Stau în fața ușii casei mele din Chișinău, cu cheia care nu se potrivește în noua broască, și simt cum inima mi se sfâșie. Căsnicia mea, pentru care m-am străduit atât de mult, s-a prăbușit într-o clipită. Dar soțul meu infidel și amanta lui nu știu ce leșin le-am pregătitunul pe care nu-l vor uita niciodată.
Ionuț, e aproape zece,îmi tremură vocea când îl sun seara trecută. Ai promis că vii acasă la șapte.
El lasă cheile pe măsuță fără să mă privească.
Munca, Lenuța. Ce să-i spun șefului? Că trebuie să mă duc acasă la nevastă?tonul lui e plin de iritare, ca și cum aș fi o povară.
Înghit în sec, privind masa pe care am decorat-o pentru o cină simplă de ziua mea. Două lumânări pâlpâie lângă tortul cumpărat în pauza de prânz.
Da, Ionuț. Exact asta ai putea face. Măcar o dată,îmi încrucișez brațele, încercând să-mi stăpânesc lacrimile. Azi e ziua mea.
În sfârșit, privește masa. Fața i se strâmbă când își dă seama.
La naiba, Lenuța, am uitatmormăie, trecându-și o mână prin păr.
Evident,răspund rece, simțind durerea cum mă sufocă pe dinăuntru.
Nu începe,se apără el. Muncesc pentru noi, știi asta.
Zâmbesc amar.
Pentru noi?replic. Abia mai vii acasă, Ionuț. Când am mai cinat împreună? Am văzut un film? Am vorbit ca soț și soție?
Ești nedreaptă,își încruntă sprâncenele. Îmi fac o carieră ca să avem un viitor.
Ce viitor? Trăim ca niște străini sub același acoperiș!vocea mi se rupe. Eu câștig mai mult decât tine, așa că nu te ascunde în spatele *«îi țin pe toți»*.
Fața i se învinețește.
Bineînțeles, trebuia să aduci asta,răspunde cu sarcasm. Cum să țin pasul cu soția mea de succes?
Nu la asta mă refeream
Gata, Lenuța. Mă duc să dorm,taie conversația și pleacă, lăsându-mă singură cu tortul rece și lumânările stinse.
Le sting, șoptindu-mi că totul va fi bine. E soțul meu. Îl iubesc. Toate căsnicile au perioade grele, nu așa se spune?
Cum am putut să-l iert atât de ușor?
Eram căsătoriți de trei ani, dar ultimul an a fost o despărțire lentă și dureroasă. Nu aveam copiiși, privind în urmă, îi mulțumesc destinului pentru asta. Munca mea ca director de marketing aducea cei mai mulți bani în casă, în timp ce Ionuț, agent de vânzări, se plângea mereu de stres, de orele lungi, de trafic de orice, doar nu de adevăr, pe care l-am aflat prea târziu.
Trei săptămâni după ziua mea ruinată, mă întorc acasă mai devremeo durere de cap insuportabilă. Vreau doar un calmant și patul. Dar când ajung la casa noastră din afara Chișinăului, observ ceva ciudat. Clanța și broasca, care erau din alamă, acum strălucesc argintii și noi.
Ce?mormăi, încercând cheia. Nu intră.
Mai încerc o dată, dar cheia nu se învârte. Confuză, verific adresa. Fără îndoială, e casa mea.
Apoi văd un bilet lipit pe ușă. Scrisul lui Ionuț mă lovește ca un pumn: *Aici nu-ți mai e locul. Caută-ți altă casă.*
Lumea mi se învârte. Sângele îmi îngheață în vine.
Ce dracu?mi scapă pe buze.
lovesc ușa, strigându-i numele. În cele din urmă, se deschide. Ionuț stă în fața mea, iar în spate, o femeie cu halatul meu de cașmir, un dar de la mama.
Serios?vocea îmi tremură de furie și durere.
Lenuța, ascultă,își încrucișă brațele, zâmbind satisfăcut. Am trecut peste. Ana și eu suntem împreună. Avem nevoie de apartament. Pleacă la cineva.
Ana. Aceeași colega de muncă despre care vorbea de luni de zile. Se apropie, cu mâinile în șolduri, și provoacă:
Lucrurile tale sunt cutii în garaj. Ia-le și cară-te.
Îi privesc, neîncrezătoare. Apoi mă întorc și merg spre mașină, simțind cum determinarea fierbe în mine. Cred că pot să mă arunce ca pe-un câine și să scape nepedepsiți. Dar nu am de gând să cedez. Aveam nevoie de un plan. Unul puternic și bine calculat.
Știam la cine să apelez.
Lenuța? Doamne, ce s-a întâmplat?sora mea, Corina, deschide ușa apartamentului ei, îmi vede fața udă de lacrimi și mă trage înăuntru. Ce e?
Mă prăbușesc pe canapea, și povestea iese printre hohote.
Ce nemernic!șuieră Corina când termin. Și Ana aia s-a îmbrăcat în halatul tău?
Darul mamei,plâng, ștergându-mi ochii. Cel de cașmir, de anul trecut.
Corina merge în bucătărie și se întoarce cu două pahare de vin.
Bea,poruncește. Apoi ne gândim cum să-i pedepsim. Următoarea dimineață, Corina mă conduce la avocatul ei un om scund, cu ochelari groși și un zâmbet care promite răzbunare fără zgomot. În trei zile, depunem actele pentru divorț, invocând abandon familial și deturnare de bunuri comune. Casa e pe numele meu de la început, un amănunt pe care Ionuț l-a ignorat în mândria lui. Nu doar că nu are dreptul să mă alunge, dar am și înregistrări discuții telefonice, mesaje, chiar filmulețe ascunse în pen-drive-ul de la firmă, unde Ana îi spune lui Ionuț că ea o va distruge pe mine.
Când instanța deschide dosarul, Ionuț își dă seama prea târziu: nu a dat afară o nevastă abandonată, ci o femeie care știe cum să câștige războaie. Nu doar că îi datorează jumătate din casa pe care voia s-o împartă cu amanta, dar trebuie să plătească despăgubiri pentru daune morale. Ana pierde slujba am trimis directorului probele cu flirtul ei abil cu șeful. În două luni, sunt din nou în casa mea. Broasca e schimbată. Cheia nouă e în buzunarul meu.
Stau în prag, respir ușor, simțind cum durerea se prefăcea în pace. Nu i-am distrus le-am arătat doar cine comandă. Și acum, luminile sunt aprinse, tortul e nou, iar în sufragerie, o altă lumânare pâlpâie de data asta, pentru mine.
