruiți, stătea mult în fața oglinzii și pleca din casă fără să spună nimic. După ce ieșea, mama se uita furioasă spre ușă. Mă întrebam unde se duce tatăl meu și de ce reacționează mama așa. Mai târziu, tata se întorcea acasă vesel. Din curiozitate, am întrebat-o pe mama de ce se enervează când pleacă.
Mama mi-a răspuns că tatăl meu are o iubită. Nu-mi venea să cred. Știam cât de mult o iubea pe mama, nu era în stare de așa ceva. Data viitoare când a plecat, l-am urmărit. S-a îndreptat spre clădirea Teatrului Național și a intrat. Am rămas pe loc, nedumerită dacă să intru sau nu. Deodată, cineva m-a atins ușor pe umăr. M-am întors și am văzut o femeie frumoasă. Am recunoscut-o imediatera o cântăreață faimoasă. Am intrat cu ea înăuntru, unde am văzut o sală plină de oameni.
Tatăl meu era pe scenă. Nu știam că era tenor de operă. Se dovedea că avea un talent extraordinar. Cânta o arie și nu m-a văzut în public. Stăteam în ultimul rând, cu lacrimi de bucurie în ochi. Când a terminat, publicul l-a aplaudat lung. A stat pe scenă, i-au oferit flori. După spectacol, am mers cu el prin Parcul Cișmigiu, iar apoi ne-am întors acasă plini de veselie. M-am apropiat de mama și i-am șoptit: Tata nu are iubită, merge la teatru. Iar mama mi-a răspuns în șoaptă: Știu. Dar voiam să văd dacă și voi ați descoperit adevărul. Am rămas nemișcată, înțelegând că și ea, la fel ca mine, îl urmărise pe tata în tăcere, păstrând secretul ca pe un dar. De atunci, în fiecare săptămână, plecam împreună la teatru, ascunzându-ne în ultimul rând, ca niște complice ale unui vis frumos.
