Puternică și independentă
Elena, după ce în tinerețe a ascultat peste măsură sfaturile unor coați și psihologi de pe internet despre cum trebuie să fii o femeie puternică și independentă, care nu are nevoie de bărbați, a devenit exact așa.
A cunoscut pe Victor, căruia i-a plăcut tocmai puterea și independența ei. La prima întâlnire, el a propus să împartă cheltuielile în două. Ah, cum era Elena mândră că nu depinde de un bărbat!
Curând au început să locuiască împreună. Plata chiriei era la comun, banii pentru mâncare se puneau într-o cutiuță specială. Dacă cineva aducea ceva bun de mâncare, celălalt trebuia să plătească diferența. Se întâmpla ca Victor să cumpere o prăjitură, iar Elena, având bugetul strâns, fie să o mănânce pe datorie, fie să nu o atingă deloc. Dacă ea cumpăra prăjitura, Victor insista să plătească, indiferent cât de mult îi spunea Elena că e un dar și nu trebuie bani. El avea mereu bani, spre deosebire de ea.
Victor îi tot explica cum să cheltuiască mai bine: De ce să mergi cu autobuzul două stații, când poți merge pe jos? De ce să cumperi salam scump, când există și mai ieftin, la fel de bun?
Dacă mergeau undeva cu mașina, Elena plătea jumătate din benzina. Se ținea cont de tot câte rufe se spălau, de câte ori te speli, câtă electricitate consumi…
Când Elena s-a îmbolnăvit, a trebuit să ia concediu medical, să cumpere medicamente și mâncare specială. A cheltuit toți banii, iar pentru mâncare și chirie luna următoare a fost nevoită să împrumute de la Victor.
Atunci și-a dat seama că nu ea era puternică și independentă, ci el era un zgârcit înfiorător.
Relatia s-a deteriorat, iar Elena a început să caute altă chirie. În timpul căutărilor, a cunoscut un agent imobiliar, Andrei. Acesta i-a găsit un apartament bun la un preț decent și a început să o curteze. A plătit mutarea și a refuzat să primească bani de la ea.
La prima întâlnire, Elena a încercat să plătească în cafenea pentru ea, dar Andrei s-a învârtit cu degetul la tâmplă. A zis că e nebună când a vrut să îi dea bani pentru benzină după ce a condus-o acasă.
La început, Elena se simțea ca un pește pe uscat ea nu trebuia să depindă de un bărbat! Tocmai de aceea a organizat o cină festivă pentru Andrei, cu ocazia mutării. Când a venit cu flori, prima ei gândire a fost: Cât o să trebuiască să îi dau pe florile astea? Dar și-a reprimat imediat gândul.
De atunci, romanța a luat avânt. Cu Andrei, Elena a înțeles că nu trebuie să numere bani până la salariu și să își facă griji că nu va avea pentru chirie. Că poți să fii bolnavă cât vrei, fără teama de a rămâne flămândă.
Elena s-a măritat cu Andrei. Acum e slabă și dependentă… dar e atât de minunat!
