„Mâine trimit banii la mamă pentru apartament. „Decizia e luată”, a exclamat soțul meu, fără să mă consulte.”

Mâine transfer banii la mama pentru apartament. Decizia e luată, a anunțat soțul meu fără să-mi ceară părerea.
Aţi hotărât să-i cumpăraţi mamei un apartament? am întrebat, nedumerită. El stătea la masa din bucătărie, cu o expresie uşor vinovată.

Andrei a încuviinţat din cap, evitând să-mi privească ochii.

Da, m-am hotărât. Îi lipseşte doar un milion și noi am economisit aproape atâţia bani.

Ce vrei să spui prin m-am hotărât? mi-am ridicat vocea. Economisim pentru propriul apartament de patru ani! Deja căutam cartiere, vizitam blocuri!

Gândește-te, Alina, la mama. Trăieşte toată viaţa într-un bloc comunal, vecinii beau şi țipă noaptea. Merită un cămin decent.

M-am aşezat în faţa lui, mâinile îmi tremurau de indignare.

Şi noi? Nu merităm şi noi ceva? Suntem tineri, vrem copii, trăim în acest garsonieră mică! Am spus deja prietenelor că ne mutăm curând!

Mama e singură. Se va pensiona curând; salariul ei e de puţin. Noi suntem tineri; putem economisi mai târziu.

Economisi mai târziu? am sărit în picioare. Îţi dai seama cât va dura? Punem deoparte patruzeci de mii lei pe lună și ne lipsim de tot!

Andrei a ridicat în sfârşit privirea. În ochii lui se citea hotărâre.

Mâine transfer banii la mama pentru apartament. Decizia e luată.

Zilele ce au urmat în garsoniera noastră mică au fost pline de tăcere. Nu am vorbit cu el, doar am clătinat din cap la încercările lui de a începe o discuţie. El a prefăcut că totul e în regulă, dar am observat că era neliniştit.

Vineri seara nu mai puteam să mai ţin, așa că i-am sunat sorei, Ana.

Ana, pot să vin la tine? Totul e tensionat acasă.

Bineînţeles, intră. Ce sa întâmplat?

După o oră, am povestit totul în bucătăria Anei. Ea a clătinat din cap, uneori scuturânduse.

Îţi dai seama? Nu tea consultat deloc! ţia pus un faptăaccompli în faţa!

Ce spune şi Maria, mama lui?

E fericită, spune că nu se aştepta aşa de multă grijă de la fiul ei. Dar tăcerea ei ascunde faptul că acum avem probleme.

Ana a turnat ceai în două ceşti şi sa aşezat în faţa mea.

Poate are dreptate? E mama lui, la urma urmei

Eşti împotriva mea? mi sa strâns în gât un nod.

Nu, nu. Vreau doar să înţeleg logica lui. De acord, o astfel de decizie ar fi trebuit să fie discutată şi cu soţia.

În acel moment a intrat Igor, soţul Anei, şi a auzit sfârşitul discuţiei.

Despre ce e vorba?

Ana ia povestit pe scurt situaţia. Igor a clătinat din cap, gânditor.

Alina, dacă aş fi în locul lui Andrei, aș face la fel. Părinţii sunt sacri. Ne-au crescut, acum e rândul nostru să-i sprijinim.

Dar aveam planuri! am exclamat. Visuri şi proiecte!

Planurile se pot schimba. Avem un singur set de părinţi.

Disperarea mia cuprins inima. Nici rudele nu înţelegeau poziţia mea.

Acasă mă aştepta o altă discuţie cu Andrei. El stătea pe canapea, aşteptândumă.

Unde ai fost?

La Ana. Iam povestesc ce soţ minunat am.

Alina, destul! Nu suntem săraci; vom economisi din nou.

Când? În cinci ani? Zece? Ceva dacă avem copii? Atunci nu vom avea nimic de economisit!

Dacă vom avea copii, rezolvăm problema locuinţei atunci. Îi cerem ajutorul părinţilor.

Ce părinţi? Pe ai tăi, care vor să cumpere un apartament cu banii noştri? Sau pe ai mei, cu pensia de câţiva lei?

Andrei sa ridicat şi a mers la fereastră.

Eşti egoistă, Alina. Gândeşti doar la tine.

Tu doar te gândeşti la mama! Ai uitat că ai şi o soţie!

Nu am uitat. O soţie trebuie să înţeleagă şi să sprijine soţul.

Să sprijine ce? Că planurile noastre se scurg pe apă?

Andrei sa întors spre mine, ochii lui devenind reci.

Mama mia petrecut toată viaţa. A crescut singură după ce tatăl a plecat. A muncit două slujbe ca să pot studia. Acum e rândul meu.

Şi eu? Sunt străină în viaţa ta! Suntem împreună de cinci ani, căsătoriţi de trei!

Mama e mama. Iar soţiile nu a terminat, dar am înţeles.

Ce spui de soţi? Termină fraza!

Nimic. Mâine transfer banii. Punct.

Dimineaţa, Andrei a plecat la muncă fără să-mi spun la revedere. Mam aşezat la calculator şi am deschis aplicaţia bancară. Contul nostru comun arăta un milion opt sute de mii de lei rezultatul a patru ani de economii.

Miam amintit cum am început să economisim. Atunci locuiam întrun apartament şi mai mic, închiriind o cameră întrun bloc comunal. Fiecare lună calculam fiecare leu pe care îl puteam pune deoparte, renunţând la cafele, filme, haine noi. Visam la propria casă.

Andrei obișnuia să spună că suntem o echipă, că împreună vom reuşi totul. Acum decide singur.

La prânz, mama ma sunat.

Alina, cum ești? Vocea ţio aud tristă.

Oh, mamă, doar obosită de la muncă.

Și pe Andrei? Nu lam mai văzut de ceva vreme.

Nu iam spus problemele. Mama se îngrijora mereu pentru orice.

Andrei e bine. Lucrează mult.

Bine. Când vei cumpăra apartamentul tău? Îmi aduc aminte că spunea că e în curând.

Încă economisesc, mamă.

După apel, mam simţit şi mai grea. Spusesem tuturor planurile noastre, iar acum trebuia să le explic de ce nu sau împlinit.

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

13 − 11 =

„Mâine trimit banii la mamă pentru apartament. „Decizia e luată”, a exclamat soțul meu, fără să mă consulte.”
Bună ziua, eu sunt amanta soțului dumneavoastră. Am lăsat deoparte revista pe care o răsfoiam și m-am uitat surprinsă la blonda atrăgătoare care a apărut în pragul biroului meu. Ea a zâmbit ironic și a continuat: – Am o veste neplăcută pentru dumneavoastră – sunt însărcinată. Bineînțeles, cu soțul dumneavoastră. Am întrebat-o calm, cu ton de afaceri: – Aveți dovada? – iar ea a zâmbit victorios și a scos din poșeta de piele scumpă un certificat alb cu ștampilă albastră. Era pregătită. Am studiat cu atenție documentul. Era autentic, ceea ce nici nu mai era surprinzător. Când vii la soția iubitului să-i dai o asemenea veste, falsurile nu mai țin. – Bine, – am spus eu, – se pare că într-adevăr sunteți însărcinată. Rămâne doar să faceți testul de paternitate, să confirmăm că e copilul soțului meu și totul va fi clar. Blonda a început să se clatine nesigură: – Clar ce? I-am explicat cu răbdare: – Soțul meu vă va plăti pensie alimentară, eu vă găsesc un doctor bun, rezerv din timp o clinică de top – puteți naște liniștită, fără griji pentru sănătatea dumneavoastră sau a bebelușului. Blonda s-a agitat: – Nu mă auziți? O să am un copil, are nevoie de un tată. I-am răspuns degajată: – Și copiii noștri trei au nevoie de tată și, slavă Domnului, îl au. Dar nu vă faceți griji, soțul meu o să-și vadă copilul, o să-l ducă inclusiv la școală când va fi cazul. Mai mult, chiar puteți să-l lăsați din când în când la noi, avem bone de top. Iar eu iubesc copiii. O să aveți timp liber, să vă puneți viața în ordine, ceea ce, cu un copil, e foarte greu. Blonda a sărit, vizibil nervoasă, strivind poșeta scumpă în mâini. Machiajul perfect i se strânsese într-o grimasă. – Vă dați seama ce spuneți? Eu am o relație cu soțul dumneavoastră. O să am copilul lui. El nu vă mai iubește, mă iubește pe mine! M-am întristat sincer. Mi se făcuse milă de fata această tânără. Dar viața reală spulberă rapid iluziile naive chiar și celor care cred că pot obține totul pe gratis, inclusiv un soț bogat, gata format. – Draga mea, sunteți deja a patra domnișoară care mă vizitează cu astfel de declarații. Prima nici nu a adus dovadă, a doua și a treia au avut acte false… De altfel, a mai fost una însărcinată, doar că testul a arătat că nu e copilul soțului meu. Atât eu, cât și soțul meu, nu am refuzat niciodată ajutor, dar niciun om, oricât de bun, nu va tolera minciuna… Blonda părea bulversată, iar eu am continuat calmă: – Iar despre faptul că soțul meu vă vizitează la pat – să știți că doarme și cu mine, și cu alte pretendente. Cum aș putea să-i refuz micile slăbiciuni? Mai ales că pe mine sau pe copii nu ne afectează cu nimic… Lăsați un număr de telefon și mâine vă sunăm să stabilim unde și când faceți testul. Domnișoara a clacat nervos și a fugit din birou. Mi-am aprins o țigară. Așteptam demult acest moment, știam de noua aventură a soțului. Am rezistat și acestei conversații, ca și celor trecute, deși nu mi-a fost ușor. Era mult mai simplu să fac o criză și să-i permit soțului meu de succes și bogat să plece la altă femeie. Așa a plecat el, odinioară, de la fosta lui soție la mine, după ce eu am mers la ea să-i spun că sunt însărcinată cu el. Ea a făcut scandal, el nu a suportat niciodată lacrimile sau istericalele. S-a însurat cu mine, cu atât mai mult că eram, într-adevăr, însărcinată. Am „consolidat” familia născând încă doi copii. Undeva înăuntrul meu, știam că bărbatul care și-a părăsit fosta soție pentru mine nu va fi vreodată fidel. Probabil vor mai apărea și alte „pretendente” pentru locul de soție. Dar eu nu voi repeta greșeala fostei sale soții și nu le voi da nici o șansă. Voi rezista. Voi reuși.