Visul Singurătății unui Bătrân Burlac: Liniștit în Propria Lume
Ion era un burlac înaintat în vârstă. Trăia viața fără grabă, iar singurătatea nu-l deranja niciodată. Munca ca un bivol, dar își iubea meseria. Era meticulos, totul trebuia să fie perfect, fiecare lucru la locul lui. Cunoscuse multe femei, dar niciuna nu i s-a părut potrivită. În vara aceea, la sfârșitul lui iulie, s-a hotărât să-și ia concediu și să plece spre sud. Obosit de rutină, visa să scape puțin de lume. A intrat pe internet și a postat un anunț.
I-a răspuns o femeie cu doi copii, din satul ei din Moldova. Plaja era la douăzeci de minute de mers pe jos, dar locul era departe de stațiuni și orașe. Avea o cameră separată, iar la schimb pentru mâncarea gătită, aducea provizii. S-a lăsat convins. Călătoria a decurs bine, GPS-ul nu l-a înșelat. Casa era veche, dar curată, camera primitoare, iar gazda, Maria, drăguță. În curte alerga un cățeluș mic, un ciobănesc german. În grădină, fructele se coc, iar cei doi copii, un băiat și o fată de nouă sau zece ani, o ajutau cu treburile. Maria nu-l deranja, doar îl întreba ce să gătească, îi umplea castronul cu căpșuni și zâmbea blând.
Ion petrecea zilele pe plajă, înotând, cățărându-se pe stânci, făcând poze și schimbând mesaje cu un vechi prieten pe Facebook. Uneori se gândea cum de o femeie de cincizeci de ani avea copii atât de mici. Până când a întrebat:
Maria, sunt nepoții tăi?
Nu, a răspuns ea, sunt copiii mei, doar că am întârziat. Viața nu m-a dus la căsătorie, dar am vrut să am copii. Și nici nu sunt atât de bătrână, am 48.
Când vorbeau, Ion a privit-o mai atent. Era amabilă, cu un râs ușor, iar numele ei îi plăcea. Maria. Mărișoară. Așa o chema și pe mama lui. Mirosea a căpșuni și unt proaspăt. Vinul era ușor, nopțile răcoroase, iar cerul înstelat. Niciunul nu făcea tărăboierau adulți. Ziua, totul părea normal, dar noaptea, Ion se strecura încet în partea casei unde dormea Maria. Apoi se întorcea în camera lui. Copiii nu trebuiau să se trezească. Cățelul nici măcar nu lătra, doar îl privea isteț, de parcă înțelegea totul. Bun cățel, econom. Mânca două linguri și păzea curtea cu sârg. Îi spunea Pufi.
Și Pufi a început să-l însoțească la plajă, înota cu el, se scutura în nisip, se usca la soare și se întorcea acasă înaintea lui. El venea mai târziu. Dar într-o zi, Pufi nu a mai apărut. Ion l-a căutat pretutindeni, i-a strigat numele, a lipit afișe prin sat. Unde era cățelul? O vecină mai în vârstă a sugerat că poate fusese luat de niște străini care închiriaseră o casă la capătul satului. Ion a mers acolo. A ajuns la timp să audă că plecaseră cu o oră în urmă, cu un cățeluș mic, spre drumul principal.
Ion a urcat în mașină și a accelerat. I-a prins la optzeci de kilometri distanță, blocându-le calea. Din jeep au ieșit două fete, tinere și obraznice.
Hei, dă-te cu mașina din cale! Nu știi să conduci? Chemăm poliția!
Chemați, a răspuns Ion, dar mai întâîi dați-mi cățelul înapoi.
Ai noroc, a râs cea mai înaltă. Era abandonat, îl salvam.
Nu e abandonat, a replicat el. Are familie. Nu e al vostru.
Dispari! a țipat cealaltă. Dacă nu te dai, spargem geamurile!
Ion le-a ocolit și a strigat: Pufi! Cățelul a început să latre și să alerge prin mașină, încercând să ajungă la geamul întredeschis. Fetele îl apucau, înjurau și încercau să-l lovească. Ion nu știa ce să facănu voia să lovească femei.
Din fericire, a apărut un polițist, transpirat și obosit. Acoperindu-și urechile de strigătele fetelor, agentul l-a luat pe Pufi.
Liniște! Cățelul merge cu cine-l alege. Niciunul nu aveți acte pentru el.
Pufuleț, vino, îl chemau fetele, scotând o bucată de șuncă.
Hai, Pufi, a spus Ion.
Agentul l-a pus pe jos. Cățelul a pornit în goană spre Ion, dând din coadă și lătrând vesel.
Se pare că s-a rezolvat, a oftat polițistul.
Nu, e al nostru! au urlat fetele. Nu poți să-l iei! Ne plângem la superiorul tău!
Polițistul s-a înroșit.
Ori plecați imediat, ori verific asigurarea, extinctorul, triunghiul, trusa și număr toate pastilele. Mașina e murdară, și în plus, verific dacă nu e furată. Iar sistemul e doar la secție
Jeep-ul a dispărut repede.
Ion i-a strâns mâna polițistului.
Mulțumesc.
Cu plăcere. Și am un cățeluș așa. Deștept și încăpățânat. Iarna poartă căciuliță, că-i friguros. Rasă bună, loială. Și măsura e practică. Noroc. Să nu încalc
