Într-o zi, trei singurătăți s-au întâlnit.
O femeie încă frumoasă, dar nu mai tânără, a lipit un anunț pe un stâlp de lampă și s-a îndepărtat încet, ușor aplecată. Silueta ei fragilă se pierdea deja în fulgii albi când, lângă stâlp, sub lumina slabă a felinarului, s-a oprit un câine înghețat, slab și uriaș, de culoare și rasă necunoscută.
El tremura de frig și de foame, ochii îi lăcrimau. Cu greu, s-a ridicat pe picioarele din spate și a citit anunțul: O femeie singură caută un prieten. Pe mine mă caută, s-a gândit câinele. Eu sunt un prieten adevărat, loial și credincios… Trebuie să fiu acolo unde mă așteaptă…
A smuls hârtia cu dinții și, strângând ultimele sale puteri, a urmat urmele femei, abia vizibile sub zăpadă, cunoscute doar lui.
Ziua rece de iarnă s-a transformat într-o noapte și mai înghețată.
Zăpada îi ardea labele, blana rară era udă și acoperită cu gheață, ochii i se închideau din cauza fulgilor orbitori, nu mai avea puteri, dar câinele, căzând și ridicându-se, mergea tot înainte, chemat de femeia singură care își căuta un prieten…
Și când nu mai putea să se ridice, picioarele i se înmuiaseră, zăpada devenea tot mai grea și mai rece…
La doi-trei pași de un troian proaspăt se întindea un gard înalt de fier, iar dincălo o femeie frumoasă și singură nu putea dormi, cuprinsă de un presimțit necunoscut de fericire sau de primejdie. A ieșit din casă într-un halat și pantofi ușori, fără să simtă frigul, stătea lângă gard și aștepta… ceva.
Și, deodată, un mic morman de zăpadă a început să se miște, iar de sub el a ieșit o creatură înghețată, cu o bucată de hârtie strânsă în dinți, iar în ochi atâta devotament și dragoste…
Pe hârtia mototolită se zărea greu scrisul: O femeie singură caută un prieten…
Cu grijă, ca să nu-i facă rău, femeia a îmbrățișat ființa înghețată și a dus-o în casă. A căutat pe Google numărul unei clinici veterinare non-stop și, cu glasul tremurând, a chemat un medic.
Din fericire, câinele a fost salvat, iar medicul impozant i-a prescris un tratament și a recomandat o mâncare bună. Și, cum nu mai avea altă urgență în acea seară, a acceptat o ceașcă de ceai cu prăjituri dulci case. Au început să vorbească…
Era necăsătorit, fetele nu înțelegeau de ce-și petrece timpul cu animale în loc să umble pe la cluburi sau să se culce cu stagiare. Nu-i puteau ierta că pleca noaptea să adune bucățică cu bucățică, ca un puzzle, piciorul zdrobit al unei pisici călcate de mașină sau să ajute o cățea care nu putea făta.
Nici nu le interesa povești despre animale ele erau mai curioase de bijuterii decât de strălucirea din ochii unei ființe recunoscătoare.
Femeia l-a ascultat, iar în ochi i s-a aprins o scânteie. Aveți mulți pacienți la clinică? l-a întrebat. Da, e sezonul sărbătorilor, multe accidente, otrăviri, nu lipsesc nici sadicii… Peste o oră plec să fac pansamente și perfuzii sunt de gardă. Pot să vin cu dumneavoastră? Aș putea ajuta, știu să mă descurc!
Un an mai târziu, într-o căsuță frumoasă trăia o familie fericită, cu un câine îngrijit și frumos, iar în casă mereu mirosea a prăjituri proaspete.
