CUM SE CHEAMĂ, AŞA RĂSPUNDE
Loredana răsfoiește ziarul ei preferat. Astăzi ochii îi alunecă pe titluri fără să se oprească la niciunul. Gândurile îi zboară spre altă dimensiune, se învârt în jurul unei teme ce o macină.
Caut pe cineva în rubrica de anunțuri Loredana nu se oprește, întoarce rapid pagina. Pentru ea, în această întrebare totul e limpede și stabil. Acum, însă, își îndreaptă atenția spre paginile pline de numere de telefon ale celor ce vor să se cunoască. Toţi caută și tânjesc la iubire. Unii pentru o viață, alții pentru o noapte, alții pentru o oră
Loredana nu are nevoie de noi senzații, vrea doar ca cineva de la capătul celălalt al firului să o asculte. În această seară nu are pe nimeni cu care să-și verse sufletul, dar simte nevoia să vorbească. Ia primul număr găsit.
– Bună seara! Serviciul de întâlniri așteaptă, spune cu voce caldă și fermecătoare persoana de la celălalt capăt al firului.
– Bună ziua, domnișoară tremură Loredana. Nu ştie ce să mai spună.
– Vă voi ajuta, nu vă faceţi griji. Hai să completăm datele și dorințele, începe să se agace vocea catifelată, nerăbdătoare de încetineala clientei.
– Scuzaţi-mă, domnișoară. Pot să vă vorbesc deschis? își strânge Loredana curajul.
– Nu vreţi să găsiţi un bărbat? Nu am timp să ascult confesiunile tuturor. Sunaţi la linia de ajutor. Acolo sunt psihologi rostește printr-un șir de cuvinte o tânără și închide firul.
Loredana abia reuşeşte să noteze. Telefonul de încredere devine acum salvarea ei. Tastează cu grijă cifrele, să nu greșească.
– Alo! Bună seara! Doamnă, pot să vorbesc cu dumneavoastră? Am nevoie tare multă îndrăznește Loredana.
– Desigur, vă ascult povestea răspunde o voce calmă.
Loredana începe să povestească. La început, cu streptei, tremurând, apoi cu voce lină și sigură.
Este mai ușor să te mărturiseşti unei persoane necunoscute, unui călător întâmplător. Loredana își varsă totul, fără înfrumusețări. Probabil încearcă să-și explice ceva, să se dovedească, poate să se apere. Nu caută sfaturi, vrea doar să se descarce.
– Soţul meu a plecat. Acum un an am sărbătorit aniversarea de argint. Părea că nu există femeie mai fericită decât eu.
Igor și eu eram studenţi la Institutul Pedagogic. Igor avea deja o soție, Violeta, cu care creştea doi copii, un băiat și o fată. Micuţii erau ca niște raze de soare. Violeta îl idolatră pe Igor, gata să-i ofere tot ce-i doreşte. Igor și copiii se încălzeau în iubirea și grija ei necondiţionată. Violeta era smerită şi supusă, aproape ca o soție biblică.
O irosesc pe Violeta. Un bărbat atât de încântător cu o soție deschisă, iar eu, frumoasă și deșteaptă, credeam că împreună cu Igor am face un cuplu de temut. Am ruinat acea căsnicie perfectă. Nici un sfat (nu muşca din pâinea altuia, fericirea nu se clădeşte pe nenorocirile altora, are și copii) nu m-a convins. Îl iubesc pe Igor, și atât!
Acum, la mulţi ani de la acea încercare, înțeleg că am fost șarpele ispititor, chiar o şarpe viclean.
Pe ruinele familiei am construit fericirea noastră furată. Violeta, fără să se certe, a înghiţit cupa amară. Nu ne-a cerut să-i dăm înapoi soțul, ci, cu voce căzută, la rugat pe Igor: Nu uita de copiii noştri. A trăit cinci ani binecuvântaţi cu noi, apoi a dedicat viaţa copiilor şi nepoţilor. Niciun înlocuitor nu ia fost pe plac.
Cu Igor am avut un fiu, Ștefan. Lam crescut în belşug. Ștefan nu a avut lipsă de nimic. Ne permitem călătorii anuale la mare, am cumpărat un apartament spațios, o mașină străină, o casă de vacanță. Igor și eu predăm la Institutul Pedagogic, suntem decani de facultăţi. Nu uităm nici de copiii lui Igor; îi îngrijim, îi sprijinim, îi găzduim în vacanţele școlare.
Uneori petrecem vacanţa cu fiica și fiul lui Igor. Îmi pare că mă iubesc mai mult decât propria mamă. Violeta, asistenta medicală, nu poate să-i ofere copiilor tot ce își doresc. Zâmbesc și le spun:
– Roagăţi mama să vă ducă măcar o dată la mare.
Știu că Violeta abia mai strânge capul. Vreau să lovesc în punctul sensibil Dar Violeta nu ne cere niciodată ajutorul. Nu e din mândrie, ci pentru că nu vrea să se amestece în familia noastră. Sunt convinsă că Igor, în secret, o susţine financiar.
Fiul nostru, Ștefan, sa căsătorit și a părăsit cuibul. Rămânem noi doi în apartamentul imens din centrul Chișinăului. Simt o liniște profundă. Viața curge drept, fără obstacole. Dar o nenorocire se apropie
Văz un zvon care îmi răsună în urechi. Un zvon care poate ajunge la urechi de oricine.
Loredana Ilie, ştiai că Igor Pavel, de multe ori, lasă o studentă neîmplinită să vină la ore suplimentare? îmi aruncă o colegă pensionată.
Recunosc, vestea mă amuză și mă şochează. Decan și o studentă slabă la studii? Nonsense! Nu cred.
Acum, când ne întoarcem acasă de la restaurant, sărbătorind aniversarea de argint, Igor îmi spune:
Loredana, îmi pare rău, merg la alta. Hai să divorţăm.
Este un scenariu clasic: soție în vârstă, bărbat în plină forță, iubită tânără. Am avut o criză, am strigat:
Mă părăseşti pentru păpușa ta? Gândeștete, Igor! Voi scoate păpușa din institut! Copiii nu te vor ierta!
Totul a fost zadarnic. Igor a plecat pentru păpușa. Lumea mea a devenit gri.
Igor și păpușa au închiriat un apartament în blocul de lângă noi. Colegii noștri le-au aranjat locuința, spunând: Trebuie să ajutăm tinerii. Simt că se bat pe spatele meu.
În fiecare dimineață, la staţia de autobuz, îi întâlnesc pe Igor și păpușa cum trec pe lângă mașina noastră. Studentă triumfătoare, privește spre mine ca şi cum aş fi un obiect de lucru. Eu am fost la fel de sigură când lam luat pe Igor din prima familie. Acum nu rămâne decât cenuşă în loc de iubire.
În ochii lui Igor se vede oceanul fericirii și al iubirii noi. Are cincizeci de ani și zboară ca un vultur. Căderea părului nu înseamnă că nu poţi să iubeşti, așa se spune. Dragostea nu ține cont de vârstă.
Acum, când îi întreb pe copiii lui Igor:
De ce am reuşit să te iau din familia ta? Violeta era o soție perfectă.
Loredă, mam săturat de acest bălț de confort, îmi răspunde Igor, sărutându-mi mâna.
Se pare că și acum îi lipsește plictiseala. Vrea pasiuni nebune. Așa cum se spune, astăzi jură la altar, mâinete fereşte. Pare că-i scris să părăsească soţiile și să fugă la alte femei.
Încerc să găsesc sprijin la copiii lui Igor, dar nu e niciun loc. Fiul și fiica lui, cu familiile lor, îmi spun în cor: Cine strigă, se aude. Ei se alătură tatălui. Înțeleg acum că pentru ei eu nu sunt decât o mătușă răutăcioasă care le-a furat tatăl. Pentru copii, părinţii sunt farul principal.
Copiii lui Igor nu mau iubit niciodată. Am încercat să-i răsplătesc cu cadouri, excursii, vorbe frumoase, dar au înțeles totul singuri. De un an nu mai vorbesc cu ei, și ei cu mine.
Divorțăm liniștit, fără teatru. Igor spune că Alina așteaptă un copil și ar fi corect să împărțim apartamentul în două. Accept fără protest, căci ar fi ca și cum am încerca să readuc noaptea de ieri în dimineață.
Trebuie să ajutăm familia în creștere
Stau în apartamentul gol cu patru camere. Am patruzecișipatru de ani. Probabil că voi deveni din nou cireșă în toamnă. Nu mă opresc, mă îngrijesc. Sunt o femeie de vârstă mijlocie. Soțul îmi cumpără mereu produse de lux, parfumuri, haine stilate sunt o bijuterie scumpă. Dar simt o dorință nestinsă, o melancolie fără sfârșit. Singurul meu sprijin e fiul. Ștefan îmi este alături și mă consolează. Nu există prietenie între copiii lui Igor și al meu.
Pot să vă sun din nou? Nu găsești ascultători recunoscători. Niciodată nu maţi întrerupt. Mulțumesc pentru înţelegere!
Loredana închide firul cu o suflare ușurată, forțânduse să zâmbească. Sună pe Ștefan. El este surprins de apelul târziu.
Mamă? Ce sa întâmplat? se întreabă el.
În ultima vreme, după divorț, el a observat că mama plânge des, nu vrea să iasă, sa retras în sine.
Totul e bine, Ștefan! Sunt fericită, trebuie să mergem mai departe! Vino în weekend cu copiii, voi face un tort spune Loredana, trimițândui un sărut prin telefon.
După șase luni, Loredana sună din nou psihologul de la telefon.
Știți, am întâlnit un fost coleg. A fost mereu lângă mine, nu îndrăznea să se apropie. Am aflat că na fost niciodată căsătorit. Când a simțit schimbarea din viața mea, a apărut. Ne-am căsătorit.
Fericirea a revenit în casa mea, chiar dacă e un apartament cu o cameră. Vă mulțumesc pentru această confesiune și curățare! Acum știu că viața întotdeauna oferă ceva în schimb.
