– „Merei ai fost un intrus în această familie” – șopti soacră-mea, urmărindu-mă cu privirea plină de dispreț

Mereu ai fost de prisos în familia asta, șopti soacra, urmărind-o cu privirea.

Doamna Elena, am făcut compot, poate vreți să gustați? se oferi cu grijă Ana, uitându-se în sufragerie, unde soacra broda o nouă față de masă.

Femeia nici măcar nu ridică privirea din gherghef.

Nu am nevoie de compotul tău. Am diabet, ai uitat? Sau pur și simplu nu-ți pasă?

Ana oftă și se depărtă de ușă. Știa sigur că Elena nu avea diabet. Era doar încă o încercare de a o răni, de a-i arăta că nora nu înțelege nimic în casa unde trăia de șapte ani.

Mamă, iar ai început? se auzi glasul soțului din hol. Ana încearcă, gătește…

Încearcă! pufni soacra. Uită să pună sare în borș, cămașele tale galbenesc de la spălatul ei, iar în casă e mereu praf.

Ana se așeză pe scăunașul de lângă plită, privind oală cu compot. Șapte ani de aceleași lucruri. În fiecare zi găsea ceva în neregulă. Ciorba prea sărată, sau nu destul. Podelele spălate prost, sau patul făcut greșit.

Vasile va veni în curând, spuse ea, intrând în sufragerie cu un tava. Poate vom cina împreună?

Elena lăsă broderia, o privi pe nora cu acea expresie pe care Ana o învățase să o citească fără cuvinte. Dispreț amestecat cu milă.

Voi cina în camera mea. Nu vreau să te văd hrănindu-l pe soțul tău cu mâncarea asta.

Ușa se trânti. Ana rămase singură cu tava în mână și un nod în gât.

Vasile se întoarse târziu, obosit, abia salutând. Se așeză la masă, începu să mănânce mecanic, cu ochii în telefon.

Cum a fost la serviciu? întrebă Ana, așezându-se vizavi.

Normal, mormăi soțul, fără să ridice privirea.

Vasile, trebuie să vorbim.

Ridică ochii, se încruntă iritat.

Despre maică-mea iar? Ana, cât poți? E o femeie bătrână, bolnavă, are dreptul la părerea ei.

Ce bolnavă? Doar puțină tensiune! Iar ea în fiecare zi…

În fiecare zi ce? Vasile lăsă lingura. Trăiește în apartamentul ei? Își exprimă nemulțumirea? E casa ei, Ana!

Și a mea! Sunt soția ta, nu menajera!

Nimeni nu te obligă să gătești și să cureți. Mama s-a descurcat singură toată viața.

Ana tăcu. Era inutil. Vasile nu avea să înțeleagă niciodată cum e să mergi pe ghimpi în fiecare zi, să te temi să spui un cuvânt în plus, să te simți străină în propria casă.

După cină, se duse în baie, stătu mult timp în fața oglinzii. Treizeci și doi de ani, dar părea de patruzeci. Ochii obosiți, colțurile gurii lăsate. Când apucase să îmbătrânească așa?

Își aminti cum era când l-a cunoscut pe Vasile. Veselă, râsete, plină de planuri și speranțe. Credea că se mărită cu un prinț. Înalt, frumos, cu o slujbă bună. Iar mama lui, o femeie cultă, profesoară de limba română la pensie.

Anuțo, îi spunea Elena atunci, ce bine că te-a cunoscut Vasilică. E un băiat casnic, fără grija unei femei s-ar pierde.

Și Ana a încercat. Cu toate puterile. A învățat să gătească mâncărurile pe care Vasile le iubea din copilărie. Călca cămășile așa cum îi arăta soacra. Curăța casa după programul stabilit tacit de Elena.

Primul an a trecut mai mult sau mai puțin bine. Soacra îi făcea observații blând, cu zâmbetul pe buze. Învață, fetițo, obișnuiește-te. Dar tonul se schimba treptat. Critica devenea mai dură, cerințele mai mari.

Nora prietenei mele, Maricica, e atât de gospodină! suspina Elena la ceai. Totul strălucește, mâncarea e delicioasă, și mai ales are respect pentru cei mai în vârstă.

Doamna Elena, ce fac greșit? întrebă Ana odată, îndrăzneață.

Soacra ridică sprâncenele surprinsă.

Nimic special. Doar se vede că ai altă educație. Nu e vina ta, desigur. În familia voastră probabil a fost mai simplu, fără pretenții.

Ana nu răspunse atunci, doar dădu din cap. Dar acasă plânse. În familia ei tocmai că erau cerințe stricte. Mama mereu spusese: Primește oaspeții cu demnitate, ține curățenie în casă, respectă-ți soțul. Dar la soacră părea altfel.

La început, Vasile o apăra, se certa cu mama. Dar timpul trecea, și dev

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

thirteen + 11 =

– „Merei ai fost un intrus în această familie” – șopti soacră-mea, urmărindu-mă cu privirea plină de dispreț
Acum am 52 de ani. Și nu am nimic. Nu am soție, familie, copii, serviciu… nu am absolut nimic.