Telefonul care a schimbat viața
Ileana stătea lângă fereastră, uitându-se în întunericul curții. *Iar nu sunt lumini aprinse. E deja zece, și tot nu s-a întors Andreea. Dacă ar ști cât mă îngrijorez. Are doar paisprezece ani. Dar cu tatăl ei se poartă ca o adultă, și el o crede pe cuvânt, îi dă bani oricând cere.*
Poarta a pocnit, și pe alee s-au auzit pașii cunoscuți. *Andreea*, s-a bucurat Ileana, dându-se înapoi de la geam Doamne ferește să o vadă fiica ei, altfel nu scăpa fără scandal.
Mamă, am venit! a strigat Andreea de pe prag.
E ceva de mâncare?
Și bună ziua nu mai spui? a întrebat Ileana, dorind să o sărute pe obraz, dar fata s-a ferit, repezindu-se în camera ei:
Mi-e foame! Nici nu am timp!
Și unde te repezi așa noaptea târziu? E deja zece seara, s-a neliniștit Ileana, simțind apropierea unui nou conflict.
Iar începi cu cântecele tale, a mormăit fata sub nas, dar suficient de tare ca mama să audă. Am aproape cincisprezece ani, sunt mare!
A început să arunce hainele pe jos în căutarea rochiei potrivite. Ileana o privea înmărmurită. *Ce să-i spun? Cum s-o opresc?* se gândea ea, cu inima strânsă.
Ce stai acolo ca un stâlp? a țipat fata. Merg cu fetele în club! Astăzi e Halloween, toată lumea sărbătorește, și eu sunt mai prejos?!
A găsit rochia dorită scurtă, cu spatele gol, împodobită cu volane roșii.
Andreea, de unde ai așa rochie? E indecentă. Știi ce fel de fete poartă așa ceva?
Nu știu și nici nu vreau! Am cumpărat-o la reducere pentru Halloween. Tata mi-a dat bani.
Andreea a scos din dulap pantofii cu tocuri înalte.
Super, nu-i așa? s-a învârtit în fața mamei, mișcându-și șoldurile. Radu o să înnebunească când mă vede.
Andreea, nu mergi nicăieri, a spus Ileana încet.
Ce?! s-a întors brusc fata.
Cine ești tu să-mi spui ce să fac? Uită-te la tine! Ești o ratată! Tatăl tău te-a lăsat, și nimeni nu te vrea de atunci!
Ratată! a repetat ea, savurând cuvântul jignitor.
Ileana s-a întors ca un arc și, dându-i fetei o palmă sonoră, a ieșit din cameră, trântind ușa, în spatele căreia s-a auzit un urlet înfiorător.
Scârbă! Te urăsc! O să-ți arăt! a țipat fata ca un purcel rănit.
Ileana a intrat în baie, a pornit apa rece. S-a spălat pe față, s-a uitat în oglindă și a zâmbit amar: *Ratată. Totuși, am reușit multe. Am o slujbă pe care o iubesc, un apartament drăguț, și nici înfățișarea nu m-a părăsit. Doar cu Andreea nu pot găsi un limbaj comun. De când a împlinit doisprezece ani, parcă s-a schimbat. E obraznică, a încercat să fumeze. Orice aș spune, ia totul ca pe o insultă. M-am dus la preot, mi-a spus că e din mândrie. Probabil are dreptate. Dar ce să fac? Am fost și la psiholog, mi-a dat sfaturi, dar n-au folosit la nimic. Cu fiecare zi, relația noastră se înrăutățește. Parcă nu-s mama ei, ci dușmanul. Dacă ar ști cât o iubesc, cât mă doare inima pentru ea. Acum am lovit-o, și acum nu știu ce să fac. Doar să nu izbucnesc în plâns.*
Ileana a deschis ușa și a ascultat fata vorbea cu cineva la telefon, agitată. *Radu o să fie acolo. I-am promis că vin…* a auzit ea.
*Radu Îmi amintesc că în clasa întâi semăna cu un mormoloc, la fel de mic și cu ochii mari. Acum a crescut și a devenit un prinț. Nu e de mirare că toate fetele sunt îndrăgostite de el, iar el e prieten cu Andreea. Desigur că îi place de ea. Dar cui nu i-ar plăcea? E frumoasă.*
Ileana a oftat, a încuiat ușa de la intrare și a ascuns cheile într-un loc secret. *Nu o să o las să iasă noaptea. Niciodată! Cu Radu nu se va întâmpla nimic. Și sărbătoarea asta, Halloween, e legată de diavoli, după cum am auzit.*
Vrând să se strecoare în camera ei fără zgomot, a auzit pași repezi Andreea a ieșit în hol.
N-o să-ți iert asta niciodată! O să te dau în judecată! a țipat ea cu fața strâmbă de ură. O să sar pe fereastră, dar plec astăzi! Nu înțelegi ce înseamnă dragostea! Mă așteaptă! I-am promis!
Dacă Radu chiar te iubește, o să aștepte cât trebuie, a spus Ileana, privind-o cu dragoste. *Sărmana mea fată, cum să te ajut?*
Ce te holbezi, capră fără coarne! a țipat Andreea. O să-l sun pe tata, el o să mă ducă la club!
Sună, a răspuns Ileana, dar astăzi nu ieși din casă. Am încuiat ușa.
A, da? s-a calmat brusc Andreea. Ei bine, ai grijă.
Ileana a auzit cum fiica ei a aruncat pantofii, apoi a început să vorbească din nou cu cineva. Râsul ei răutăcios se auzea din când în când.
*Nici nu trebuie să mergem nicăieri. Halloween a venit singur în casa noastră.* Ileana și-a șters lacrimile, a luat un somnifer. *Poate mâine va fi mai bine.*
***
A sunat alarma. Scuturând urmele somnului, Ileana s-a spălat și a început să pregătească micul dejun. Cearta de seara trecuse Andreea era fire repe
